499 matches
-
subversive", "polemice", "scandaloase". Curând, toată această percepție negativizantă se va șterge din memorie, iar autorul nostru va fi pus pe rafturile bibliotecii ca un clasic al gândirii europene moderne. Istoriile sale "dificile", "neplăcute", "enervante", abstracte nu au vreo legătură cu empirismul istoriografic, nici cu o manieră filosofică de a viza perenitatea și problemele eterne ale filosofiei, ci sunt în actualitate, vorbesc despre imediat, relaționează trecutul cu prezentul imediat. Un fel de jurnalism istoriografic și filosofic, poate "radical", dar oricum util. O
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se face în raport cu ceea ce se spune despre un X, Y subiect istoric și a exersa modalități originale de a spune despre cele două instanțe ale cunoașterii ne va elibera de cele două ansambluri generale și tradiționale de dogme intelectuale moderne: empirismul și analizele logice. Istoria ca domeniu al cunoașterii s-a dezvoltat dinspre un ce știm spre un ce gândim, și nu invers. Or, toată practica istoriografică modernă încearcă inversul: ce gândim pe baza a ce știm. În mod incontestabil, istoria
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fapte mari, aflate în centrul atenției. Istoria ca disciplină modernă este inclasabilă; ea nu poate fi nici deductivă, nici inductivă, cum spunea, foarte pertinent I. Berlin 212, gânditor pentru care "textura generală a experienței constituie fundamentul cunoașterii"213, urmând linia empirismului britanic. De asemenea, Ranke respingea ambele metode în scrierea istoriei: inducția și deducția. Istoria nu se situează nici aici, nici acolo, nici la stânga, nici la dreapta, nici aproape, nici departe de științele umane și de cele fizico-matematice. Din aceste considerente
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că statul nu putea să rămână fără buget pentru anul care urma, georgiștii declarau că votarea lui devenea "un imperativ al momentului" 427. Unele din articolele publicate în presa georgistă criticau politica economică a Guvernului N. Iorga, caracterizând-o drept "empirism economic" și propuneau alternative: "Fără să se atace formele juridice ale proprietății particulare, se pot găsi totuși soluții care să integreze interesul individual și cel al statului într-un sistem raționalist al desfășurării forțelor economice"428. Cu altă ocazie, analizând
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
polarizat desemna "ansamblul forțelor de atracție și respingere pe care o unitate economică le exercită asupra bunurilor și oamenilor în spațiul geometric și ansamblul forțelor de atracție și de respingere care se exercită asupra ei înseși"97. Pentru a evita empirismul și împrăștierea subvențiilor trebuiau identificate investițiile rodnice. Ambiția de a raționaliza creșterea economică se baza pe descoperirea potrivit căreia implantările industriale depind de resursele oferite de mediul urban. Este posibil, după cum notează Olivier Guichard, "să ne bazăm pe ipoteza verosimilă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
făcută de mișcarea din mai 1968 societății de consum în numele "vieții adevărate" însemna denunțarea orașului-bidon și a posturii savante pe care se bizuiau moștenitorii Cartei de la Atena. "Nici bidonville-uri, nici orașe bidon", proclama un slogan din mai 1968. Excelentă rezumare. Empirismului bidon-ville-urilor, arhitectura contemporană nu a știut să-i răspundă decât prin formula "orașelor-bidon"2. Dintre relele puse pe seama urbanismului progresist, cel mai cumplit era, fără îndoială, cel referitor la stradă. Aceasta simboliza disprețul modernilor pentru moștenirea istorică a orașelor. "Sectarismul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
457. Astfel, "proiectul orașului" apare, în repetate rânduri, ca o renunțare deghizată la planificarea pe termen lung. Teancul neierarhizat de orientări vagi și generale nu sprijină cu nimic deciziile viitoare, iar "pragmatismul strategic risca în aceste condiții să cadă în empirism și oportunism"458. În acest context, managementul de către marile grupuri private al portofoliilor lor de activitate le face să neglijeze segmentele mai puțin rentabile ale pieței colectivităților locale, precum habitatul social, pentru a se dedica operațiilor complexe de prestigiu, mai
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
