944 matches
-
Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie cu cine iese. Nu vrei să știi cine e? mă întreabă apoi Lydia, în timp ce eu îmi notez în minte ca pe viitor să verific atentă grilele, ca să mă asigur că fata asta enervantă nu o să mai fie în nici unul din zborurile mele. — Sunt sigură că nu am de unde să îl cunosc, spun închizând ochii. Dacă nu zic nimic, sper să tacă din gură. Sunt sigură că îl știi. Nu-i răspund. —Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
romantism și nunți ca-n povești. Dar pentru Adam, probabil o să fie încă o aventură. Nu-mi vine să cred că o las să se bage în așa ceva. Mă întreb dacă ar trebui să spun ceva. Până la urmă, oricât de enervantă ar fi Lydia, nu vreau să-l las pe Adam să îi facă rău. —Lydia? spun deodată. Se uită la mine așteptând. — Unde te duce Adam? Nu poți să vezi asta? mă întreabă naivă. —Lasă-mă să ghicesc. Probabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
uit la el, apoi la mobilul lui, care i se vede ieșind din buzunar. Chiar l‑ai sunat? zic. — Dar tu chiar aveai de gând să pleci acasă? îmi răspunde, fără să se uite la mine. Ăsta e cel mai enervant când ieși cu Luke. Nu poți să‑l păcălești cu nimic. Mergem cam o oră printr‑o zonă rustică, ne oprim la o cârciumă să mâncăm de prânz, apoi mai facem o oră și jumătate până în Somerset. Pe la Blakeley Hall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fel numai noi doi de vorbă. „Tu ești Daniel, nepotul Ei, vino să-mi spui dacă Ea povestea despre mine vreodată”, ar fi trebuit să Îmi spună. La toate astea m-am gândit iar atunci, la aeroport, sub lumina aia enervantă În care n-ai cum să-ți ascunzi coșurile și punctele negre și părul ăsta nenorocit care se Încăpățânează să nu se așeze, dacă aș avea un gel cum i-a adus colonelul de ta-su lui Gimmi, mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nemișcat. Singurul gest a fost acela de a ridica din nou din umeri în stilul lui latino. Ăsta era un obicei al lui Luca care lui Alison i se păruse teribil de sexy atunci când se cunoscuseră. Acum devenise copleșitor de enervant. Vezi cu cine te-ai măritat? i-a aruncat batjocoritoare Sofia, uitându-se în direcția fostului ei soț. Luca n-a sărit niciodată în apărarea nimănui. El alege întotdeauna calea cea mai ușoară. În vreme ce se târa către podiumul unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
drăguț că e așa de îngrijorat din cauza ta, a spus Fiona amintindu-și motivele pentru care Susan voise să plece într-o excursie cu bicicleta în scoprui caritabile. Da, așa e, a răspuns Susan fără grabă. Dar e și al naibii de enervant. Să sperăm că, după ce-mi revin, o să se mai liniștească nițel și-o să pot și eu să ies din casă fără ca echipa de intervenție să mă mai verifice din cinci în cinci minute. Și cam când o să se-ntâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta, chiar n-am timp să-mi bat capul și cu asta. Până la urmă, mi-a sărit muștarul și i-am zis să se care dracului și să-mi dea pace. N-ar fi trebuit să fac asta, dar era enervant la culme... Glasul i se pierdu Într-o șoaptă. Părea să fi uitat că Încă mai ținea salteaua În mână. Am privit-o surprinsă. — Dar sunt sigură că acum, Linda fiind moartă, toată povestea asta nu mai poate fi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca să observe. Ha, ha. Roșeața din obrajii lui Hawkins nu se dusese. I-am rânjit satisfăcută. — Deci, teoria este că, după ce Naomi a urcat, Linda, scoasă din minți, l-a luat la Întrebări pe Derek și a fost atât de enervantă Încât el i-a crăpat capul. Dar nu e mai probabil ca ea să-l fi lovit, de fapt, pe el? Și de unde a luat gantera, dacă gestul nu era premeditat? — Asta Încercăm și noi să