7,011 matches
-
deja amintit, în afara istoricului, a relatării discuțiilor și chiar controverselor dintre Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, de asemenea colaboratori, sub coordonarea lui Tudor Vianu, comentatorul regretă că după dispariția acestuia din urmă "s-au eliminat elemente importante ale limbajului poetic eminescian, încât au prevalat criteriile lexicografice, nu cele stilistice." Profesorul Gh. Bulgăr, fost lector de limba și literatura română, lungi perioade, la Paris, a ținut să marcheze împlinirea frumoasei vârste de 80 de ani, tot cu un volum consacrat lui Eminescu
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
Petre Grădișteanu semnează un lung articol intitulat "Convorbirile literare" și "Revista contimporană". Autorul îi reproșează lui Maiorescu că a avut cutezanța să-l așeze pe Eminescu în capul Direcției noi, "imediat alăturea" cu V. Alecsandri. După cîteva citări de versuri eminesciene, Grădișteanu afirmă ironic, desigur fără temei: "Asemenea inepții (s.n.) nu sînt tolerate nici unui școlar din clasa a III-a gimnazială, și d. Eminescu este în fruntea nouei direcțiuni![...] "Ce este înse D. Eminescu, cu tot bogatul seu asortiment de greșale
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
Ele înzestrează putreziciunea și duhoarea ei cu o agitată aparență de vitalitate. Dau aripi pestilenței și o umbră de glas descompunerii. Cine e, bunăoară, Diacul tomnatic și alumn, ascuns, în "curajul" său, sub o mască impertinent croită dintr-o sintagmă eminesciană? De ce nu-și arată chipul, ci doar rânjetul suspendat?" Criteriul estetic și criteriul moral Gheorghe Grigurcu este un extraordinar evocator al specificului unei creații literare. în schimb, evaluările sale sunt capricioase și nu se poate conta pe ele. Criticul descrie
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
după ce discutam fiecare poezie în parte, dar absolut fiecare poezie în parte, ne cerea ca la sfîrșit, într-un fel de comentariu, să arătăm că poezia este greșită în ceea ce privește ideile poetului". Nu doar Doina a fost exclusă, ci și capodopera eminesciană, Luceafărul: "O singură poezie nu putea să figureze în nici una din edițiile de atunci, pentru că așa se considerase că e bine, și anume "Luceafărul"". Desigur pentru ca puterea mundană a "socialismului biruitor" să se exercite palpabil și în sfera transcendentă a
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
mică -, ci în raport cu exegetul de ținută. Or, dacă este să ne întoarcem la Eminescu, atunci iată exemplarele revizuirii, de exemplu, propuse de Pompiliu Crăciunescu (Eminescu - Paradisul infernal și transcosmologia, Junimea), de Ioan Stanomir (Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian, Nemira) și de Nicolae Balotă (Eminescu, poet al inițierii în poezie, Cartea Românească) în anul 2000. Sigur, s-ar putea spune ușor că elitismul acesta este o nouă formă de evazionism și de ocolire a problemei. Pur și simplu nu
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
influențat decisiv existența. Iar poetul român proiectează istoria națională pe fundal universal și, cum vom vedea, chiar pe fundal cosmic, descifrînd principiul pe care îl încarnează principala forță care ne-a pecetluit existența ca neam de-a lungul secolelor. Poemul eminescian Memento mori este o istorie a omenirii construită pe ideea caducității civilizațiilor. Civilizațiile se definesc însă ca fiind materializările unor idei prin care principiul vieții a încercat să înfrîngă legea inexorabilă a morții. Astfel, civilizația egipteană a vrut să realizeze
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
văd și trecînd peste oștire o îngroapă... Și cu fală el ridică drept făclie aurora-i boreală peste-oștirea-ntroienită în pustiul... omăt". "Nordul m-a învins, ideea m-a lăsat" va exclama Napoleon Bonaparte exilat pe insula Sfânta Elena. Acum gîndirea eminesciană s-a limpezit: Nordul, Miazănoaptea, este simbolul haosului care visează, care aspiră spre starea de cosmos ("visul unei nopți de vară"), pe care însă nu o poate atinge; și, cum nu o poate atinge, el vrea să distrugă orice încercare
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
se numește imperiul roman, fie cel al lui Napoleon, fie că va avea alt nume. Furtuna pe care imperiul de gheață o dezlănțuie vrea "să spargă cerul", adică să readucă totul la starea de haos. Istoria se repetă în viziunea eminesciană, repetare sugestiv exprimată prin adverbul "atunci" care introduce atît strofele dedicate cavalcadei antiromane, cît și celei pornite de același Nord împotriva "păcii eterne". Și pentru a înlătura orice dubiu, de mai poate exista vreunul, în ceea ce privește realitatea politică care se ascunde
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
