734 matches
-
procesul de multiplicare nu-i galopant, putem Încerca o transfuzie a sângelui. Vă atrag Însă atenția, nu vă face-ți prea mari iluzii. În cel mai fericit caz, Îi putem prelungi viața o perioadă de timp. Atât, nimic mai mult...!!” Entuziasmată, Atena nu mai auzi ultimele cuvinte ale doctorului. În mintea ei străfulgeră o șansă riscantă dar, o șansă de ași salva măcar temporar prietenul care nu și-l putea imagina dispărut. Promise directorului o vizită din nou În dimineața următoare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de colonie și chiar parfum la dispoziția trecătorilor. Cine avea plăcerea să se parfumeze, se parfuma. Din contră, presupusul cumpărător, făcea un sondaj alegându-și parfumul preferat ca apoi să profite din plin, fără a intra În prăvălie să cumpere. Entuziasmat, Tony Pavone profită de ocazie, la Început oarecum mai timid ca puțin mai târziu, cu pretenție alegând din grămadă mirosul care i se părea mai potrivit, Încercând s’o atragă și pe Atena să se delecteze gratis, Însă fata efectiv
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
politică și intelectuală bătând recordul inchiziției de tristă amintire...! Pentru a masca crima și a amăgi populația planetară, Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat și ucis În anul 1954 motivând - trădător de patrie...! În realitate el s-a opus crimelor comuniștilor...! Entuziasmați, năpârcile comuniste drept recunoștință ocrotitorului lor, sângerosul asasin Stalin Iosif Vissarionovici (1879-1953)au hotărât să trimeată În fața plutonului de execuție pe Mareșalul Ion Antonescu la 1 iunie 1946 Împreună cu ministrul Mihai Antonescu (1904-1946) ce era potrivire numai de nume, fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
conferință „Două perspective În epica nouă: Marcel Proust și James Joyce” din 31 ianuarie 1946, Îi inspiră rectorului Iuliu Hațieganu această apologie: „Dragă Hossule, Îți lipsește o barbă mare, albă și poți conferenția la orice universitate din Europa.” Iar studenții entuziasmați Îl ridică În slăvi pe eminentul lor camarad. Anul 1943 este, poate, cel mai rodnic din viața tumultuoasă a filosofului creștin Petre Hossu. În iunie, decanul D.D. Roșca Îl distinge cu premiul I al facultății. În iulie-august Își elaborează opera
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
toate detaliile în legătură cu diferite tipuri de claxoane. Când află că existau și claxoane muzicale, care cuprindeau mai multe cornete electrice și care puteau să cânte câte o frază melodică, Emil Popescu se simți, nici el nu-și putu explica de ce, entuziasmat. Îl rugă pe maistru să-i spună de unde și-ar putea procura și el un astfel de claxon. Maistrul îl trimise la un băiat de la Autoservice-ul din Colentina, de pe strada Nicolae Apostol, și care se ocupa cu învîrteli de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
amintești imaginile luate din elicopter în care apărea o mașină de cursă ce se dădea peste cap de trei ori și se făcea praf, în timp ce ocupanții ei erau azvârliți afară? — Desigur! Erau spectaculoase. — Și îți amintești cum se auzeau strigătele entuziasmate și râsul cameramanului, pentru că-și dădea seama că toate posturile de televiziune aveau să-i cumpere înregistrarea? — Și asta îmi amintesc. — Atunci poți să-ți faci o idee despre ce contează cu adevărat. Imaginile acelea au făcut înconjurul lumii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Ei bine, am vrut să mă mărit. Am cunoscut un tânăr ofițer, cam anost, cam înfumurat, cum sunt mulți, dar care atunci îmi plăcea. Mi s-a părut chiar că-l iubesc. L-am invitat acasă. Mama l-a primit entuziasmată, au început mesele până noaptea târziu. Logodnicul meu - așa se numea oficial - îmi dădea să beau vin, ciocnea cu mine Brüderschaft, mă strângea de talie în fața tuturor, și într-o noapte, profitând de amețeala mea, a intrat la mine în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise apostolic: - Fii binevenită pe muntele Olivierilor! Fata, surprinsă, întrebă din ochi pe Stănică, dar acesta o trase înainte. Aglae o privi de la cap până la picioare cu o atenție ostentativă, ca spre a nu se păcăli, în schimb Aurica fu entuziasmată: - Vai, zise ea, ce frumoasă sunteți, domnișoară. Mamă, o să fie fericirea lui Titi. Aglae o cercetă, o întrebă de toate, îi făcu aluzii clare la necesitatea ca nora ei să fie o fată de treabă, nu o dezmățată, iscodi de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la locul de muncă. Le lipsește factorul care să-i