stabilim, spuse el jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că e bine așa, era un fel de răzbunare a noastră pe bolșevici. Noi însă ne ciondăneam mai departe, căci fără un rus n-aveam dușman și fără dușman ni se strica jocul. Iar să-l joci pe neamț era enervant, pur și simplu. Știai din capul locului că va fi bătut la sfârșit. Intrarea în pensione răspândea o răcoare plăcută. Ușa era mai curând o poartă, înaltă și grea, ca s-o deschid, trebuia să mă proptesc în ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fie iubită, continuă ea, nu să fie încorsetată, nici compătimită și nici temută, ești capabilă să iubești, pur și simplu? Mă chircesc în fața ei, chipul ei de asfalt inflexibil pălește în fața ochilor ei tineri, plini de o vitalitate aproape enervantă, îmi întorc privirea spre perete, pe el atârnă o fotografie veche, în rama prăfuită eu și Yotam suntem împietriți într-o îmbrățișare brutală, eu mă aplec asupra lui și îi dau o prăjitură, iar el zâmbește, și în spatele nostru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu înțeleg de ce nu pleacă de acasă și nu vine să locuim împreună, de ce nu poate iubi copilul acesta ca pe ceilalți copii ai săi, pentru care își face atât de multe griji, de ce nu își poate părăsi soția aia enervantă, iar eu simt cum fiecare cuvânt al ei mă rănește, fiecare cuvânt al ei îmi arată cât de sus este omul acesta față de Udi al meu, cât de fericită este soția lui cea enervantă, al cărei soț nu este pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu își poate părăsi soția aia enervantă, iar eu simt cum fiecare cuvânt al ei mă rănește, fiecare cuvânt al ei îmi arată cât de sus este omul acesta față de Udi al meu, cât de fericită este soția lui cea enervantă, al cărei soț nu este pregătit să o părăsească, acum sunt de partea ei, nu a tinerei amante, așa că îi spun sec, nu am voie să îți spun așa ceva, dacă Hava aude, voi fi imediat concediată, Yael, dar în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre Woman Key. Acum Îl vedea bine. — MĂ doare, spuse negrul. MĂ doare tot mai rău. — Îmi pare rău, Wesley. Da’ acum tre’ să țin cîrma. — Te porți cu un om de parc-ar fi un cîine, spuse negrul. Devenise enervant, dar bărbatului tot Îi era milă de el. — O să am grijă să te simți mai bine, Wesley. Da’ acum stai acolo și taci. Nici nu-ți pasă de ce se-ntîmplă cu un om. Ești atît de inuman. — O să am grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din asta. — Ai filmat bine? — Nu prea. Pe noi ne-ai văzut? — Unde? — Atacul de la fermă. La trei și douășcinci după-amiaza. — A, da, am văzut. — Ți-a plăcut? — ĂĂĂ, nu. — Nici mie, spuse. Ascultă la mine, toată treaba asta e enervantă ca o ploșniță. De ce ar vrea să atace frontal poziții ca alea? Cui dracu’ i-o fi venit ideea asta? — Unui tîmpit, Largo Caballero pe numele său, spuse un tip scund cu ochelari groși care stătea deja la masă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sufletul la loc. —Finn are dreptate, Charlotte, tu nu prea vorbești despre sentimentele tale, zice Ben. De fiecare dată când vorbește cu ea, Ben capătă un accent vulgar, de băiat de cartier, și stă cu picioarele depărtate, ca bărbații ăia enervanți din autobuze, care ocupă mai mult loc decât ar trebui. Nu știu dacă o face în mod conștient, dar cu siguranță vrea să sugereze că nu e intimidat de banii și fumurile ei. — Depresia e un sentiment! se apără Charlotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bărbații la pieptul femeilor; trăim într-o societate cu oportunități egale. Îmi dau seama că mă holbez pofticios la Finn și mă rușinez. Niciodată nu l-am văzut pe Finn așa; a fost mereu un fel de frate mai mare enervant pentru