736 matches
-
Astfel, timpul izvorăște din veșnicie, iar veșnicia în lume este eonică, arheală. Veșnicia lui Dumnezeu este, desigur, necreată, pe când veșnicia în lume este creată, adică, eonică. Viziunea pădurii din ghinda arheică eminesciană este astfel exprimată de Părintele Stăniloae: Există un eon final, în care se adună tot timpul, precum există un eon inițial care cuprinde în Dumnezeu posibilitățile gândite ale tuturor celor ce se vor dezvolta în timp. Acel <<deodată>> potențial al primei zile devine <<deodată>> plin al zilei a opta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
arheală. Veșnicia lui Dumnezeu este, desigur, necreată, pe când veșnicia în lume este creată, adică, eonică. Viziunea pădurii din ghinda arheică eminesciană este astfel exprimată de Părintele Stăniloae: Există un eon final, în care se adună tot timpul, precum există un eon inițial care cuprinde în Dumnezeu posibilitățile gândite ale tuturor celor ce se vor dezvolta în timp. Acel <<deodată>> potențial al primei zile devine <<deodată>> plin al zilei a opta fără de sfârșit; ieșirea din eternitate prin creațiune sfârșește cu intrarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
celor ce se vor dezvolta în timp. Acel <<deodată>> potențial al primei zile devine <<deodată>> plin al zilei a opta fără de sfârșit; ieșirea din eternitate prin creațiune sfârșește cu intrarea în eternitate prin înviere, după mișcarea prin timp"19. La eonul necreat, accesul nostru este apofatic, căci lumea e rațională în plan material și suprarațională în logosul divin, cea din urmă fiind o "raționalitate tainică" iar nu una manifestă ca în cunoașterea fenomenologică. Paradoxul cunoașterii apofatice: "în această experiență apofatică sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în eternitate, căci lumea e timp. Sau în cuvintele Părintelui Dumitru: "Eternitatea de dinainte și cea de după timp este altceva decât timpul. Dar eternitatea explică timpul, care din ea vine și în ea se sfârșește. A fost în ea ca eon virtual și sfârșește ca eon actualizat și eternizat cu toate realitățile trăite ca timp desfășurat. Și ea e baza lui"35. S-ar putea spune că eternitatea este timp înfășurat, iar timpul este eternitate desfășurată în eonul actualizat. Spre a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
timp. Sau în cuvintele Părintelui Dumitru: "Eternitatea de dinainte și cea de după timp este altceva decât timpul. Dar eternitatea explică timpul, care din ea vine și în ea se sfârșește. A fost în ea ca eon virtual și sfârșește ca eon actualizat și eternizat cu toate realitățile trăite ca timp desfășurat. Și ea e baza lui"35. S-ar putea spune că eternitatea este timp înfășurat, iar timpul este eternitate desfășurată în eonul actualizat. Spre a nu aluneca în panteism, Părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în ea ca eon virtual și sfârșește ca eon actualizat și eternizat cu toate realitățile trăite ca timp desfășurat. Și ea e baza lui"35. S-ar putea spune că eternitatea este timp înfășurat, iar timpul este eternitate desfășurată în eonul actualizat. Spre a nu aluneca în panteism, Părintele Stăniloae imaginează desfășurarea ca pe o scară. Urcușul pe această scară a fost numit de Eminescu încercare, căci scara aceasta urcă, într-adevăr, în cerc. Și e mișcare. Michel Foucault, și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de eternitate). Dar omul e mereu în pericol de a rata ora de iubire. De aceea, femeia din Pe lângă plopii fără soț... nu face ca lumea să fie lumen, ca să se aprindă pe boltă o stea, semn al eternității în eon. Eșecul iubirii eminesciene are aceeași pricină ca în Așteptându-l pe Godot. E grăitor că, în finalul Luceafărului, fata fericită alături de iubitul ei descoperă că numai ei doi, fără lumina divină, hyperionică, nu-și poate găsi cu adevărat norocul, ora
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-ul, Sandra Brown și coca-cola, într-un hedonism global, dar fără Shakespeare, Kant și poeții blestemați, căci aceștia n-au cunoscut fericirea. Dacă în primul luminism, cel al ascensiunii burgheze, îndemnul era: Enrichessez-vous!, în cel postmodernist devine: Amusez-vous!73 Este eonul ridicării oricărei distracții la demnitate culturală: "nici o valoare transcendentă nu trebuie să frâneze sau să condiționeze exploatarea plăcerilor și dezvoltarea consumației"74. Spre a nu se cădea în elitism, mass-media a decretat vremea show-bussiness-lui, a publicității, a filmului american contra