exprimată prin adverbul "atunci" care introduce atît strofele dedicate cavalcadei antiromane, cît și celei pornite de același Nord împotriva "păcii eterne". Și pentru a înlătura orice dubiu, de mai poate exista vreunul, în ceea ce privește realitatea politică care se ascunde în spatele versurilor eminesciene, în ceea ce privește semnificația în planul istoriei a Miazănopții, într-un fragment intitulat Basmul cel mai fantastic, cu subtitlul Toma Nour în ghețurile siberiene, Nordul este descris în termeni similari celor din Memento mori, iar în proiectata dramă Decebal regele dac rostește
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
important". Eminescu știe să discearnă între accidental și sistem și, cum se vede, intuițiile sale asupra ponderii reale a cărții politologului rus sînt confirmate de buni cunoscători ai realităților politice din imperiul țarist. Războiul de independență avea să confirme aprehensiunile eminesciene. Sigur, războiul trebuia dus, căci consfințirea independenței devenise o necesitate; și apoi, așa cum a demonstrat Maiorescu luptele de pe cîmpurile din Bulgaria au produs simbioza definitivă și necesară dintre țară și suveran, Principele Carol. În același timp însă Principatele Unite au
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
și încearcă să-i deslușească resorturile adînci și invizibile la prima vedere. Articolele poetului referitoare la chestiunea orientală și la imixtiunea Rusiei în această problemă ar merita studiate în toată complexitatea lor. Pentru a înțelege însă ce înseamnă în viziunea eminesciană o supremație moscovită în această regiune, voi discuta un text care, cum se va vedea, consună cu gîndirea din Memento mori. Eminescu pornește de la următoarea constatare în articolul intitulat Tendențe de cucerire publicat în Timpul în aprilie 1878: "din nefericire rușii
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
stau bine unui text de azi și-i dau o aromă desuetă, de nostalgie științifică apusă. Chiar dacă nu crede în diacronie, autorul caută, ca mai demult Laurențiu Ulici, generația și promoțiile ei. Dar dacă Laurențiu Ulici venera un moment cronologic eminescian, Marin Mincu stabilește ca bornă temporală anul 1966, "cînd apar trei cărți de poezie (11 elegii de Nichita Stănescu, Versuri de Leonid Dimov și Scrisori esențiale de Ion Gheorghe) ce vor marca în mod decisiv formele de expresie poetică ale
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
nepăsător și senin la față", fără a privi în urmă. Destinul pedepsitor se împlinise. Celelalte scrieri (de după 1893) tratînd același motiv, au rămas, cum spuneam, biete producții moarte. Ele interesează azi exegetul numai pentru contemplarea frecvenței motivului junimist (sau numai eminescian) al păturii superpuse în opera lui Slavici. Eșecul trebuie căutat în strădania de a înfățișa - din interior! - oameni și medii nefamiliare scriitorului. Satira e tezistă afară din cale, iar caricatura lumii bune, văzută caragealian, e calpă. Ca și personajele sale
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
Ti- tlul acestei publicațiuni, Manuscriptum, denumește, în forma lui solemnă, nu numai acea tortură dulce a manuscrisului care a muncit pe marii și pe micii scriitori, de la noi și de pretutindeni, dar și ceva din "farmecul manuscriselor", în primul rînd eminesciene, despre care scriam pe vremuri. Raportat la scrisul de mînă, tiparul este cam ceea ce, față de modelul viu, este fotografia. Și-n pagina de tipar, ca și la cea mai artistică dintre fotografii, același aer inanimat te întîmpină. Și doar se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
o simplă inițială, a făcut din el un personaj de vază al istoriei literaturii române. Memoriile de călătorie ale germanului au apărut însă integral în română abia anul trecut, deși asocierea dintre basmul Fata din grădina de aur și poemul eminescian a devenit un loc comun, o precizare obligatorie la examenul de bacalaureat. Scrise cu mai mult talent decât însemnările altor călători, schițele germanului K. nu se depărtează însă deloc de clișeele și stereotipurile întâlnite la tot pasul în literatura de
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
judecată buimăcitoare: "Toți acești eroi sunt structural satisfăcători, însă nu se poate face cu ei comedie adîncă. Comicul rezultă din îmbinarea mijloacelor și rămîne în cele din urmă în sfera indemonstrabilului. Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constînd în "caragialism", adică într-o manieră proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectacolului efectul delirant pe care melodia operei italiene o are asupra publicului. Spectatorul
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
