500 matches
-
confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul activității sale ulterioare, anume metodologia critică a științei. Devine un susținător consecvent al raționalismului critic și adversar hotărât al neopozitivismului cunoscut si ca empirism logic dominant în mișcarea filozofică cunoscută sub numele de "Wiener Kreis" (Cercul vienez), ai cărui principali reprezentanti erau Moritz Schlick si Rudolph Carnap. În 1937, sub amenințarea infiltrării nazismului care avea să ducă la anexarea ("Anschluß") Austriei de către Germania, Popper
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
Leibniz este prefigurat de personajul ""Doctor Pangloss"". Leibniz este unul din precursorii dialecticii germane, el a susținut ideea continuității și evoluției naturii. În teoria cunoașterii, Leibniz se situează pe pozițiile raționalismului, pe care încearcă să-l îmbine cu elemente de empirism. Împărțind adevărurile în "raționale" și "faptice", el consideră că primele, având un caracter necesar și universal, nu pot proveni din experiență; principiile lor se află în intelect în stare embrionară și primesc de la simțuri doar un impuls pentru dezvoltarea lor
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
filosofia dominantă în Moldova și Valahia este neoaristotelismul lui Teophilos Korydalleus, ce a fost în fapt neoaristotelismul paduan a lui Zabarella, Pomponazzi și Cremonini. Către ultimul sfert al secolului, acest curent a fost recuzat datorită răspândirii raționalismului (Christian Wolff) și empirismului (John Locke). Importante personaje ale secolului pot fi considerate Samuel Micu (1745-1806) în Transilvania, și Iosif Moisiodax (1730-1800) în Moldova. Primul a tradus intenisiv din Wolffian Baumeister, promovând implicit iluminismul german. Ultimul a contribuit în mod decisiv la modernizarea curriculumului
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
au mulat perfect pe fondul academist. Așa cum a remarcat Mihai Ispir, autoportretul și portretul autohton au adus un plus de sinceritate naivă uneori, o reducere a elementelor decorative („"Ne aflăm probabil, exact la antipodul portretului de aparat"”), precum și lapidaritate alături de empirism (o expresie sugestiv descriptivă fiind „"Conceptualizarea conținutului și concentrarea expresiei"”). Portretismul acelor vremuri a adoptat un fond caracterizat drept neutru, care a redus detaliile decorative, vestimentare și pe cele ambientale la minimum posibil, totul pentru a evidenția figura cu privire
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
strânsă legătură cu cu filozofia limbajului sau filozofia spiritului. Relația dintre cuvinte și concepte se regăsește în filozofia antică, de exemplu în Cratylus de Platon. De asemenea o putem întâlni în secolele XVII și XVIII stând la baza controverselor între empirism și raționalism. Deși Immanuel Kant apără ideea de concept "aprioric" (preexistând chiar limbajului) în Critica rațiunii pure", unii percepeau problema dintr-o perspectivă antrolopogică a limbilor și universalității gândirii. "Teoria limbajului condiționat de gândire" va fi revizuită sub diverse forme
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
Nursi și-a exprimat convingerile în termenii conceptelor de credință ("iman") și viață ("hayat"), unde credința este experimentată în practicile zilnice, iar ordina socială este determinată de islam (prin "sharia"). Nursi a realizat că, într-o epocă modernă dominată de empirismul iluminismului, credința poate fi susținută doar în condițiile în care credincioșii încearcă în mod activ să înțeleagă și să interpreteze islamul, iar pentru aceasta a construit texte accesibile, în limbajul uzual al oamenilor obișnuiți. Abordarea sa devine, așadar, un punct
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
pronunțat //; n. 4 mai 1825, Ealing, Middlesex - d. 29 iunie 1895, Eastbourne) a fost un biolog britanic, om de știință, reprezentant al agnosticismului. A avut o mare influență asupra științelor naturale din secolul al XIX-lea. A fost susținător al empirismului lui David Hume și a Teoriei evoluționiste a lui Charles Darwin, fiind poreclit „"Bulldog-ul lui Darwin"” ("Darwin's Bulldog"). s-a născut pe 4 mai 1825, în familia unui profesor în Ealing. Părinții lui, George Huxley și Rachel Withers s-
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
lucrat în domeniul eticii, cu stilurile lor distinctive. Alte importante figuri din filosofia politică sunt Thomas Hobbes și Jean-Jacques Rousseau. La sfârșitul secolului 18, Immanuel Kant a prezentat un sistem filosofic inovator, care pretindea să aducă unitatea dintre raționalism și empirism. Fie că a fost sau nu drept, Kant n-a izbutit complet în terminarea disputei filosofice. El a adus o ploaie de muncă filosofică în Germania începutului secolului 19, începând cu idealismul german. Caracteristica temei idealismului a fost că lumea
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