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Georgescu-Roegen, aflat în Statele Unite, iar în 1981 de psihologia lui D. S. Ogodescu (Persoană și Lume, Ed. Albatros, București, 1981) și, în același an, de apariția capodoperei lui Noica, Devenirea întru ființă. La acestea, s-au adăugat transfinitul lui Cantor, filosofia eonului dogmatic a lui Blaga, pe fondul recuperării religiosului din perspectiva ortodoxiei patristice. Aici introduce Constantin Virgil Negoiță cea de a doua formă de postmodernism, care, prin întâietatea configurării, ar trebui să fie prima. Dar nu aceasta s-a impus, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce e rău și ce e bine". Și, ca să nu mai lungesc vorba, deși ar fi multe de spus (incitați de inteligența sclipitoare a lui Constantin Virgil Negoiță), ajungem la concluzia inevitabilă că autorul româno-american este un minunat întemeietor al eonului transmodern, având, nu înțeleg de ce, eronata convingere că vorbește despre postmodernism. Poate fiindcă logica fuzzy e în stare să înglobeze și postmodernismul în conceptul vag de transmodernism. XI. TEMELIILE TRANSMODERNISMULUI 1. Cadre generale. Am văzut cum conceptul de transmodernism pare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
depăși canonul cultural postmodernist. Larga deschidere a lui Eliade către toate culturile și religiile, cu o pătrunzătoare abordare a sacrului, se înscrie perfect în sinteza transmodernă. 2. Gnoza de la Princeton. Se pune întrebarea în ce măsură așa-numita gnoză de la Princeton prefigurează eonul transmodern? Mișcarea s-a născut în 1969, la Princeton (universitatea unde lucrase Einstein), la Pasadena și la Mont Palomar. În scurt timp, au aderat mii de savanți, constituindu-se un fel de francmasonerie "fără înscăunări, fără rituri"262, un aristocratism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de Inchiziție, în virtutea cruzimii bărbaților în contra feminității. În locul ei, va veni crucea pașnică, pătrată, roșie, cu toate brațele egale, adică, nu alta decât cea a Cavalerilor Templieri, de regăsit și pe drapelul unor state ca Elveția. New Age va fi eonul păcii, al frăției universale, o perfectă echilibrare a lui yin și yang sub întronizarea Mariei Magdalena drept cap al Bisericii. Această perfectă echilibrare a femininului cu masculinul este simbolizată de Steaua lui David: "Steaua lui David... uniunea perfectă a femininului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Nu mai există, astfel, riscul închiderii în ideologie (comunismul și nazismul, care reduceau lumea la materia macrofizică) sau al închiderii în concret (postmodernismul, care restrânge lumea la nivelul biologic de unde se nutrește filosofia simulacrelor). Iată de ce transdisciplinaritatea marchează un nou eon în istoria culturii și civilizației. Deschide, de aceea, și o nouă perspectivă asupra religiei, politicii, filosofiei, artei, educației și vieții sociale. Toate acestea sunt de deconstruit și de reconstruit, printr-o recuperare amplă a tot ce nu obstaculează deschiderea ethosului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Cezar Ivănescu, sintagma fiind un substitut pentru poezia ca artă transmodernă. În fine, în spiritul marii triade transdisciplinare, putem conchide, împreună cu părintele termenului de transmodernism, Paul H. Ray, că istoria accesibilă a umanității pare destinată să treacă prin trei eoni, trei paradigme, corespunzând, poate, celor trei materii lupasciene: tradiția, modernitatea și transmodernitatea. Paradoxul e că "sinteza" lor și desfășurarea lor se află deja în primul eon, în tradiție, in potentia, aidoma pădurii de stejari în ghindă, imagine eminesciană validată și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Paul H. Ray, că istoria accesibilă a umanității pare destinată să treacă prin trei eoni, trei paradigme, corespunzând, poate, celor trei materii lupasciene: tradiția, modernitatea și transmodernitatea. Paradoxul e că "sinteza" lor și desfășurarea lor se află deja în primul eon, în tradiție, in potentia, aidoma pădurii de stejari în ghindă, imagine eminesciană validată și de Ștefan Lupașcu, dar și de teologia creației, așa cum am întâlnit-o la Părintele Stăniloae. Istoria umanității e un tot și trebuie să ne-o asumăm
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spre a întrezări poezia. Și Bahtin considera poezia ca venind de dincolo de cuvinte, ca supralingvistică, depășind școala formalistă rusă. Așadar, prin Nichita Stănescu, geniul eminescian își lua, după un secol, o captivantă revanșă. Iar în plan cultural prefigura un alt eon spiritual decât cel modernist. XIII. POETICA TRANSPARENȚEI În varii împrejurări, cu discreția care-l caracterizează, C. D. Zeletin a încercat să atragă atenția cititorilor asupra condiției sale de poet, pusă mai totdeauna în plan secund comparativ cu aceea de traducător
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nerespectării unor interdicții dictate de ursitoare la naștere. Astfel, ursitoarele previn părinții să nu lase fata afară din casă până la 18 ani. Și n a si d e aii d e Îmblat la școlă, să mărgă mvățătoriu acas s-o-mvețe cât eon ceaz două-n zi. Când fata Împlinește 17 ani, se duce la o petrecere În vecini, unde o pețește feciorul unui zmeu; fata moare. Tot despre Încălcarea unei interdicții este vorba și În basmul Frumoasa din Pădurea adormită. La botezul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
