1,678 matches
-
urmat, E.S.George Călin, scriitor, Ambasador al României la Organizația Mondială a Copiilor Talentați-Convenția ONU pentru Europa de Est- cu sediul la Geneva. La finele intervenției sale despre Râmnic, oraș voievodal, a oferit o diplomă pentru scriitorul Ioan Barbu. O emoționată cuvântare a ținut scriitorul francez Jean Yves Conrad, decorat cu “Meritul Cultural Român “, prieten cu mulți clujeni, după care au mai vorbit academician Vasile Tărâțeanu, directorul Centrului Cultural Român “Eudoxiu Hurmuzachi “ din Cernăuți-Ucraina, și Prof. dr. Lilian Zamfiroiu, Ministru Plenipotențiar
LA ZILELE RÂMNICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367738_a_369067]
-
sacrificiile pe care a trebuit să le faceți? Klaus: Ne-am îndeplinit visele, ne-am creat cântecele atâția ani,am avut noi și noi generații de fani ... Ne trăim visele practic, și în asta nu e nici un sacrificiu. Reporter: Sunteți emoționați? Klaus: Când repetăm sau suntem pe scenă nu. Pentru reprezentații repetăm, dar fără să ne relaxăm;doar ne concentrăm și avem încredere în voce. Suntem totuși când ne trezim dimineața și ne gândim câte camere o sa fie ațintite asupra noastră
CONFERINŢĂ DE PRESĂ DIN 08.06.2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367187_a_368516]
-
scoată din letargia în care mă zbăteam, fără să-mi pese de ce se întâmpla în jurul meu, lucru constatat uneori și de colegii din liceu. Încep să simt emoția și neîncrederea în mine, cu toate că sunt un tip foarte echilibrat. Mă simt emoționat, pur și simplu, de tot ce mi se întâmplă. - Emoționat? De ce, domnule Condurache? - Sebastian, dacă vă face plăcerea. Da, emoționat ca la cinsprezece ani. Poate că nici atunci nu am avut această senzație sau poate că am uitat-o. - Să
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
pese de ce se întâmpla în jurul meu, lucru constatat uneori și de colegii din liceu. Încep să simt emoția și neîncrederea în mine, cu toate că sunt un tip foarte echilibrat. Mă simt emoționat, pur și simplu, de tot ce mi se întâmplă. - Emoționat? De ce, domnule Condurache? - Sebastian, dacă vă face plăcerea. Da, emoționat ca la cinsprezece ani. Poate că nici atunci nu am avut această senzație sau poate că am uitat-o. - Să nu spuneți că v-ați îndrăgostit, că nu vă cred
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
de colegii din liceu. Încep să simt emoția și neîncrederea în mine, cu toate că sunt un tip foarte echilibrat. Mă simt emoționat, pur și simplu, de tot ce mi se întâmplă. - Emoționat? De ce, domnule Condurache? - Sebastian, dacă vă face plăcerea. Da, emoționat ca la cinsprezece ani. Poate că nici atunci nu am avut această senzație sau poate că am uitat-o. - Să nu spuneți că v-ați îndrăgostit, că nu vă cred! M-ați face să-mi schimb impresia despre dumneavoastră și
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
din starea letargică în care se cufundase. Nu-i venea să creadă. În fața ochilor era chiar fotografia părinților lui, mare cât un afiș, iar deasupra stătea scris: “Expozitie de artă fotografică - Henri Miller”. - Incredibil! Aceștia sunt chiar părinții mei..., murmură emoționat. Păși cu încredere în sala mare și se îndreptă spre un domn care vorbea unui grup de persoane. - Reușită fotografia din vitrină..., întrerupse el cu glas tare discuția înflăcărată. Cei prezenți își întoarseră privirile spre locul de unde se auzise vocea
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
să o aștepte dacă se grăbește sau dacă nu, să o facă până iese de la director. A fost anunțată de secretara liceului chiar înaintea intrării la ultima oră, că doamna director vrea să-i vorbească personal în biroul domniei sale. Era emoționată. Nu știa despre ce este vorba. Ajunsă în fața secretariatului, bătu timidă la ușă. - Intră! se auzi vocea răgușită de la tutun a secretarei, o doamnă aflată în pragul pensionării. - Doamna director este în birou? - Da, poftiți, vă așteaptă, răspunse indiferentă femeia
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
șoaptă: -Zoe Dumitrescu Bușulenga! Am rămas înmărmurit, surpris, aproape fără glas... Deci, doamna din fața mea era faimoasa profesoară universitară, cea care scria în acei ani cele mai interesante studii despe Mihai Eminescu! „ZeDeBe”, cum o porecleam noi studenții de la filologie! Emoționat, mi-am bâiguit aproape numele și i-am sărutat mâna. Ne-a însoțit apoi prin sala de expoziție, dându-ne chiar unele explicații despre exponate, după care am ieșit împreună toți trei, oprindu-ne pe trotuarul din fața sălii de expoziție