secolului 19 a ajuns să fie puternic dominată de gândirea neohegeliană, iar ca reacție împotriva acest fapt, figurează Bertrand Russell și George Edward Moore, care au început mișcarea în direcția filosofiei analitice, care a fost în esență o actualizare a empirismului tradițional, adaptat la noile progrese în logică a matematicianului german Gottlob Frege. Filosofia modernă începe cu René Descartes și dictonul său „Cuget, deci exist”. La începutul secolului 17, cea mai mare parte a filosofiei era dominată de scolastică, scrisă de
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
doar de la Dumnezeu; el arată că Dumnezeu există. Apoi, demonstrează că Dumnezeu nu i-ar permite să fie înșelat sistematic cu privite la toate; în esență, el reabilizează metodele obișnuite de știință și raționare, ca fiind failibile, dar nu false. Empirismul este o teorie a cunoașterii care se opune altor teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
înșelat sistematic cu privite la toate; în esență, el reabilizează metodele obișnuite de știință și raționare, ca fiind failibile, dar nu false. Empirismul este o teorie a cunoașterii care se opune altor teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale cunoașterii, în timp ce istorismul este
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
se opune altor teorii ale cunoașterii, precum raționalismul, idealismul și istorismul. Empirismul afirmă că cunoașterea vine (numai sau în primul rând) prin experiență senzorială, fiind în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale cunoașterii, în timp ce istorismul este o epistemologie socială. Pe când istorismul recunoaște, de asemenea, rolul experienței, el diferă de empirism prin presupunerea că datele senzoriale nu pot fi înețlese fără luarea în considerare a circumstanțelor
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
în contradicție cu raționalismul, care susține că cunoașterea vine (de asemenea) din gândire pură. Atât empirismul, cât și raționalismul sunt teorii individuale ale cunoașterii, în timp ce istorismul este o epistemologie socială. Pe când istorismul recunoaște, de asemenea, rolul experienței, el diferă de empirism prin presupunerea că datele senzoriale nu pot fi înețlese fără luarea în considerare a circumstanțelor istorice și culturale în care sunt făcute observațiile. Empirismul nu trebuie amesecat cu cercetara empirică deoarece diferitele epistemologii trebuie să fie viziuni concurente despre cum
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
în timp ce istorismul este o epistemologie socială. Pe când istorismul recunoaște, de asemenea, rolul experienței, el diferă de empirism prin presupunerea că datele senzoriale nu pot fi înețlese fără luarea în considerare a circumstanțelor istorice și culturale în care sunt făcute observațiile. Empirismul nu trebuie amesecat cu cercetara empirică deoarece diferitele epistemologii trebuie să fie viziuni concurente despre cum să studiezi cel mai bine, și este aproape un consens printre cercetători că studiile trebuie să fie empirice. Azi, empirismul trebuie să fie înțeles
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
care sunt făcute observațiile. Empirismul nu trebuie amesecat cu cercetara empirică deoarece diferitele epistemologii trebuie să fie viziuni concurente despre cum să studiezi cel mai bine, și este aproape un consens printre cercetători că studiile trebuie să fie empirice. Azi, empirismul trebuie să fie înțeles ca unul dintre idealurile concurente în obținerea cunoașterii sau a modului de a studia. Ca atare, empirismul este primul și cel mai remarcabil curent caracterizat de idealul de a permite datelor observației de „a vorbi pentru
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
să studiezi cel mai bine, și este aproape un consens printre cercetători că studiile trebuie să fie empirice. Azi, empirismul trebuie să fie înțeles ca unul dintre idealurile concurente în obținerea cunoașterii sau a modului de a studia. Ca atare, empirismul este primul și cel mai remarcabil curent caracterizat de idealul de a permite datelor observației de „a vorbi pentru ele însele”, pe când viziunile concurete se opun acestui ideal. Termenul „empirism” nu trebuie înțeles doar în relație cu modul în care
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
obținerea cunoașterii sau a modului de a studia. Ca atare, empirismul este primul și cel mai remarcabil curent caracterizat de idealul de a permite datelor observației de „a vorbi pentru ele însele”, pe când viziunile concurete se opun acestui ideal. Termenul „empirism” nu trebuie înțeles doar în relație cu modul în care a fost folosit acest termen în istoria filosofiei. El de asemenea trebuie înțeles într-un mod care face posibilă distingerea empirismului printre alte poziții epistemologice din știința și învățământul contemporan
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