0 și pe aceea a axiologiei propuse de Sprager, odată cu stabilirea celor șase "tipuri ideale, ce se cuvin aplicate ca scheme sau ca niște structuri normale fenomenelor realității istorice și sociale". Oricum, este neîndoielnic că Höffding a dorit să depășească empirismul psihofizic fechnerian și să țină pasul cu getaltismul, ba poate, în parte, și cu acest nou gen de vitalism german (paralel cu care se afirma, într-alt chip, și teoria bergsoniană a elanului vital) cu toate că și-a exprimat și față de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să stea știința întreprinderilor” (O. Nicolescu, I. Verboncu-1999). În același context se înscrie și înființarea Institutului Român pentru Organizarea Muncii în anul 1927 al cărei obiectiv principal era acela de „ a face pasul necesar pentru ca România să iasă din domeniul empirismului în domeniul organizării raționale cu ajutorul științei”. Acest organism, afiliat la Consiliul Internațional de Organizare Științifică (CIOS), prin activitățile sale, a determinat aplicarea în conducerea unora din marile firme a unor concepte și metode manageriale avansate pentru acea perioadă, ceea ce explică
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
de importante cu privire la tipic în arta realistă, cuprinse în raportul tovarășului G.M. Malencov, n-au fost aproape deloc aplicate cu prilejul analizei operelor literare. În discuțiile organizate s-a manifestat o subestimare a problemelor de teorie, tendința către practicism și empirism în analiza critică, ceea ce a dăunat nivelului dezbaterilor. La aceste discuții absentează în mod sistematic scriitori ca Marcel Breslașu, Marin Preda, Nicolae Jianu. De asemenea unii dintre scriitori au adesea o prezență formală în cadrul ședințelor, deoarece ei nu citesc cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a liniei și modalităților de acțiune dintr-un număr de alternative (complementare sau contradictorii) vizând atingerea unuia sau mai multor scopuri prestabilite. Ca cerință fundamentală a conducerii moderne, decizia trebuie să folosească în sprijinul elaborării ei aparatul științific, înlocuind astfel empirismul dominant până nu demult, cu raționamentul bazat pe cunoașterea și profunda analiză și judecată a complexului de factori ce concură sau condiționează un proces, o operație, un fenomen și, implicit, rezultatele acestuia. între deciziile care privesc societatea comercială, deciziile privitoare
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
Nici rigoarea formală nu e bine cântărită. Criticii nu o remarcă, fiindcă nu sunt pregătiți pentru prozodie. Criticii universitari, însă, sunt. Mai sunt controverse privind abordarea teoriei în critica universitară britanică. E vorba de pragmatismul tipic britanic (știut și ca empirism): să lăsăm ideile mari și să ne ocupăm de textul imediat. Evident, ideile mari sunt în text, în toate textele. Prefer totuși critica nedoritoare să sistematizeze: critica ce lasă textul literar să existe independent de ea. Sunt deci de acord
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu-i aparțin și nici nu-i voi aparține vreodată în întregime. Vreau să iubesc poporul, țara, istoria și cultura ei, dar nu-mi reușește decât în parte. Sunt multe care nu-mi plac și care mă limitează. Regret precauția, empirismul, insularitatea, sistemul de clase, apăsarea, cenușiul general. Dar Anglia e și țara excentricilor, proiectelor eroice nebunești, invențiilor extraordinare, a unei remarcabile toleranțe. Oferă adăpost și stabilitate multora, inclusiv mie. Bunul meu prieten, poetul maghiar Otto Orban, a făcut un mic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
medicale se nuanțează cu prezentarea personalităților cu rol crucial în progresul medicinei. Înțelegând rolul major pe care-l au perioadele de înflorire economico socială asupra științelor și culturii, Istoria Medicinei invocă și ilustrează și în acest context dezvoltarea medicinei. Între empirism și asistența medicală științifică, se înscrie dorința omenirii de sănătate și efortul medicinei de a răspunde acestui deziderat. Cei mai mulți istorici ai medicinei, localizează începuturile ei în Grecia, în înflorirea Heladei. Sunt destui cercetători însă, care situează gândirea, înțelepciunea, logica medicală
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Riguros ca și Hippocrat în stabilirea diagnosticului, acest mare practician a salvat de la moarte pe Antiohus, fiul regelui Persiei. Mai puțin cunoscuți — doar în medicina alexandrină mai cităm pe Philinos din Cos și Serapion din Alexandria care încearcă să concilieze empirismul cu dogmatismul. Școala din Alexandria, se înscrie astfel în Istoria Medicinei prin contribuția pe care o aduce la dezvoltarea anatomiei și fiziologiei și la practicarea chirurgiei în care era folosită ligatura vaselor. În ultimul secol î.Chr. școala medicală din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
