742 matches
-
Refuzul mîntuirii În mîntuit azur va fi urmat de retragerea În comicul și În prozaismul vieții obișnuite. Eroina nu a știut să beneficieze de adevăratul tropheion. Trăind Într-o societate androcrată și dextrocrată eroina nu poate să se Înalțe la eonul superior, mielinizarea ei fiind minimală. Dacă Luceafărul poate fi asimilabil unui Cristos redemptor atunci el trebuia să se poziționeze la stînga acolo unde se joacă dintotdeauna meciul justiției sociale. Noi suntem urmașii acestei eroine aproape mitice, nici noi nu mai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ale limbii. Avem a face cu mixarea formală și semantică a secvențelor menținute în urma trunchierii a două cuvinte care fie fac parte dintr-o sintagmă, fie se află numai în raport de contiguitate semantică sau chiar de sinonimie: engl. brunch(eon) "gustare luată între micul-dejun și prânz" < br[eakfast] "mic-dejun" + [l]unch(eon) "dejun, (masă de) prânz"; camcorder "cameră de luat vederi cu înregistrare sonoră" < cam[era] + [re]corder; deflicted "distorsionat, deformat prin schingiuire" < def[ormed] "deformat" + [af]flicted "chinuit, schingiuit
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
menținute în urma trunchierii a două cuvinte care fie fac parte dintr-o sintagmă, fie se află numai în raport de contiguitate semantică sau chiar de sinonimie: engl. brunch(eon) "gustare luată între micul-dejun și prânz" < br[eakfast] "mic-dejun" + [l]unch(eon) "dejun, (masă de) prânz"; camcorder "cameră de luat vederi cu înregistrare sonoră" < cam[era] + [re]corder; deflicted "distorsionat, deformat prin schingiuire" < def[ormed] "deformat" + [af]flicted "chinuit, schingiuit"; DESRON "escadră de distrugătoare" < Des[troyer Escad]ron; instamatic < insta[nt] "instant
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
În sensul reunirii faptelor sub aceeași regularitate), ca și opoziția dintre cele două „contexte ale cunoașterii“, justificarea și descoperirea . Momentul crucial - În care „paradoxul inferenței“ se dezamorsează, iar printr-o transfigurare a antinomicului În stilul descris de Lucian Blaga În Eonul dogmatic, ajungem să ne Împăcăm cu ideea „algoritmilor euristici“ - coincide cu Însuși feed-back-ul inteligenței artificiale asupra logicii ca știință a inteligenței naturale. Îl marchează, pentru prima dată, cele trei programe prin care Hao Wang reușește, În 1958, performanța de a
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
dorința de a salva un pui de om de la mizeriile vieții care-l amenințau. La Corbeni, în vara aceea, a anului 1935, am văzut pe masa pe care făceam lecțiile, cărțile pe care le citea unchiul Costică. Erau, printre altele: Eonul dogmatic, al lui Lucian Blaga, Istoria Pedagogiei, și Pedagogia Generală, ale lui G. G. Antonescu. Pe cărțile sale era scris: Ex meis libris și semnat. C.V.Picoș. Ca profesor universitar, unchiul Constantin a creat cursuri speciale la Politehnică, cursuri care
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
să genereze sau să creeze propriile noastre sunete tămăduitoare și de alinare în perioadele când suntem singuri. Licorna, expresie a dogmei și liberei gândiri Omnes ante Mosem per Unicornem prophetaverunt 470. Licornul aude prin vuietul timpului/glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al unui cugetător la care libera gândire
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dogmei și liberei gândiri Omnes ante Mosem per Unicornem prophetaverunt 470. Licornul aude prin vuietul timpului/glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al unui cugetător la care libera gândire să treacă barierele, porul fântânii în ambele sensuri, așa precum Harap Alb reușește abia când își desăvârșește inițierea. După cum spunea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să nu reflecte sentimentele care să-l fi generat? Iubirea este un sentiment care nici nu începe nici nu se termină. E o sămânță asemănătoare sufletului. Unde începe și unde se termină sufletul? El este dintotdeauna în noi, de când spiritul eonului pătrunde și ne definește ca oameni. Materializarea iubirii prinde forma dorinței întru perechea sufletească pe care o caută și rareori o găsește. E ordinea desprinsă din haosul primordial. Stau și eu in fața tastaturii și mă întreb dacă ele, cuvintele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și iertare să ne întoarcem la armonia prevăzută de Sfântul Ioan în Apocalips: "până rămâne numai ea, ideea/ care forțează spațiul să-i fie împotrivă [...]", Golul-tunel se naște golul-con cu vârfu-n cei ce vin și baza nesfârșită, ei populează tragicul eon cu nori compacți siliți să se târască pe-originarul spațiu ruinat care îi descompune în