623 matches
-
scârboasă; prejudecățile religioase interzic folosirea lor și chiar contactul cu ele. Fu cu mult mai rău când pescarii prea încrezători, intrând într-o cârciumă a satului, vrură să-și pregătească o parte din recoltă. Atunci izbucni o adevărată răzmeriță. Țăranii enervați puseră mâna pe saci și făcură un autodafe; apucară pescarii nelalocul lor și îi legară strâns, nu fără a-i maltrata nițel. Astfel legați, fură, în ciuda protestelor lor neînțelese, aduși, noaptea, la București și lăsați la prefectura de poliție, unde
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
schimbările. În n.I, textul actorului este reprezentat cît se poate de exact. În ceea ce privește conținutul, același lucru este valabil și pentru n.II. Dar stilul, despre care putem presupune că este cu siguranță recunoscut ca fiind stilul personal al actorului enervat, se referă la o situație personală de limbaj a actorului implicat, să spunem, într-o ceartă. Diferența între n.I și n.II pe de o parte, și o.I și o.II pe de altă parte, constă în prezența
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
O MONARHIE ULTRACONSERVATOARE. FAPTUL CĂ UN ASTFEL DE REGIM A FOST INSTALAT ÎNTR-UN STAT STĂPÂNIT ÎN PREALABIL DE COMUNISM TIMP DE DOUĂ SUTE DE ANI ESTE ÎN MOD SIGUR UNUL DIN REZULTATELE CELE MAI UIMITOARE ALE RĂZBOIULUI." Își scutură capul enervat și încheie: \ În fine, vom vedea. La revedere. IEȘI, ÎNCHIZÂND UȘA DUPĂ EL. ERA ORA MESEI, ADICĂ TIMPUL DE A AFLA PLANURILE DICTATORULUI. 10 Din avion, Marin privea în jos, spre metropolă: o vedea nu așa cum era, ci așa cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să se înțeleagă că absența de o zi a lui Trask făcuse impresie proastă asupra grupului. \ Contăm pe prezența ta la întrunire, continuă Arallo. NICI UN MOTIV PENTRU CARE N-AȘ FI PREZENT. \ SĂ FIU SINCER, NICI EU! SPUSE ARALLO PUȚIN ENERVAT, APOI EZITĂ. ÎȚI RECOMAND SĂ DAI DOVADĂ DE CAMARADERIE ȘI SPIRIT DE COOPERARE. LEGĂTURA SE ÎNTRERUPSE. ATITUDINEA LUI ARALLO PĂREA SĂ PREVESTEASCĂ NECAZURI CARE L-AR PUTEA AFECTA SERIOS. ȘI, TOTUȘI, NU PREA AVEA CE SĂ FACĂ. CÂT DESPRE COOPERARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nu mai asculți de nimeni. - Sunt și femei? Toate femeile din oraș? - Nu din oraș, ci din colibe. Bucătarul zâmbi din nou. - Vino. De căpitan o să ascult. Și o să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. D Arrast se simți ușor enervat. Ce-i păsa lui de acea făgăduială absurdă? Dar, când privi chipul deschis și frumos care-i surâdea încrezător, pielea neagră lucind de sănătate și de viață, se pomeni spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și umerii înapoi, îndreptându-și mijlocul, spre a face un sfert de pas înainte, cu stângul, aplecându-se, să vadă mai bine. Gulerul cămășii gălbui ieșise puțin peste haină. Talpa pantofilor s-a frecat, scârțâind, de parchetul lucios. A tresărit, enervat, clipise repede, de câteva ori. Stingherit de zgomot, dar poate și de lumină, se legănase ușor spre stânga, încercând un unghi mai bun. Încercase să primească totul, abia apoi detaliile. Căuta, poate, și în acest tablou, ca în celelalte scene
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
etapei de fotbal desfășurate duminică. Vera se află din nou în con fesionalul doamnei Mitulescu. Lucian continuă să rămână inabordabil.Trec orele, ziua scâncește, într-un ultim efort, scaune și planșete împinse cu furie la o parte, părăsite. Lucian dăduse, enervat, cu cotul în spătarul scaunului. Se și ridicase în picioare, adună hârtiile, strânge rigla, creioanele, închide sertarele. Schițează un gest mic - în aer - de salut, Lucian nu-l mai așteaptă la plecare pe vecinul și amicul său. Semnase repede condica
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită. Palmele sunt jilave, transpiră. A căzut iar breteaua furoului, își apleacă umărul stâng, trage sub bluză, enervată. Privește afară. Cer alb, încremenit. Cupola sticloasă a Circului, Parcul, coșurile, fabrici și făbricuțe, combinate, ateliere. Își îndreaptă iar breteaua. Scoate din geantă oglinjoara, puful, pudra, le pune la loc. Ce caută ea de douăzeci de ani, zi de zi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