stimuleze, dar nu înseamnă că sunt mai puțin competenți sau creativi decât Deschizătorii de drumuri. Deși sprijină evoluția tehnologiei și înțelegerea aspectelor legate de cunoștințele financiare, nu sunt atât de entuziasmați precum Deschizătorii de drumuri. Ei vor fi mulțumiți cu mai puține ținte legate de materialism și bunăstare și în schimb, se vor concentra pe țintele legate de familie. Tradiționaliștii în fața viitorului sunt cel mai puțin probabil pregătiți să conceapă ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de nemulțumire a fetiței, întrebă: Tu ce vrei să-ți aducă tăticu'? Mmm... v'eau... tărăgănează vorbele Cristina alintîndu-se, iar Mihai aude în receptor vocea îndepărtată a lui Adrian, care-și necăjește sora spunînd: "chitară cu băț", numai că fetița, entuziasmată, repetă și ea: V'eau chita'ă cu băț!... Îmi iei? Bine, îți iau! promite Mihai. După schimbul de vorbe de rămas bun, iese din cabină și întreabă pe primul tînăr întîlnit unde se află magazinul de instrumente muzicale. Pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
știți de Liliana? întreabă Mihai pe un ton care pare să pună punct discuției. Bătrînul saltă din umeri, clătinînd capul cu tristețe: Mă uit la vecinii de vizavi: parcă-s acolo dintotdeauna. Și doar acum un an Liliana îmi mărturisea entuziasmată că-și va reîntîlni un fost coleg, ajuns scriitor între timp, de care se temea că se va îndrăgosti... Iar eu îi dădeam sfaturi de om bătrîn că trebuie să aibă grijă, să-și refacă viața... Mda, a trecut aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vers esprimat de (era) se-ntîmpla cu o silabă mai lung or mai scurt era țistiit sau (persiflat) aplaudat în râs de spectatori=, acolo putea într-adevar artistul să pună cu drept cel mai mare pont pe aprobarea zgomotoasă a spectatorilor entuziasmați. Cine iese în public se supune printr-asta și judecății poporului, într-astă privință suveran. Însă valurilor tunătoare de aplauzuri a poporului atins electrice stătea în preajmă antiteza asprei telince de păstor, prin care poporul manifesta sistematice dezaprobarea sa. Cicero
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lasă să revenim îndată la dispozițiunea noastră curată. Daca însă această treaptă a simțirei nemijlocite nu-l apără pe reprezintator de apărarea precipitată a omului numai natural neci chiar în momentele în cari el predă Eul său potențat (gesteigert) și entuziasmat, atunci (e) stăm și mai rău în privința desfășurărei unui întreg și a reprezintărei caracterului. Simțământul îl concentră pe reprezintator în momente; el nu are puterea de-a emite din centru variile forme și manifestațiuni de viață în care se discompune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu cineva și trecuse ceva vreme de când Lisa nu mai făcuse chestia asta, mai ales că era vorba de o femeie. Pe proprietară o chema Joanne. —E perfect să locuiești aici pentru că poți merge pe jos la serviciu, spuse Joanne entuziasmată. Ceea ce înseamnă că economisești 1,10 lire pentru fiecare drum pe care l-ai face cu autobuzul. Lisa dădu din cap. Ceea ce înseamnă 2,20 lire pe zi. Lisa dădu din nou din cap. Ceea ce însemnă 11 lire pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceva mai reținut. Chiar și limbajul corporal se schimbase. În loc să se bage în sufletul ei, se îndepărta ușor, ca fata să fie nevoită să vină spre el. —Ce’aci? îl salută Ashling, aplicându-i un pumn în umăr. —Ashling! Încercă entuziasmat să-i pună piedică. După ce au terminat cu saluturile, s-a întors către puștoaica roșcată: —Suzie, ea este prietena mea Ashling. Suzie dădu suspicioasă din cap. —Ai luat de băut? o întrebă Ted pe Ashling. Nu. Nu mai stau. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de idealist. Dar asta înainte ca această inflexibilitate să o afecteze pe ea. Pentru că atunci când s-a întâmplat nu i-a mai plăcut la fel de mult. 21tc "21" Nici Ashling nu avea parte de o sâmbătă tocmai fantastică. Se trezise foarte entuziasmată, cu gândul la Marcus Valentine. Curioasă și nerăbdătoare, se simțea glorios de pregătită - pentru o întâlnire, un flirt, o doză de răsfăț. În mod sigur, pentru ceva... Dimineața a petrecut-o stând degeaba, înfofolită în plapumă, cu cele mai favorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îi sunt pistruii? —Pistruiați, spuse ea, apoi făcu o pauză. Uite, am și eu unul sau doi, spuse Ashling defensivă. Nu e nici o rușine. — Spun doar că... E Ted la ușă. Deschide-i tu, bine? Ted intră în dormitor, evident entuziasmat. —Priviți