infrastructurii fizice 3. Necesitatea rezolvării unor probleme sociale acute 4. Necesitatea dezvoltării unor activități economice viabile în zona centrală a orașului PĂRȚI INTERESATE: APL (CL Iași, CJ Iași), IJP, agenții (organizații) economice (PJIMMC, ANIMMC), furnizori de servicii publice (RAJAC, RATP, EON, SALUBRIS, CITADIN, DAPPP ETC.), rezidenți (proprietari și chiriași), operatori culturali, de turism, culte religioase, ONG - uri, AJOFM, Inspectoratul Școlar Județean. BENEFICIARI: Direcți: comunitatea locală (rezidenți), APL, comunitatea de afaceri din zonă, serviciile publice Indirecți: cetățenii Iașului, turiști, comunitatea de afaceri
IA?IUL din perspectiva regener?rii urbane by Anca Mihaela Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83081_a_84406]
-
în parmenidiana ei sfericitate atotcuprinzătoare. Și totuși, încă în această fază, procesul identificării prin limită, a acelei heideggeriene „țineri laolaltă ferme“ prin care orice ființă se împlinește și „intră în prezență“, este evident și ușor de urmărit. La Parmenide, to eon, ființa, se determină prin caracterul con strângător al limitelor, calitatea lor de „înlănțuitoare“ fiind subliniată în două rânduri: ființa este „nemișcată“ în „limitele unor teribile legături“ (B 8, 26) și „Necesitatea necruțătoare o ține în lanțurile limitei“ (B 8, 30-31
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
câțiva dintre ei se ridică la lovituri de maestru, care trădeazăspirite geniale. In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, peste capetele europenilor uimiți, s-a înălțat pleiada celor 7 mari șarlatani sublimi și aventurieri nemuritori: John Law, d`Eon, Neuhoff, Cagliostro, Trenck, Saint-Germain, Casanova. Care dintre ei ține sceptrul? John Law, care dintr-un refugiat nenorocit, a ajuns ministru de finanțe al Franței și cel mai bogat om al Europei, pentru ca apoi să ducă la faliment un imperiu și
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ține sceptrul? John Law, care dintr-un refugiat nenorocit, a ajuns ministru de finanțe al Franței și cel mai bogat om al Europei, pentru ca apoi să ducă la faliment un imperiu și să moară el însuși de foame; sau d`Eon, dubios în orice - sex, reputație sau intenții, dar care a ajuns să țeasă diplomația internațională după placul său? Uluitoare este viața lui Neuhoff, "borfașul cu cap rotund", ajuns rege cu adevărat; ca și a lui Trenck, aventurier al Austriei, Prusiei
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
În sensul reunirii faptelor sub aceeași regularitate), ca și opoziția dintre cele două „contexte ale cunoașterii“, justificarea și descoperirea . Momentul crucial - În care „paradoxul inferenței“ se dezamorsează, iar printr-o transfigurare a antinomicului În stilul descris de Lucian Blaga În Eonul dogmatic, ajungem să ne Împăcăm cu ideea „algoritmilor euristici“ - coincide cu Însuși feed-back-ul inteligenței artificiale asupra logicii ca știință a inteligenței naturale. Îl marchează, pentru prima dată, cele trei programe prin care Hao Wang reușește, În 1958, performanța de a
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
găsește teodiceea, justificarea divină, numai la sfârșit, când "timpul istoric este aproape suprimat într-un raccourci al perspectivei. Eschatologia (eschatia) se profilează pe orizontul imediat, suprimând imensa desfășurare a secolelor intermediare"37. Cu privire la eshaton însă, concepția iudaică îl situează în eonul acesta, al imanenței, ca o încununare a istoriei, în timp ce creștinismul, în general, îi conferă dimensiunea transcendenței, a ieșirii din timp către eternitate. Preocupați cu realizarea speranțelor lor mesianice aici pe pământ, evreii au ignorat nu doar posibilitatea mântuirii altor neamuri
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istoriei lumii concepute ca întreg semnificativ, era o contribuție de neomis din sentimentul iudaic și creștin al istoriei. Dar în imaginea apocaliptică a mersului providențial al istoriei nu era loc pentru inițiativa sau evoluția omului. Creștinii se știau în "Noul Eon" anticipat de apocalipticii evrei. Totuși, nici prima venire a lui Hristos, nici cea de-a doua nu se considerau a fi pregătite de un proces evolutiv, nici măcar în versiunea istoriei mântuirii (Heilsgeschichte) a lui Luca, istorie care insistă asupra misiunii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
acesta este perceput abia după ce acestea au avut loc. De aceea, plasarea revelației la sfârșitul istoriei își are explicația în caracterul indirect al revelației. Odată cu exilul babilonian, profeții plasează evenimentul mesianic undeva în viitor, prezentul fiind cufundat total în obscuritate. Eonul actual este acela al suferinței, al încercărilor, și numai odată cu inaugurarea eschatologică a noului eon sensul timpurilor prezente va fi dezvăluit, întreaga istorie a lumii desfășurându-se după un plan divin. Extinderea Istoriei Mântuirii (Heilsgeschichte) la toată istoria universală era
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]