mine. Îmi aduc aminte de discuția cu Daisy de săptămâna trecută, discuția despre cum vedem anumiți bărbați dintr-o perspectivă diferită, și roșesc. —Rebecca? mă întreabă, dacă vede că nu-i răspund. Da, zic eu, adunându-mi mințile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fie Mister Perfecțiune, și, cu toate că nu era deloc perfect, tot simt că nu era din gașca mea, dacă pot să zic așa. Finn este cu siguranță din gașca mea. Îl cunosc așa cum nu l-am cunoscut vreodată pe Jake. Este enervant și încăpățânat, este temperamental și poate câteodată să se comporte exact ca un băiețel răzgâiat, dar față de el nu simt nevoia de a-mi ascunde defectele mele cele mari, faptul că-mi place întrecerea, vulnerabilitatea mea: n-ar avea oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
însă semne încurajatoare că vei avea puterea să suporți, pentru că doar de aceea ai venit la el : să te consulte și să-ți spună tot adevărul. Da ! îi strigi. Da ! strigi din toate puterile, dar, într-un mod insuportabil de enervant, doctorul nu te aude. Și oricât te străduiești, nu poți să strigi, pentru că ți se lucrează la un dinte din față cu bormașina. — E drept oare să vă spun deschis, à l’américaine, adevărul ? se întreabă doctorul, plimbându-se cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cu efort însă, cu ce efort ! Desigur, de aceea ai urinat cu sânge ! Iată și explicația liniștitoare ! Iată ce va face inutilă orice intervenție, trebuie, deci, să i-o spui doctorului cât mai repede, spune-i ! Spune-i ! Dar ce enervant, tocmai acum glasul nu-ți iese din gât ! Ochii îți ies din orbite, saliva îți curge pe gulerașul de școală și ți-o ștergi cu discreție, preocupată cum ești să strigi ! Din gâtlejul forțat nu iese nici măcar un gâjâit, oh
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acești oameni În ultimii 3-5 ani, cu ce se ocupă ei), despre lucrurile pe care le-au spus cîndva (cu anumite prilejuri, celor mai multe le atribuie semnificații excepționale). În continuare Încerc să-mi țin În frîu iritarea, dă importanță unor banalități enervante. SÎnt niște vremuri ciudate și există zvonuri despre violențe undeva În țară, ceva ce nici nu poate fi gîndit... evenimente inimaginabile, cu consecințe la fel de inimaginabile. Nu poți să știi ce știu ceilalți, nu poți să știi ce știe omul cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cap om din țară. E clar că ceva se Întîmplă. Transmisiunea nu se mai reia, iar cei din studio par să-și fi dat demisa, pentru că pînă seara din difuzor răsună cîntece de pahar, șlagăre folclorice sau alte muzici Îngrozitor de enervante. Pe la 6 după-amiază ieșim să fumăm În capătul culoarului. Înserarea păstrează urmele unui crepuscul liniștit și rece - se vede prin fereastra mare, care ne arată În același timp și reflexia chipurilor noastre sobre, prelungi, palide și pline de echimoze și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nepedepsit. E iertat de fiecare dată și în primul rând de tine. — E privilegiul meu să fiu prima. „Ce ipocrită, se gândi Gabriel, și cu toate astea-i sinceră. Oare pot exista ipocriți sinceri? Da, și ăștia-s cei mai enervanți.“ Fără îndoială, Stella era o bizară, o ființă plămădită dintr-un aluat străin, de pe altă lume. Era o femeie frumoasă, înaltă, puternică. „Vede în el o permanentă provocare, își spuse Gabriel, vede viața alături de el ca pe o luptă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era mic, Adam se ținea de poala ei, și chiar și acum, uneori, băiatul o atingea sau o apuca în joacă de rochie, în amintirea timpurilor de demult. Nu-l putea suferi însă pe Zet, o creatură cât un șobolan, enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]