regnuri și în oameni Aici cuvântul însuși se surpă-n gol spre gol se cațără-n fiorduri fatidice și moare cei care vin din urmă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acționează în același timp și cu rădăcinile adânc înfipte în subconștientul colectiv, ușurând rolul și realizările fizice sau intelectuale ale individului. Poetul este cel care, definindu-se ca menestrel al epocii și arealului în care trăiește obține manifestarea egoului ca eon definitoriu și absolut. Dacă, însă, într-o încarnare anterioară, el a practicat astrologia, monada sa tinde să se conformeze configurațiilor ori influențelor astrologice, având un efort suplimentar în a analiza printr-o gândire rațională drumul său spre nivelurile superioare ale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sunt sursa tuturor formelor, astfel că Oricare și Orice poate deveni Orice și Oricare, dacă nu odată și în același timp ori într-o singură clipă, atunci în timpuri diferite și variate momente, secvențial și-n alternanță 1118. Contrastul dintre eonii istoriei evoluționiste ce cuprind miliarde de ani și existența omului inteligent apărut acum câteva sute de mii de ani ar fi punctul de la care prelegerea noastră și-ar găsi un nou început. Dacă nimeni nu știe când, cu exactitate, a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau a trupului, în curs de apariție. 1010 Mihai Eminescu, Sara pe deal. 1011 Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. 1012 la fel ca și lucrarea Venus și Marte a aceluiași pictor. 1013 Daniel Corbu, Istorie, Eonul Marelui Desant, Editura Princeps Edit, Iași, 2009. 1014 George Bacovia, Romanță, Jurnalul național 2009. 1015 Liviu Pendefunda, Consort al luminii, Falii 8, în curs de apariție. 1016 Lucian Blaga, Liniște, Poemele luminii. 1017 George Bacovia, Nocturnă, Jurnalul național 2009. 1018
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
superior altora și destinat să se afirme asupra tuturor. În fraza-cheie a romanului se spune: "Creștinismul este iudaism pentru popor". Pentru Schmitt este vorba despre o afirmație fără precedent, care răstoarnă două mii de ani de istorie. Dacă ar fi adevărată, eonul creștin ar echivala cu o greșeală. Mai mult: creștinismul ar fi pur și simplu strategia născocită de evrei pentru a avea câștig de cauză în fața altor popoare. Dar Schmitt este convins că istoria dă dreptate iudaismului și tocmai de aceea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
german Jacob Boehme sau al celui francez Saint-Martin. La toți aceștia, Sophia apare ca o expre-sie feminină a lui Dumnezeu, care-i îndrumă pe credincioși către înțelepciune. În scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele divin, "glasul deșteptării în eonul nopții veșnice". El îl imploră pe Tatăl să-l trimită pentru a-și îndeplini mi-siunea izbăvitoare: "Pentru binele omenirii, trimite-mă, Tată! Mă voi pogorî cu pecețile în mînă, îmi voi croi drum prin toți eonii, voi descătușa toate Tainele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
divin, "glasul deșteptării în eonul nopții veșnice". El îl imploră pe Tatăl să-l trimită pentru a-și îndeplini mi-siunea izbăvitoare: "Pentru binele omenirii, trimite-mă, Tată! Mă voi pogorî cu pecețile în mînă, îmi voi croi drum prin toți eonii, voi descătușa toate Tainele, voi dezvălui înfățișările făpturilor divine și voi transmite tainele Căii sacre, cunoscută sub numele de Gnosis" (Psalmul sufletului). Un gnostic perfect nu este doar un adept al lui Hristos, el este un Hristos, așa cum se arată
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
al Du.mnezeirii, un spațiu sensibil al unui subiect conștient, creierul uman fiind doar un aspect material al acestuia. Potrivit unei asemenea cosmologii monadologice, lumea spațio-temporală, "aici-acum-ul", este făcut dinlăuntrul, de toate Eu-rile ce o alcătuiesc, dar e guvernată de eoni, de conștiințe supraumane, unite în pacea eternă a Conștiinței divine, din-colo de Spațiu-Timp, în Sinele absolut. Emigrăm spre un nou continent al Spiritului, în răspărul hazardului, spre un nou deism, reînviind ideea de Dumnezeu, inteligibilitate misterioasă, Marele Anonim, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
considerațiile poetului despre dificila specie (le va continua și aiurea). O liminară Ars sonetica enunță preferința pentru Shakespeare: „Shakespearean, sonetu-i mult mai ager/ Decât în strânsa chingă-a lui Petrarca”, dar și pentru Eminescu și V. Voiculescu. G. se înseriază eonului baroc, pe care îl și teoretizează sui-generis ca expresie a unei „mari disperări”, dar și a unei „mari pofte de a trăi”. Influențați ori nu de opiniile poetului, criticii Al. Piru și Mihai Ungheanu îl definesc ca barochist/manierist (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