sau revoltă) sonetele din acest volum recompun un destin poetic în stanțe încărcate de un umor amar. Marile teme lirice: timpul opresor, cu dezamăgirile și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt prezente sub auspicii eminesciene, îmbrăcând forma autoironiei. Momentelor de interogație, le urmează altele de tristețe și dezamăgire în fața spectacolului unei lumi tulburi, în schimbare, al unei lumi neinteresate de artă, de poezie: " Un vers în plus, în minus, nu-i tot aia? Și cine
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
-o necunoscută Iliadă Compusă după moartea lui Homer. Piețe pline, bunătăți grămadă. Eu, cu sacoșa strânsă, și stingher Adulmecând minuni dinspre livadă, Mai socotesc, mai număr și mai sper. Încheierea se află, ca și în alte sonete, sub auspicii evident eminesciene: "E-o lume care ne cam dă emoții. Ca lumea, însă, nu suntem cu toții? A spus poetul! Crede-l pe cuvânt." Degradarea social-morală, tulburea ordine care a pus stăpânire pe lume, provoacă poetului (ca și atâtor confrați ai săi din
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toată ființa. Analiștii ce s-au grăbit să diagnosticheze "ferocele antiliberalism eminescian", ignoră faptul esențial că în epoca sa liberalismul era în stare fluidă și nu realizase fuziunea dintre opinii și convingeri. Concordanța dintre acestea nu putea fi apanajul claselor sociale tinere ci, de regulă, al aristocrației. Nu e mai puțin adevărat
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
decât arareori în discursul liberal din epocă. Eminescu s-a dedicat analizei acestuia nu pentru că și-ar fi propus "ieșirea din istoric" și întoarcerea în illo tempore, precum mai cred unii cercetători, care nu au stăruit prea mult pe textele eminesciene, ci fiindcă, gânditor organicist și spirit tragic, poetul nu s-a lăsat amăgit de aparențe. Nimeni nu va nega efortul în direcția modernizării, articulat în principal, dar nu numai, de către liberali. Dar la fel de corectă trebuie să fie și dezvăluirea sărăciei
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
nu accidentele biografice l-au apropiat pe Eminescu de conservatorism. Poetul nu a devenit conservator doar fiindcă era antiliberal 14), cum nu a fost nici mai conservator decât conservatorii înșiși 15). Privit din interior, adică dinspre datele personalității sale, conservatorismul eminescian nu suferă de ambiguități și nu reclamă nuanțări îngăduitoare. Acesta este rezultatul firesc al simbiozei dintre personalitatea sa și spiritul epocii în care s-a format. Atașați cu sinceritate marilor idealuri naționale, precum și celor de reformă socială și instituțională, principiilor
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
raționalismului frazelor, gol, insipid și inexact. Acestei orientări Eminescu i-a opus "realismul naturii înnăscute a statului"19) și progresul libertății în cuprinsul ei real. Ordinea socială, statornicia dreptului și a adevărului, preeminența statului sunt opțiuni conservatoare curente în discursul eminescian. Fără garanții "de știință și integritate", fără a sprijini meritul și întrucât "numai votul cetățenilor nu-l face pe om nici mai cuminte, nici mai onest, nici mai muncitor de cum a fost", un "guvernământ" ratează legitimitatea autentică 20). Conservatorismul cugetării
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
garanții "de știință și integritate", fără a sprijini meritul și întrucât "numai votul cetățenilor nu-l face pe om nici mai cuminte, nici mai onest, nici mai muncitor de cum a fost", un "guvernământ" ratează legitimitatea autentică 20). Conservatorismul cugetării politice eminesciene are temeiul în concepția sa organicistă cu privire la evoluția civilizației. Dar cum fenomenul arderii etapelor a devenit o fatalitate pentru societățile întârziate din Răsărit, aruncate în postura de a alege între imitarea modelului capitalist occidental și o nouă marginalizare istorică, nici
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
primit, dacă nu te-ai agăța de fapt cu înverșunare, cu disperare, cu toată puterea (atîta cîtă o ai) de viață, așa pustiitoare, goală de conținut, uscată, cenușie, nedreaptă, imperfectă, cum este ea pentru unii, ai rămîne ca în glosa eminesciană, rece la toate, chiar ,,de te-ndeamnă, de te cheamă". Dar nu, departe de a fi resemnat, senin, olimpian, dorești, dorești încă atîtea, numai că între dorinți și posibilități pare a se căsca un abis. Prizonier și complice al unui
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
scris cartea, în întregime publicate. Desigur, Eminescu poetul l-a pus în umbră pe prozator. Și, totuși, "Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adînci", operează, în proza eminesciană, și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]