2,689 matches
-
citesc ziarul în limba germană. Engleza, franceza și germana le-am învățat la școală. De asemenea, și suedeza, care este obligatorie. Octavian CURPAȘ: Am citit câteva statistici care dezvăluiau faptul că Finlanda are una dintre cele mai joase rate de emigrare din lume. Cum a fost să crești într-o familie mixtă în Finlanda? Sofi OKSANEN: Atitudinea față de emigranți diferă în diverse părți ale țării și în diferite cercuri. Avem și oameni toleranți. Și este total diferit să locuiești în Helsinki
INTERVIU CU SOFI OKSANEN SCRIITOARE PROEMINENTĂ DIN FINLANDA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359232_a_360561]
-
uman, care conferă încă un atu incontestabil economiei românești, este însă sub o presiune fără precedent: în toate sectoarele, îndeosebi în cele industriale, este nevoie de angajați din ce în ce mai bine calificați. Totuși, scăderea demografică constantă, alături de emigrare, de gradul inegal de dezvoltare a județelor, cu sector agricol preponderent în unele dintre acestea, nu mai pot fi contracarate exclusiv prin creșterea salariilor. Figura 6: Numărul persoanelor ocupate în industrie (% de creștere anuală, total economie); Sursa datelor: Eurostat (tabela
STRATEGIA din 21 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/292202]
-
parte din aceste elemente, automat, devine mai puțin atractivă pentru astfel de investiții. Dacă, de pildă, infrastructura nu e un punct forte pentru România, am putea compensa prin resurse umane de calitate. Însă și acestea sunt tot mai puține din cauza emigrării masive din ultimii ani și sistemului educațional neadaptat și necompetitiv, iar, în plus, costul muncii e din ce în ce mai mare (atât pentru salariile minime, cât și pentru managementul din clasa de mijloc). Dacă vom continua să „eliminăm” din factorii atractivi, fără să
Despre multinaționale, dincolo de propagandă: cum le facem să-și dorească să lase mai mulți bani în România () [Corola-blog/BlogPost/338835_a_340164]
-
avut în vedere: oprirea investițiilor publice, menținerea în subdezvoltare a zonei de ... est a țării (deci asigurarea penetrabilității ei), teribila frustrare a populației prin servicii de sănătate și învățământ subfinantate, pierderea încrederii în liderii țării, încurajarea indiferenței tinerilor și a emigrării lor. O țară de frontieră cu astfel de crăpături este o victimă sigură, cu atât mai mult cu cât faliile de dezvoltare dintre regiunile istorice vor continuă să se lărgească. Îți recomandăm Ușor cu dublarea salariilor pe scări... Eronat, vor
Agresiunea împotriva României încurajată și de ei și de noi () [Corola-blog/BlogPost/338941_a_340270]
-
țara lor”, a interpretat la cald aseară dl. Liviu Dragnea rezultatul votului, care prevestea „victoria istorică” a partidului său. Sunt cetățeni pentru care vestea că, de azi, suntem singuri acasă cu Liviu Dragnea e un motiv de angoasă sau de emigrare. Pentru mulți alții însă, victoria categorică a PSD înseamnă un prilej de liniște și o garanție că modul lor de viață nu se va schimba, că-și vor primi în continuare partea dintr-un contract nescris cu acest partid care
Singuri acasă cu Liviu Dragnea () [Corola-blog/BlogPost/338956_a_340285]
-
nou început în țările vestice ale Europei sau chiar în afara acesteia. Și vorbesc aici de un așa zis „brain drain” sau „skill drain” - o hemoragie de oameni educați și de meseriași, forța motorie a oricărei economii. Mai mult decât atât, emigrarea pare că este un proces de neoprit, un fenomen care ține de atât de mulți factori, încât guvernele statelor emergente au de dus o luptă aproape imposibilă împotriva acestui trend. Îți recomandăm Un IT-ist din Paris răspunde chemării lui
Surpriza unei antreprenoare care și-a deschis o afacere în România după 10 ani petrecuți în străinătate. „Tu-ți dai seama că nu mi-a cerut nimeni șpagă?!” () [Corola-blog/BlogPost/338572_a_339901]
-
da, România îi vrea pe aceștia înapoi acasă. Vedem poate zilnic știri despre programele desfășurate atât de Guvern, cât și de organizații non-guvernamentale legate de „reîntoarcerea acasă”. Multe din aceste programe sunt inițiate de chiar oamenii care au avut experiența emigrării, dar și cea a reîntoarcerii, aspect care poate da credibilitate măsurilor pe care ei le văd ca fiind utile altor români care doresc să se reîntoarcă acasă. Dar, personal, cred că în cele din urmă toate aceste măsuri și programe
Surpriza unei antreprenoare care și-a deschis o afacere în România după 10 ani petrecuți în străinătate. „Tu-ți dai seama că nu mi-a cerut nimeni șpagă?!” () [Corola-blog/BlogPost/338572_a_339901]
-
ei le văd ca fiind utile altor români care doresc să se reîntoarcă acasă. Dar, personal, cred că în cele din urmă toate aceste măsuri și programe nu sunt altceva decât încercări timide de a lupta cu un val al emigrării care nu a ținut cont de atât de multe aspecte pe cât se ține acum seama legat de reîntoarcere. În cele din urmă decizia de a emigra a venit pe considerente emoționale. A fost un pas făcut foarte greu și care