câțiva dintre ei se ridică la lovituri de maestru, care trădeazăspirite geniale. In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, peste capetele europenilor uimiți, s-a înălțat pleiada celor 7 mari șarlatani sublimi și aventurieri nemuritori: John Law, d`Eon, Neuhoff, Cagliostro, Trenck, Saint-Germain, Casanova. Care dintre ei ține sceptrul? John Law, care dintr-un refugiat nenorocit, a ajuns ministru de finanțe al Franței și cel mai bogat om al Europei, pentru ca apoi să ducă la faliment un imperiu și
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ține sceptrul? John Law, care dintr-un refugiat nenorocit, a ajuns ministru de finanțe al Franței și cel mai bogat om al Europei, pentru ca apoi să ducă la faliment un imperiu și să moară el însuși de foame; sau d`Eon, dubios în orice - sex, reputație sau intenții, dar care a ajuns să țeasă diplomația internațională după placul său? Uluitoare este viața lui Neuhoff, "borfașul cu cap rotund", ajuns rege cu adevărat; ca și a lui Trenck, aventurier al Austriei, Prusiei
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
de nimic,/ Te-ai potrivi cu mine". Deși se alătură lui Cătălin, fata visează la Luceafăr: " În veci îl voi iubi și-n veci/ Va rămânea departe..." În tabloul al treilea este reliefat planul universal-cosmic, unde Luceafărul devenit Hyperion (hyper eon pe deasupra mergătorul) face o călătorie cosmică spre Demiurg, forța supremă a universului. Hyperion exprimă setea geniului de nemărginire, de absolut, iar călătoria sa în spațiul intergalactic simbolizează drumul cunoașterii. Această aventură începe cu un pastel cosmic în care sunt transfigurate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nerespectării unor interdicții dictate de ursitoare la naștere. Astfel, ursitoarele previn părinții să nu lase fata afară din casă până la 18 ani. Și n a si d e aii d e Îmblat la școlă, să mărgă mvățătoriu acas s-o-mvețe cât eon ceaz două-n zi. Când fata Împlinește 17 ani, se duce la o petrecere În vecini, unde o pețește feciorul unui zmeu; fata moare. Tot despre Încălcarea unei interdicții este vorba și În basmul Frumoasa din Pădurea adormită. La botezul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
iarbă călcând”, „ninge cu voce tare”, „timpul probabil de ieri”. Prin întrebuințarea unor termeni și citate în context impropriu, prin stâlcirea unor vocabule, prin alăturarea de cuvinte cu valori semantice total diferite se obțin efecte de umor livresc: „plimbându-mi eonul/ cu vagonul Lits/ dar și cu bou-vagonul”, „Prin asta ești celebră în Orient/ Expres și în general în toate gările/ vechilor dirijabile unde schimbăm/ săruturile/ și/ cai”. Jocul cu ilogisme și paradoxuri, spunerea de baliverne savante e o practică dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
State& B. Ghiu, ediție îngrijită de C. Mihali, Editura Idea Design, Cluj-Napoca, 2004. Besançon, Alain, Originile intelectuale ale leninismului, trad. rom. de L. Văcar, Editura Humanitas, București, 1993 Besançon, Alain, Trois tentations dans l’Église, Calmann-Levy, Paris, 1996. Blaga, Lucian, Eonul dogmatic, vol. Trilogia cunoașterii, Editura Humanitas, București, 1993 Blond, Philip (ed.), Post-Secular Philosophy. Between Theology and Philosophy, Routledge, Londra, 1997. Bloom, Allan, The Closing of the American Mind: How Higher Education Has Failed Democracy and Impoverished the Souls of Today
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Texts", în János Péntek, (ed.), Text şi stil. Text and Style. Szöveg és stìlus, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997, pp. 97-104. Borcilă, Mircea, " Dualitatea metaforicului și principiul poetic", în Mircea Borcilă (ed.), Eonul Blaga. Întâiul veac, Albatros, București, 1997, pp. 263-283. Borcilă, Mircea, "Între Blaga și Coșeriu. De la metaforica limbajului la o poetică a culturii", în Revista de filozofie, vol. 46, nr. 1-2, 1997, pp. 147-163. Borcilă, Mircea, ""Marele lanț al ființei". O
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lingvistică, vol. 37, nr. 1, iulie - decembrie 1992, pp. 133-141. 178 Idem, "Bazele metaforicii în gândirea lui Lucian Blaga", în Limbă și literatură, vol. 41, nr. 1, 1996, pp. 28-39. Idem, "Dualitatea metaforicului și principiul poetic", în Mircea Borcilă (ed.), Eonul Blaga. Întâiul veac, Albatros, București, 1997, pp. 263-283. Idem, "Între Blaga și Coșeriu. De la metaforica limbajului la o poetică a culturii". Idem, "Blaga și Coșeriu. O conjuncție pentru eternitate". 179 Idem, "Lingvistica integrală și fundamentele metaforologiei". 180 Rodica Marian, "Lumile
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]