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
fiind asemenea unui mozaic, diversă și atrăgătoare prin varietate, ca o despletire a sufletului ce atrage și stimulează imaginația. Nu există monotonie, ambiguitate, lipsă de perspectivă în aceste poeme, ci doar o desfășurare de registre tematice și de exprimări cuminți, emoționate și emoționante. Nu este o poezie a supraviețuirii, ci a viețuirii într-un univers unic, real, însă în același timp estetic prin sine însuși. Dincolo de aceste cuvinte urmează poezia... ornamentală, liniștită, expresivă. Octavian Curpaș Phoenix, Arizona Referință Bibliografică: Poezia în
POEZIA ÎN RUTINA NELIMITĂRII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364674_a_366003]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > VIATA CA UN ZID-FRAGMENT Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului VIAȚA CA UN ZID SILVIA KATZ -IANAȘI (FRAGMENT) Hana, emoționată, izbucni brusc în plâns și se așeză pe un fotoliu din apropiere. Primarul iî aduse un pahar cu apă și îi ceru iertare dacă a spus ceva care nu trebuia și îi promise că nu va mai deschide subiectul. Ea
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
vestea. L-am invitat să vină împreună cu soția diseară la un restaurantul din parc unde eu și câțiva colegi de la institut dorim să sărbătorim vestea. Aș fi bucuros dacă ați veni și un refuz m-ar întrista enorm! Hana, foarte emoționată și fericită văzându-l cum o privea rugător, zâmbi timid și îi spuse: -Am să vin doar cu condiția să nu mai folosim cuvântul dumneavoastră. Este prea pompos între doi oameni de vârstă apropiată. De acord, Ștefan? El îi luă
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
cunoscutele robe negre și cu nelipsita togă ce-și va lua zborul spre înățimi când se va încheia festivitatea, se aflau și prietenii de la facultatea de medicină, Deea, Andrada și Robert, alături de familia Ștefan Trăistaru senior și Mircea Trăistaru junior, emoționați deoarece era primul absolvent din a doua generație. Bunicii erau încântați de faptul că nepotul lor va fi inginerul familiei, cu o preocupare pur tehnică. Până acum generațiile familiei Trăistaru, bunic și bunică, s-au îndreptat spre învățământ sau medicină
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
influențat în scrierea unor poezii. Am scris cândva o poezie intitulată „Dragoste de Bacovia” care se termina cam așa: „Privea în sus și-mi arăta/ „corbii poetului Tradem”./ Corbi ce se duceau „pe pustii”, în amurg, „pe zări argintii”./ Râdea emoționat, vibrau în el “scântei de vis”/ sub cerul gri, deschis./ Am căzut în genunchi și-am început a-l implora:/ Maestre, atinge-mă cu pana ta!” Cât privește nostalgia, melancolia versurilor mele, îmi permiteți a cita cuvintele lui Constantin Noica
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
apreciere în cercul de prieteni amintit. Într-o bună zi, dincolo de discuțiile lor, Silvia a venit cu o idee: „Voi știți că ne putem deschide o afacere?”. „Cum așa?”, au întrebat la unison ceilalți doi. „Ascultați-mă un pic”, rosti emoționată Silvia... Și astfel a început o stranie și palpitantă aventură a celor trei prieteni, pe care o vom reda în cele ce urmează. Ziua întâi. „Ascultați-mă un pic...”, reluă Silvia, după o scurtă pauză. „Umblăm un pic la conturile
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
chiar înlăuntrul meu, unde și-ar fi găsit un neașteptat sălaș. Pe drum, m-am întâlnit chiar cu misterioasa străină. Inima mi-a stat aproape în loc. Ce coincidență mai e și asta? Îmi pare bine să te revăd", am rostit, emoționat. "Vrei să servim o cafea?". "Bună... Ce surpriză! Da, desigur...", îmi răspunse, ușor încurcată. Așezați la masă, după ce am comandat două espresso, am început o conversație improvizată. "Și zici că îți place piesa mea?". "E bună... chiar foarte bună. Dar
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
ochii închiși. S-a liniștit de îndată ce a simțit gustul laptelui din biberon, astfel că Emanuela s-a grăbit să facă pregătirile necesare. În plină vervă și îndemânatică fiind, a terminat destul de repede. În final, a privit ceasul, oarecum îngrijorată și emoționată. Era ora șaptesprezece și nouă minute. Privi cu teamă să observe dacă nu uitase ceva. Așezase pe masă un platou cu prăjituri, o tavă cu pahare iar apa și sucul se aflau la frigider, la rece. Se plimba agitată prin
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
