1,074 matches
-
îngropa în culoarea marelui regret! Au luat foc toamnele în mine și inima mi s-a întors pe dos. Cântecul prelung și vaporos al morții mă învăluie ca o spumă a veșniciei. Și-n lâncezeala ademenitoare a sfârșitului, sânt o epavă încoronată pe mările de muzică ale lui Dumnezeu sau un înger fluturând prin inima Lui. Fiindcă iubesc prea mult viața, evreii n-au poeți. Gustul violet al nefericirii... Înserările au ceva din frumusețea unei halucinații. Vremile noi au pierdut în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noastre. Originalitatea Bietului Ioanide ține de faptul că, prin arhitectul Ioanide, romancierul creează un inadaptabil de o cu totul altă factură, la alt nivel, superior celor pe care-i cunoaștem din literatura noastră realist-critică, un inadaptabil care nu e o epavă, care nu iese zdrobit din luptă, în fața căruia nu se pune problema de a alege între sinucidere și resemnare; un inadaptabil care n-are o situație materială precară și nu e, ca înaintașii săi, un ratat pe plan erotic. Dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
liber, dacă vrea, să-și tragă un glonț în cap. sâmbătă, 29 septembrie Astăzi, Heidelberger Herbst. În timp ce căscam gura prin Flohmarkt (talcioc), întins prin toate străduțele laterale ale "orașului vechi", la tot felul de obiecte vechi, urâte și tâmpite, adevărate epave ale "ustensilității", împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni, simt cum îmi revine răul din luna mai, tristețea aceea infinită, gustul de vid și zădărnicie. Spaima că totul poate reîncepe, că pot reintra în coșmarul care m-a făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
subiectul mandicității le amintește celor din vagon că fiind "séropositif" nu poate dormi afară... Mă apropii de casa din Francois Pinton cu inima strânsă. Monica m-a prevenit în câteva rânduri la telefon că îi voi regăsi în stare de epave ("două păpuși stricate", "poate că ar fi mai bine să nu ne vedem, Gabriel, să nu păstrezi despre noi imaginea de acum" etc), Mihnea, la rândul lui, îmi vorbise de "spectralitatea" lui Virgil. Sun și aștept emoționat să se deschidă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în acest moment, fiindu-i interzis să dezvăluie vreun detaliu. [...] Iar victima, când scăpa, se angaja să păstreze tăcerea absolută. [...] Inși care adesea se umflă până crapă, care uneori mai revin printre noi, dar niciodată, se pare, cu mintea întreagă [...], epave cu pielea fluturând pe oase, incapabili să mai fie ce-au fost" (pp. 115-116). Este adevărat că Monica Lovinescu nu a fost închisă nici măcar o zi, dar a intrat în contact cu victimele torturilor, chiar de dinainte de a lucra pentru
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
-și soarbe puterea din lupta și munca plină de avânt a maselor, din sprijinul unanim al Întregului popor, din elanul nesecat cu care lucrează oamenii muncii pentru construirea vieții noi. Totodată, nu trebuie să uităm că există În țara noastră epave jalnice ale vechilor clase exploatatoare, rămășițe ale fostelor grupări reacționare și fasciste, care se leagănă și acum În speranța că mersul istoriei ar putea fi Întors și că România ar putea să fie readusă În starea de robie și Înapoiere
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
rămâne și pe viitor deșarte și că mâna poporului muncitor și a statului său democrat-popular nu va șovăi nici pe viitor, lovind fără cruțare În toți cei ce atentează Împotriva cuceririlor revoluționare ale poporului. Cât privește speranțele pe care aceste epave le pun În sprijinul cercurilor reacționare străine, orice Încercare a acestora de a se amesteca În treburile interne ale țărilor socialiste va primi și pe viitor o ripostă nimicitoare 60. Are loc reintroducerea pedepselor administrative/internărilor În lagăre de muncă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
depinde de voința celui torturat. Sinuciderea era utopică, reeducarea nu putea fi evitată, iar victimele erau silite să supraviețuiască doar ca să devină călăi. Disperarea victimei devenite torționar era dramatică. D. Bacu17 prezintă cazurile unor reeducați care Își conștientizau condiția de epave umane și care, la origine, erau inocenți, dar, odată deveniți torționari, absolut puri rămâneau doar cei morți În timpul torturilor. Nu zadarnic amintește D. Bacu de persecuțiile la care erau supuși primii creștini (autorul pledează pentru ideea de satanizare și de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
chirurgical (fizic, psihic și moral). Demonstrația lui Davidescu este aceea că reeducarea a urmărit ștergerea diferențelor dintre om și animal, legea junglei fiind esențială pentru cei doritori să supraviețuiască În orice fel de condiții, chiar și ajungând la stadiul de epave umane. Cu toate acestea, Davidescu nu Îi uită pe cei care nu au cedat sau care au purtat bătălie aproape pe viață și pe moarte pentru propria lor cedare ori rezistență. Dumitru Gh. Bordeianu consideră că despre Pitești (și Gherla