însele”, pe când viziunile concurete se opun acestui ideal. Termenul „empirism” nu trebuie înțeles doar în relație cu modul în care a fost folosit acest termen în istoria filosofiei. El de asemenea trebuie înțeles într-un mod care face posibilă distingerea empirismului printre alte poziții epistemologice din știința și învățământul contemporan. Cu alte cuvinte: empirismul ca concept trebuie înțeles împreună cu alte concepte, care fac împreună posibilă facerea unor deosebiri importante între diferitele ideale ce fundamentează știința contemporană. Empirismul este unul din câteva
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
doar în relație cu modul în care a fost folosit acest termen în istoria filosofiei. El de asemenea trebuie înțeles într-un mod care face posibilă distingerea empirismului printre alte poziții epistemologice din știința și învățământul contemporan. Cu alte cuvinte: empirismul ca concept trebuie înțeles împreună cu alte concepte, care fac împreună posibilă facerea unor deosebiri importante între diferitele ideale ce fundamentează știința contemporană. Empirismul este unul din câteva viziuni concurente ce predomină în studiul cunoașterii umane, cunoscut ca epistemologie. Empirismul accentuează
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
care face posibilă distingerea empirismului printre alte poziții epistemologice din știința și învățământul contemporan. Cu alte cuvinte: empirismul ca concept trebuie înțeles împreună cu alte concepte, care fac împreună posibilă facerea unor deosebiri importante între diferitele ideale ce fundamentează știința contemporană. Empirismul este unul din câteva viziuni concurente ce predomină în studiul cunoașterii umane, cunoscut ca epistemologie. Empirismul accentuează rolul experienței și evidenței, și în special al percepției senzoriale în formarea ideilor, asupra noțiunilor de idei înnăscute sau tradiție în contrast cu, de exemplu
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
cuvinte: empirismul ca concept trebuie înțeles împreună cu alte concepte, care fac împreună posibilă facerea unor deosebiri importante între diferitele ideale ce fundamentează știința contemporană. Empirismul este unul din câteva viziuni concurente ce predomină în studiul cunoașterii umane, cunoscut ca epistemologie. Empirismul accentuează rolul experienței și evidenței, și în special al percepției senzoriale în formarea ideilor, asupra noțiunilor de idei înnăscute sau tradiție în contrast cu, de exemplu, raționalismul, care se bazează pe rațiuni și poate încorpora cunoașterea înnăscută. Filosofia politică este studiul unor
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
este o tradiție filosofică centrată pe legătura dintre practică și teorie. El descrie procesul în care teoria este extrasă din practică, iar apoi pusă din nou în practică, formând ceea ce e numit "practică inteligentă". Poziții importante caracteristice pragmatismului sunt instrumentalismul, empirismul radical, verificaționismul, relativitatea conceptuală, failibilismul. Există un consens general printre pragmatiști că filosofia treia să ia în considerare metodele și perspicacitatea științei moderne. Charles Sanders Peirce (și maxima sa pragmatică) dă cea mai multă considerație pragmatismului, alături de contribuitorii de mai
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
el i-a creat” și nu există lume materială. În același timp, Kant dorea să combine elementele a două școli de gândire dominante în secolul XVIII: Raționalismul (conform căruia cunoașterea era înnăscută, își afla originea a priori în rațiune) și Empirismul (conform căruia cunoașterea putea fi obținută doar prin simțuri, a posteriori). Idealismul transcendental kantian afirma că știm mai mult decât niște simplele idei într-o minte divină postulate de Berkeley. Sunt introduse conceptele de noumen (lucru-în-sine) și fenomen; noumenul poate
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
naționale a poporului german și formând cerința unificării stătulețelor într-un stat unic german, de aceea poate fi considerat părintele al naționalismului. Lessing era adeptul dreptului natural al omului indiferent de apartenența socială sau religioasă. Prin încercarea de a apropia empirismul de raționalism, el fixează tema centrală a gândirii germane a vremii, creând acea atmosferă filozofică în care va apărea Kant. Lessing preconiza o societate viitoare liberă de orice constrângere, în care religia să fie înlocuită de rațiune. Totuși, ca și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
mai veche utilizare a termenului de "transpersonal" poate fi găsită în notele de curs pe care William James le-a pregătit pentru un semestru la Universitatea Harvard în 1905-6. Sensul atunci, diferit de utilizarea de azi, a fost în contextul empirismului radical al lui James, în care există o relație intimă între un subiect care percepe și un obiect perceput, recunoscând că toate obiectele sunt dependente de faptul de a fi percepute de cineva. Unii comentatori menționează, de asemenea, mișcarea psihedelică
Psihologia transpersonală () [Corola-website/Science/337330_a_338659]