Surpriza unei antreprenoare care și-a deschis o afacere în România după 10 ani petrecuți în străinătate. „Tu-ți dai seama că nu mi-a cerut nimeni șpagă?!” () [Corola-blog/BlogPost/338572_a_339901]
-
financiare, situația economică, serviciile sociale de slabă calitate, lipsa predictibilității în multe aspecte ale vieții - au fost bineînțeles factori importanți care au dus la luarea unei astfel de decizii, dar aspectul cel mai important care a înclinat balanța argumentelor pro emigrare a fost de natură emoțională - speranța că se vor descurca și că vor putea să clădească ceva în altă parte. Iar acum, dacă despre reîntoarcere dorim să vorbim, trebuie să ne raportăm la ideea că acei oameni pe care vrem
Surpriza unei antreprenoare care și-a deschis o afacere în România după 10 ani petrecuți în străinătate. „Tu-ți dai seama că nu mi-a cerut nimeni șpagă?!” () [Corola-blog/BlogPost/338572_a_339901]
-
plecat, o țară care s-a dezvoltat și a evoluat din „n” puncte de vedere. O prietenă se întoarce după 10 ani în România să deschidă o afacere Oricât de ciudat ar părea, eu cred că reîntoarcerea e o altă emigrare. Nu, eu nu înțeleg reîntoarcerea ca fiind un proces prin care într-o zi decid într-un mod 100% calculat, cerebral și rece că cei 50000 de euro de la Guvern sunt destui pentru a face pasul înapoi. Nu, nu consider
Surpriza unei antreprenoare care și-a deschis o afacere în România după 10 ani petrecuți în străinătate. „Tu-ți dai seama că nu mi-a cerut nimeni șpagă?!” () [Corola-blog/BlogPost/338572_a_339901]
-
ravagii iar acțiunile ei schimbau destine peste noapte. Un număr mare de militanți anticomuniști și-au lăsat familiile și ce le mai rămăsese din averile ciuntite de noul regim, și au părăsit țara. Anul 1948 a excelat prin numărul de emigrări, pentru că atunci s-a declanșat cel mai mare val de refugiați politic, din perioada postbelică. În aceste vremuri de restriște, marcate de puternice frământări politice și sociale, a luat drumul pribegiei și domnul Dumitru Sinu. Împreună cu alte șapte persoane, a
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339942_a_341271]
-
o lege mai rar întâlnită în ziua de azi: prietenia. Stoian Brăiloiu, nea Brăilă pentru amicii și cunoscuții săi, omul de care l-a legat o prietenie frumoasă și durabilă, a făcut parte din rândul structurilor legionare ce au facilitat emigrarea multor români după instaurarea regimului comunist în țara noastră. Astăzi și-l amintește plin de recunoștință și-mi vorbește cu emoție despre un personaj complex, interesant și cu un suflet de aur, după cum mărturisește Mitică Sinu. Legionar fără lege și
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339932_a_341261]
-
Sinu. Legionar fără lege și drumul către libertate Stoian Brăiloiu a făcut parte din generația care a părăsit România postbelică încă din vremea generalului Ion Antonescu. Mitică Sinu l-a cunoscut la Cluj, pe vremea când își pregătea cu minuțiozitate emigrarea; știa că legionarii îl pot ajuta să treacă dincolo și până la urmă ei au fost cei care i-au aranjat plecarea. „Antonescu îi trimitea afară - îmi spune nea Mitică referindu-se la legionari - dar Hitler i-a prins și i-
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339932_a_341261]
-
o ciupercărie de academii de teatru din care actorii ies fără pregătire și fără perspective... În momentul de față există două culoare de jogging către cimitir: pensionarii, care sunt morți de vii, și tinerii, care sunt deja pensionari. Există alternativa emigrării... Da. Și asta este, de fapt, criza tineretului de la noi: din zece inși nouă pleacă afară. Iar problema este că ei nu pleacă din cauza banilor, ci din cauza imposibilității de a se manifesta. Această criză a potențialului care n-are unde
INTERVIU CU DAN PURIC: “Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional” () [Corola-blog/BlogPost/340000_a_341329]
-
timpul la moduri de existență mai exotice. Dar oamenii pe care noi ii considerăm exotici nu mai sunt cei descriși de antropologii și cercetătorii din secolul trecut: știm foarte bine că existența lor a fost profund modificată de globalizare și emigrare. Precizăm acest fapt pentru a sublinia dreptul culturilor la dinamism și transformare: societățile și grupurile umane din care sunt compuse sunt într-o stare permanentă de schimbare.” Trebuie reținut faptul ca nicio cultură nu este “pură”, ci este rezultatul contactului
Mirella Ferrera: Populaţii ale lumii. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339273_a_340602]
-