imposibilul. Quinquina scoarței arborilor peruan și indonezian, intrate în Europa în 1640, nu este eficientă în toate stările febrile. Spiritele misterioase carteziene care „circulă prin sânge“ sunt mai degrabă malefice. Când alimentația și igiena sunt paupere, sănătatea se clatină. Îmbinarea empirismului cu raționalismul, propusă de filosoful matematician Leibniz (1646 - 1716) și de ceilalți sensualiști ai secolului, nu este a toate făcătoare. Mașinile de calculat ale lui Leibniz și Blaise Pascal (1623 - 1662), expresie a progresului matematicilor și fizicii vor duce în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secolului. Dar La Mettrie îi ia sufletul, prin negare. El este monist. și totuși acest medic-filosof crede că secolul rațiunii se luminează și moral prin educație, și instrucție, ideile, opiniile, având rol formativ în devenirea ființei umane. Acestor opozanți ai empirismului care acordă primat experienței comune, ca izvor al cunoașterii nemijlocite, se asociază biologul Maximilian Lamarck (1744 - 1829), autor al termenului „biologie“, unul din întemeietorii evoluționismului, savantul care a împărțit animalele în vertebrate și nevertebrate. Teoria sa susține că rasele se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
statutul științific prin rigoarea metodologică utilizată. În același timp, obstetrica și ginecologia se separă de chirurgie. La Paris, Viena, Strasburg, apar școli de obstetrică; medicina de familie se conturează și în legătură cu creșterea rolului igienei și al medicinei preventive; dermatologia abandonează empirismul; stomatologia, mai ales prin Pierre Fauchard, ajunge la noi tehnici, mijloace, în stomatologie folosind materiale ca platina ș.a. Pentru progresul farmacologiei reținem și Formulaire pour la préparation et l’emploi des plusieurs nouveaux médicaments al lui Purkyné, care deși apare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din planta ipeca. Magendie dezvoltă farmacologia experimentală, demonstrând că absența (carența) unor substanțe din organism creează dezechilibre generatoare de boli. Face studii aprofundate asupra sistemului nervos, acordă importanța dorită de Paracelsus, chimiei ca bază a fiziologiei. Prin adversitatea sa față de empirism și de speculațiile medicale fanteziste ale unor înaintași, Magendie se înscrie între creatorii medicinei moderne, dincolo de exagerările sale. Dacă în sec. XVIII rolul sistemului nervos se intuiește, (Hoffman Cullen, Brown), cu studiile experimentale făcute de Magendie și Pierre Flowens (1794
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Această capacitate de creație a poporului a generat și terminologia sa proprie, Jaquier nu exagerează: În timp s-a construit un limbaj psihiatric, desigur foarte naiv, dar pitoresc și bogat În semnificații. Psihiatrul de astăzi nu poate ignora acest trecut, empirismul reflectându-se Încă Într-o anume optică prin care, cu un minim de intuiție, va descoperi o punte de legătură cu pacientul, cu structura lui intimă pe care el Însuși o ignoră. O incursiune În istoria psihiatriei implică un studiu
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
simt și mă căznesc să înțeleg", "pictura nu se face cu idei, se face cu emoție". Estetica și practica picturală la Luchian întrețin, în opinia criticului, o relație aproape simbiotică, de unde și riscul ca opera sa să fie supusă "unui empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului termen care se impune odată cu manifestul lui Moréas aplicat ulterior și artelor plastice. Foarte adesea, primul este utilizat de criticii de artă ai perioadei fin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de perspective cuprinzătoare de cunoaștere. Sociologia ca știință de sinteză a societății era percepută ca fiind imperios cerută de nevoile vremii: „Era nevoie, pe de o parte, de documentare, pe de alta, de lămurire” pentru a ridica cetățeanul din „empirismul sărac pe care-l oferă cronica zilnică a locurilor comune și a faptelor meschine”. În urmă cu opt decenii a fost creat Institutul Social Român (ISR), din inițiativa eminentului sociolog Dimitrie Gusti (1880-1955), cu sprijinul unor specialiști în știința și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vizate aici două categorii de conducători: a) pe de o parte, este vorba despre oamenii de stat providențiali, înzestrați cu daruri naturale și experiență politică, dar care nu se pot ridica la înălțimea omului de stat modern decât prin depășirea empirismului afacerilor publice cu ajutorul culturii politice; b) în al doilea rând, este vorba despre formarea intermediarilor și a „directorilor de opinie publică”, a marii „armate cetățenești” care constituie acel grup util de colaboratori ai oamenilor de stat moderni. ISR și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ca artefacte pretabile la investigația empirică. Pe de altă parte, centrarea atât de strânsă pe empiric nu incapacitează teoretic studiile fundamentate pe metoda analizei documentelor. Orientarea esențialmente empirică a studiilor elaborate pe această bază metodologică nu condamnă ineluctabil la un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]