asta, spuse el, desfăcând un poster. —Ești tu! exclamă Ashling. O poză cu fața lui Ted pe un corp de bufniță, cu textul „Bufnița Ted Mullins“ în partea de sus a afișului. —Pfoa, e fantastic! Le voi printa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe patul ei micuț. Nu. Doamne, cât îmi doresc să răspundă. Vreau doar niște răspunsuri. —E un laș ordinar. Treci pe la locul lui de muncă, stresează-l la numerele de comedie. Asta chiar ar fi bine, de fapt, spuse Joy entuziasmată. Chiar ai putea să te joci cu mintea lui astfel. Poți urla la el că e prost în pat și că o are... —Minusculă, o completă Ashling. —Pistruiată, voiam să spun eu, spuse Joy. Dar merge și „minusculă“. — Nu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
complet pe picior greșit. A doua zi, la muncă, Jack i-a dat vestea lui Ashling de parcă ar fi fost un cadou. —L-am găsit pe Boo și i-am spus de postul de la televiziune. Părea încântat. —Minunat. Vocea ei entuziasmată nu se asorta cu fața ei palidă. Nu are haine așa că i-am zis să vină la Kelvin. Sunt multe haine bărbătești în departamentul de modă pe care nu le vrea nimeni, așa că nu are decât să se înțolească. Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plăcere; chiar Kolea râse și exclamă și el: „Bravo!“ — Și aveam, aveam dreptate, de trei ori aveam dreptate, continuă triumfător generalul, pentru că, dacă în tren țigările sunt interzise, despre câini nici nu are rost să mai vorbim. — Bravo, tată! strigă entuziasmat Kolea. Excelent! Negreșit și eu aș fi făcut la fel! — Dar doamna ce-a făcut? întrebă nerăbdătoare Nastasia Filippovna. — Doamna? Ei bine, de la ea a început tot buclucul, continuă generalul, încruntându-se. Fără să scoată o vorbă și fără cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
invitat: astăzi acolo e sindrofie. De altminteri, sunt gata să trec peste unele conveniențe și n-au decât să râdă de mine, numai să intru cumva. Ați avut, tinere prieten, exact, dar exact aceeași idee ca și mine! exclamă generalul entuziasmat. Că doar nu v-am chemat aici pentru fleacul ăsta! continuă el, culegând bancnota și depunându-și-o în buzunar. V-am chemat tocmai ca să vă propun o expediție în doi la Nastasia Filippovna sau mai bine zis o expediție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în lumea bună splendidul roman al lui Dumas-fils La dame aux camélias*, un poem care, după părerea mea, e hărăzit să nu moară și să nu îmbătrânească niciodată. În provincie, toate doamnele, măcar cele care îl citiseră, erau încântate și entuziasmate. Farmecul narațiunii, originalitatea tratării personajului principal, această lume seducătoare, analizată cu atâta finețe și, în sfârșit, toate amănuntele fascinante, presărate în carte (de pildă, cel privitor la împrejurările utilizării succesive a buchetelor de camelii albe și roșii), într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prefacă a nu fi observat nimic. Însă Evgheni Pavlovici (prințul era chiar gata să parieze) nu doar că își dăduse seama, dar se și străduia să se remarce faptul că a înțeles: zâmbea prea ironic. — Ce minunăție! exclamă generăleasa, sincer entuziasmată, imediat ce se încheie recitarea. Ale cui sunt versurile? — Ale lui Pușkin, maman, nu ne face de rușine! exclamă Adelaida. — Păi, cu voi, omul poate ajunge și mai prost decât sunt eu! îi răspunse cu amărăciune Lizaveta Prokofievna. Rușine! Imediat ce ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-a replicat pe loc că, dacă n-ar respecta-o ca femeie și dacă n-ar ține la propriile lui convingeri, i-ar demonstra repede că se pricepe să răspundă la o asemenea jignire. De altfel, până la urmă Kolea, entuziasmat, a plecat să ducă ariciul, urmat în fugă de Kostea Lebedev; Aglaia n-a putut răbda și, văzând că mesagerul agită cam prea tare coșulețul, a strigat de pe terasă în urma lui: „Kolea, te rog, nu-l scăpa, dragul meu!“ ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mirodeniile și aromaticele sunt forța motrice a negoțului în Marea Exterioară, iar Golful Arabic e ca o pâlnie prin care se scurg bunurile aduse din Est spre imperiu. Interesul lui Asinius Gallus ajunge la paroxism: — Afacerea este deci rentabilă? întreabă entuziasmat. — Foarte! Punctează, ritmându-și cuvintele cu palma: — Piperul și ghimbirul cresc acolo în sălbăticie, pe când aici dai pe ele greutatea lor în aur și argint. Gallus ascultă cu atenție. — Corăbiile noastre pleacă spre est ducând metale, vin și tot felul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]