într-un pom, sub fereastra cancelariei. Apostol, fără să-și dea seama, închise ochii, ferindu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproape răgușit: ― Dumneata ești romîn? ― Da, excelență, răspunse locotenentul repede. ― Romîn! repetă generalul, cu un glas uimit și enervat care aștepta o dezmințire. ― Romîn! repetă Bologa mai hotărât, întinzîndu-se din șale și scoțând puțin pieptul. ― Da... bine... firește... bâigui Karg peste câteva momente, bănuitor și cercetător. Da... desigur... Dar atunci mă miră rugămintea d-tale... foarte mult... Mi se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bolnave!... Realitatea e războiul cu moartea la braț!... Lasă închipuirile, dragul meu, care cel mult complică și amărăsc viața, destul de afurisită! ― Domnule căpitan, dacă ții la mine, te rog din suflet să nu-mi mai dai nici un sfat! zise Apostol enervat, urmând însă mai liniștit: Te rog foarte mult!... Crezi că mi-a fost ușor să-mi dezbrac trecutul, ca o haină murdară, și să rămân gol în mijlocul furtunii? Crezi că n-am încercat să mă înșel că sunt îmbrăcat, chiar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și dacă mi-o dai și dumneata! Groparul Vidor se uită lung în ochii lui, fără să clipească, și nu răspunse, parcă n-ar fi înțeles nimica sau ar mai fi așteptat lămuriri. ― Îmi trebuie răspunsul acuma, numaidecît! continuă Apostol, enervat puțin de tăcerea bănuitoare a țăranului. Să nu crezi că mi-a trăsnit prin cap așa... M-am gândit bine și am cumpănit... Vidor întoarse ochii spre ferestrele dinspre ogradă, oftă, se scărpină în ceafă, clătină din cap și apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în ochii lui jucau spânzurații, numai spânzurații, din ce în ce mai mulți și mai mustrători... Apoi deodată, în mijlocul lor apăru iar fața plutonierului, cu zâmbetul supărător, ce-i descoperea dinții gălbui, cu o gaură neagră în gingia de jos, și iar auzi glasul enervat, care încerca să fie lingușitor: ― Cele două santinele pe care le-ați văzut stau numai ziua, ca să nu-i ciugulească corbii, pentru că pe aici sunt mulți corbi, foarte mulți... Noaptea le retragem, firește... noaptea nu umblă corbii. Întâi fusese ordonat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o prezint pe fiica mea, Marietta. Tocmai vorbeam cu ea despre înmormântare, nu-i așa, iubita mea? Fata continua să se uite la mine. - Chiar așa, mamă? zise ea. - Bineînțeles că despre asta discutam. Nu-ți amintești? Doamna Caldwell părea enervată. Marietta și cu mine o să venim mâine la înmormântare, a continuat ea, grăbită. - Parcă spuneai că urma să mergem la ferma familiei Jones, spuse Marietta, pe un ton foarte liniștit. - Marietta, cum poți să spui așa ceva? Era vorba de programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
cu fundul la mine, fericită că o las să mediteze și începu imediat să zbârnâie în somn. Eram ca patru piese dintr-un puzzle uriaș... cele din mijloc se îmbinau perfect, iar cele de pe margini prisoseau. În timpul acesta Giulia șoptea enervată să audă vecinii, deși Edy nu avea curaj să miște un deget. O fi încercat și el, ca băieții să o atingă, dar Giulia era intransigentă. - Edy nu te mai mișca! Patul nu era atât de mare și se hâțâna
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cam Învechit, Toalie băiete, cur fleșcăit. Se fâțâie de colo-colo de parcă ar fi un puțoi din ăla de rahat, masele inspector Morse. Ședințele sunt activitatea cea mai palpitantă de care are parte bulangiu. Apoi se așază din nou pe cur, enervat că Încă se mai vântură lume pe ușă. Respectul și Toal se potrivesc ca peștele cu Înghețata de ciocolată, indiferent ce și-ar Închipui dezmățatul ăsta. M-am făcut muci aseară și lumina mă pișcă de cap, iar mațele meles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu-i gabor nici cât hău, ce pula mea. Mergând cu spatele, arăt Înspre ea și zâmbesc: — Trebuie neapărat să vorbim Mandy draga mea. Însă mai târziu. O să te pun la curent cu toate. Ciao. O las pe lesbiana asta enervată să se beșe și să se cace pe coridor și mă Îndrept către biroul lui Ray În D.S. Când ajung la D.S., Îl găsesc acolo pe Clell cu o sticlă de șampanie din care toarnă În pahare de carton. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ne dăm la ei. Informatorul pe care-l știi, crezi că o să vină cu ceva? — Mai mult ca sigur, zâmbesc eu. — Bine, spune Toal. Ok Amanda, continuă să-i supraveghezi. Bruce, ai putea să mai rămâi un minut? Drummond tușește enervată: — Sigur Bob, și pleacă, cu pielea roșie ca cireașa mea după o noapte de preacurvărit, iar Toal e probabil pregătit să-mi spună că postul ăla de inspector e ca și al meu. — Ai vreo problemă cu Amanda? Întreabă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o întrebă pe Violeta: Mama, de ce m-am născut în România și nu în China? Păi eu știu. Pentru că așa a vrut Dumnezeu și Maica Domnului! Noel, care era la vârsta de 7 ani, făcu un gest de nemulțumire. Aproape enervat, spuse: Da' de ce a vrut așa și nu altfel ? Îl privi mai lung, după care spune: Ei, asta-i, are și el legile Lui! și părăsește camera. Violeta l-a dat pe Noel la dans sportiv, justificându-i lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
că e ușor depresiv... Da, presupun că și eu aș fi ușor depresivă dacă aș fi în locul lui, o întrerupse Darcey. — Așa că și-a luat concediu medical de la serviciu. Nu știa unde să meargă. — Pentru Dumnezeu, mamă! Darcey o privi enervată. Nu mai înseamnă nimic pentru tine omul ăsta. Ați divorțat! De ce naiba a trebuit să vină aici? El m-a sunat, îi spuse Minette. Stătea la un hotel și mi-a dat telefon, și eu i-am zis că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bine. Neil se încruntă. Credeam că Meryl are cam opt ani. Nu lucrai la Global Finance pe atunci. N-ai de unde să știi cum i-a fost. —Pentru numele lui Dumnezeu, suntem femei, ne spunem lucrurile astea. Darcey îl privi enervată. Nu știam că te pasionează discuțiile, observă el. Bârfa ca între fete, genul ăsta de vorbărie. Să povestești verzi și uscate. Nu îți stătea în fire. —Anna și cu mine ne spunem o groază de lucruri, zise ea cu tărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
iar ea descoperi o expresie de nedescifrat în ochii lui. Suntem divorțați, se grăbi ea să spună. Vreau să zic - nu e unul dintre secretele tale, nu? Am văzut actele. Nu erau contrafăcute. Sigur că suntem divorțați, zise el puțin enervat. Nu vorbi prostii. —Alt secret mai rușinos nu mi-a venit în minte, observă ea sec. Tu ai vreunul? Neil clătină din cap. —Bun, spuse ea. Deși e cam trist că nu avem și noi măcar o taină rușinoasă. Avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mantiei. Cine ar îndrăzni în Mexic să decreteze interdicția de a purta sombrero și pantaloni cu fireturi? În sfârșit, s-a dat semnalul întrecerii. Se așterne o liniște încordată, în care se aud numai șoaptele vânzătorilor de răcoritoare și voci enervate care-i pun la respect. Pornind din capătul arenei și venind în galop spre tribună, călărețul trebuie să se oprească din viteză într-un punct fix, însemnat cu var, strunind calul brusc și luând să scrâșnească nisipul sub picioarele lui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
amenințe cu o seringă și să te jefuiască - asta fac ei, să știi. Sau să îți spargă apartamentul. Nu este dependent de droguri. —De unde știi? Mi-a spus el. Și tu l-ai crezut? — Se vede, spuse Ashling, dintr-odată enervată. Dacă cineva e beat sau drogat, îți dai seama imediat, doar dacă vorbești cu el. Și cum de e pe străzi atunci? Nu am de unde să știu, recunoscu Ashling. I se păruse nepoliticos să întrebe asta. Dar pare foarte drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
stenografie? — Da. — Câte cuvinte pe minut? — A, nu știu. Nu dactilografiez decât cu primele două degete, răspunse Clodagh. Dar sunt foarte rapidă. La fel de rapidă ca unii oameni care au făcut cursuri. Ochii de copil ai lui Yvonne se micșorară. Era enervată, deși nu la dimensiunile la care voia să lase să se vadă. Se distra doar pe baza puterii pe care o avea. — Deci să înțeleg că nu te pricepi la stenografie? — Păi, presupun, dar aș putea oricând să... Nu, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ce naiba-i așa amuzant? Îl Întrebă el pe Logan, cu o expresie pa față care spunea clar că nu era nimic de râs. — Îmi cer scuze, domnule. Îmi aminteam doar de faza cu nasul rupt a lui Sandy Alunecosul. Privirea enervată dispăru de pe fața lui Insch. Poate că era totuși ceva pentru care merita să zâmbească. — Bang! Spuse el, pleznind un pumn dolofan În cealaltă palmă. Acum o am pe casetă. O să pun pe cineva să mi-o tragă pe.un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]