mici aprovizionări cu ce nu avea prin grădină când la o tarabă a dat fără să vrea peste doctorul Radu aflat și el cu treburi gospodărești de aprovizionare prin piață. Ce-ți este și cu destinul. Amândoi surprinși de întâmplare, emoționați ca doi școlari prinși copiind la extemporal, nu puteau să rostească niciun cuvânt. Cum doctorul și-a revenit mai repede din nedumerire și surprindere a deschis primul vorba: - Ce surpriză plăcută, domnișoara Săndica... Ce mai faceți? Cu ce ocazie pe la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349133_a_350462]
-
cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima și, în același timp, îi simt gustul; parcă altfel de cât îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te văd, îmi șoptește ea, emoționată. Haide, intră, sunt singură. - Unde sunt ceilalți? - La cumpărături, se pregătesc, mâine vor pleca în călătorie. - Știu, de aceea am venit, mi-am luat special concediul de odihnă, două săptămâni, să stau cu matale, până se întorc ei. Ce faci
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
ajutor” rămâneau cu un pahar sau o farfurie mai puțin, dar ea zâmbea mulțumită și îndrăgostită de sufletul bun al lui Andrei și își relua lectura până când somnul o dobora. - Floricica mea - venise atunci Andrei la patul ei de lehuză, emoționat și cu brațul încărcat de flori - mi-ai dăruit un băiat și pentru asta va trebui să îndeplinim datinile tradiționale evreiești, ca să ne fie bine nouă și copilului ... și Andrei așeză un sărut pe buzele ei uscate. Florica îi căuta
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
poartă ghinion. La gândul că generații de rândunici veniseră primăvara timp de zeci de ani în același adăpost, mă trecu brusc un fior. Leni mi-a povestit ulterior că, la vederea casei, deși nu mai fusese niciodată, se simțea la fel de emoționată ca și noi. Dar asta n-o împiedica să-și facă datoria pe care singură și-o asumase - poze, multe poze. Ieșim cu toții la poartă. Doru își amintește: - Pe partea cealaltă stătea un băiat de vârsta mea cu care mă
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
a trecut la bucătărie - și nu este o înjosire că a trecut la bucătărie, ci este ceva propriu femeii, pentru ca bărbatul să poată fi liber să rezolve probleme în afară. Și Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
mirat Mototolea: e prea mult, băă! L-a bătut pe umeri vărul său: --Dacă nu ne ajutăm noi, vere, între noi, rudele! Atunci, cu cine? Cu străinul? Că străinul...te sfâșie ca câinele. Ca câinele te sfâșie străinul! A plâns emoționat Mototolea, îmbrățișându-l. Peste doi ani a aflat că hectarele sale de la șosea, vărul său le-a vândut cu cincizeci de mii de euro. O fi știut el ceva, sau...numai norocul? A avut și el baftă, zicea Mototolea, că
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
meditațiile - devoționale pe care le trimiteți în fiecare săptămână, si in mod deosebit o meditație din decembrie cu titlul ,,Cuvinte de încurajare de la Dumnezeu", Dumnezeu va inspirat să scrieți și să o trimiteți chiar atunci când aveam mai mare nevoie, mă emoționat și mă încurajat pentru că vroiam să-mi văd de treaba mea în biserică, dar mi-am dat seama că Dumnezeu nu vrea asta. Tot ceea ce ați scris mă surprins ca si cum ați fi fost prezent acolo și știați nevoia mea, seara
IMPRESII ŞI SIMŢĂMINTE DE LA CITITORI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349725_a_351054]
-
reprezentație, iar asta nu mă face decât să fiu onorat că am putut crea ceva diferit, față de muzica mea și că pot, prin interpretare, să amintesc cât de frumoasă e România, limba română și toate minunile din lucrurile simple“, afirmă emoționat actorul Paul Surugiu. Piesă „Testament “ a primit recent distincția de cel mai bun spectacol al anului 2014, din partea asociației și editurii „ANAMAROL”, condusă de poeta Rodica Elenă Lupu, iar Fuego a fost premiat de către revista „LITERATURA ȘI ARTA“ din Chișinău
PUBLICUL ÎL VREA PE FUEGO ACTOR de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349789_a_351118]
-
nou concept, captivant, după cei cinci ani de emisie, Fuego a fost surprins într-una dintre ediții de către solista de muzică de petrecere Lorena, împreună cu redactorul-șef Vali Tache, reprezentanții publicației, care i-a înmânat cu surle și trâmbițe trofeul. Emoționat, Paul Surugiu a afirmat : “Întotdeauna am considerat că publicul este cel care transformă un artist, care îi conferă resurse pentru a evolua, pentru a fi în fiecare clipă, cu fiece apariție, mai bun, mai performant, măi profesionist. Sunt onorat că
FUEGO, CEL MAI IUBIT ARTIST AL ANULUI 2013 – PREMIU OFERIT DE REVISTA “TAIFASURI“ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344522_a_345851]