din Malmö până la pensionare. A lucrat mult în străinătate, în SUA, Canada, Franța, Suedia, Belgia și Scoția. „Vicarul”, pe care i l-a sugerat colegul său de generație, Liviu Ciulei, a fost unul din ultimele spectacole puse în scenă înaintea emigrării, pe scena Teatrului Bulandra. Radu Penciulescu semnează și scenografia acestei montări. Regizorul a acceptat să acorde, în exclusivitate, Casei de Producție TVR o scurtă mărturie privind punerea în scenă a piesei „Vicarul” în 1972. Radu Penciulescu: Una dintre marile mele
Aniversare Radu Penciulescu VICARUL la TVR2, luni 25 mai, ora 19:10 () [Corola-blog/BlogPost/339392_a_340721]
-
Romanul emigrării ca problemă existențial-interculturală majoră de Ștefan Vlăduțescu În geografia critică a literaturii române, pe harta Olteniei literare actuale, ca întâiul reper vizibil marcat, figurează scriitorul Gabriel Chifu. Confirmativ, în „Istoria critică a literaturii române” (2008), Nicolae Manolescu îi acordă un
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
unei teme pe care experiența derivată estetic din existența domestică a românului ultimilor 19 ani a făcut-o element de reflecție și problemă de formulă existențială: tema emigrantului inadaptat, metamorfozele și aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității. Chiar din titlu, dacă avem încredere în el, două se profilează a fi coordonatele ce asigură cadrul și creează spațiul de dezvoltare a producției narative romanești: relatarea și multipla experiență existențială (a interculturalului și
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
canadiancă. Realitatea practică a succesului unor emigranți celebri (E. Ionesco, M. Eliade etc.) care și-au conservat românitatea demonstrează că doar astfel se poate păstra echilibrul existențial. Ana-Cristina Stănescu poate rămâne în istoria literaturii ca personaj-tip pentru situația de emigrare tragic ratată, tipul emigrantului inadaptabil intercultural. În cronica sa din „România literară” (2008), Tudorel Urian reține cartea ca „roman autentic, în centrul căruia se află unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine din literatura română a ultimilor ani”. Ana-Cristina
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
emigrantul trebuie să-și ia emigrația doar ca pe un nou capitol al unei vieți coerente ca formulă existențială, iar nu ca pe o viață radical nouă, reșapată, recondiționată. „Relatare despre moartea mea” este, se vede, un roman remarcabil: romanul emigrării ca problemă existențial-interculturală majoră. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
Gabriel Chifu: Romanul emigrării ca problemă existențial-interculturală majoră de Ștefan Vlăduțescu În geografia critică a literaturii române, pe harta Olteniei literare actuale, ca întâiul reper vizibil marcat, figurează scriitorul Gabriel Chifu. Confirmativ, în „Istoria critică a literaturii române” (2008), Nicolae Manolescu îi acordă un
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
unei teme pe care experiența derivată estetic din existența domestică a românului ultimilor 19 ani a făcut-o element de reflecție și problemă de formulă existențială: tema emigrantului inadaptat, metamorfozele și aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității. Chiar din titlu, dacă avem încredere în el, două se profilează a fi coordonatele ce asigură cadrul și creează spațiul de dezvoltare a producției narative romanești: relatarea și multipla experiență existențială (a interculturalului și
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
canadiancă. Realitatea practică a succesului unor emigranți celebri (E. Ionesco, M. Eliade etc.) care și-au conservat românitatea demonstrează că doar astfel se poate păstra echilibrul existențial. Ana-Cristina Stănescu poate rămâne în istoria literaturii ca personaj-tip pentru situația de emigrare tragic ratată, tipul emigrantului inadaptabil intercultural. În cronica sa din „România literară” (2008), Tudorel Urian reține cartea ca „roman autentic, în centrul căruia se află unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine din literatura română a ultimilor ani”. Ana-Cristina
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
emigrantul trebuie să-și ia emigrația doar ca pe un nou capitol al unei vieți coerente ca formulă existențială, iar nu ca pe o viață radical nouă, reșapată, recondiționată. „Relatare despre moartea mea” este, se vede, un roman remarcabil: romanul emigrării ca problemă existențial-interculturală majoră. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
înființezi și dezvolți o afacere în România, un forum, grupul și pagina Facebook România. În octombrie 2015, un studiu despre emigranții români realizat de Re>patriot cu sprijinul Open-I research a arăta că motivul principal al ultimelor valuri de emigrări este atracția pentru nivelul ridicat de trai din țările dezvoltate. Pe de altă parte, 70% dintre românii din diaspora intervievați vor să se întoarcă în țară, 40% în decurs de 3 ani, iar 20% chiar anul acesta. Ar reveni pentru
Repatriot () [Corola-blog/BlogPost/339159_a_340488]