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cu apă (4); borcan (4); bucătărie (4); căldare (4); lighean (4); ambarcațiune (3); ceaun (3); frumos (3); iaht (3); marinar (3); sînge (3); de sticlă (3); suport (3); alimente (2); ancoră (2); butoi (2); cadă (2); ciorbă (2); colorat (2); epavă (2); foame (2); greu (2); larg (2); lemn (2); libertate (2); loc (2); pămînt (2); păstrare (2); stricat (2); șalupă (2); unealtă (2); vacanță (2); valuri (2); Ana; apă, lichid; de apă; artă; arteră; bancă; blid; cafea; cantitate; capră; ceas
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
spațiu bântuit de tracii care plângeau la nașterea oamenilor și se bucurau la moartea lor” (II, 185). Altundeva, strămoșii sunt ei înșiși o ilustrare a declinului. Spune Cioran: „Port naufragiul strămoșilor mei în sânge, în el se întâlnesc toate aceste epave” (I, 302). Bolnav de boala strămoșilor, Cioran proiectează identitatea acestora într-un prototip pozitiv, al vigorii, energiei și faptei. Altfel, cum s-ar explica ideea naufragiului?! La polul opus, Cioran proiectează o ascendență umilitoare, care are rolul să-i justifice
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os la suprafață,/ Cu buze gri de înger nebun, apoi mă paști"/. Problema existenței este larg dezbătută. Asistăm la gigantizarea individului pe măsura epocii. Gigantizarea omului se înscrie pe linia expresionistă, intrată în poezia românească prin Aron Cotruș, care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
culorilor și care rimează perfect cu tensiunea și cu duritatea acestui film, aflat permanent la limita suportabilității. Funcționată prin concretețea detaliilor (noroiul clisos, apa tulbure, pereții coșcoviți, câmpul băltit etc.) care punctează dezolarea unui univers unde oamenii adevărați sunt niște epave, iar neoamenii sunt cei mai vitali. Șocantă prin alternanța luminii difuze și obosite din exterioare cu lumina concentrată și agresivă din interioare, prin iruperea unor pete de culoare care izbesc privirea nu datorită violenței cromatice, ci datorită contrastului față de cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să-l țină pe spectator legat de o cât se poate de pământeană întâlnire, cu celălalt să-l împingă de la spate, să-l arunce în vârtejul a ceea ce s-ar numi marile întrebări. În sfârșit..., versurile baladei devin instrumentul comuniunii. Epava plutitoare nu mai urâțește peisajul ocrotitor, întinderea de apă a nimănui, splendid filmată, ca de altfel întreaga peliculă, de un tânăr director de imagine, Pătru Păunescu. Cuvintele trec de la unul la altul, ba chiar și foile unui scenariu care, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
exterior, protector ("emanațiunea noastră spirituală în jurul formei materiale"; "dublă aureolă de cercuri îngemănate în jurul capului oval" etc.). De comparat, la distanță, cu domiciliile "aderente" ale cunoscuților lui Lică (Concert din muzică de Bach): "...Era procesul nou de locațiune, ce azvîrlea epave, disloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare." "PALAT DE NUNTĂ ȘI CAVOU..." Victimele "procesului de locațiune"prin care averile și casele trec altor proprietari apar ele însele în stadii anterioare, similare, ale imposturii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
locația": "...își zise că duduia Mari locuiește prea departe, ceea ce era numai un pretext, Lică fiind un mare hoinar. Trase concluzia totuși justă că se făcuse mare schimbare în domiciliul tuturor cunoscuților lui. Era procesul nou de locațiune, ce azvîrlea epave, disloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legile noi ale aluviunilor. În felul acesta, toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
confluența concretului cu imaginarul, tragedia melcului "prost, încetinel și blând", "o mogâldeață", care prin "descântec" este chemat la geneza universală (După melci); ambianța semi-fabuloasă, tonul hazliu-echivoc, grotescul (Nastratin Hogea la Isarlâk); personaj din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți magice), fatalism, pasivitate și decadență, senzualitate exacerbată; nostalgia astralului, plâns, rugă, cântec de "prohod
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și problematizează reprezentarea. Câmpul perceptiv, prezent și actual, constituie nu doar o suprafață de contact cu lumea, ci o reînrădăcinare, mereu reînnoită în aceasta, deoarece "lumea vine să asalteze și să reînvestească fără încetare subiectivitatea, asemeni valurilor care înconjoară o epavă pe plajă."183 Într-o astfel de situație, am fi tentați să ne gândim la un rudiment de mise en abyme , opera ascunzând, în varii ocazii, autoportretul scriitorului. Se pare că, în acest progres în conștientizare, "...autorul se așază tacit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe care le-a făcut asupra băștinașilor din Tara Focului l-au șocat și l au pus pe gânduri. Aceste ființe, care nu aveau îmbrăcăminte propriu-zisă, un limbaj cât de cât articulat, locuințe și proprietate, i s-au părut niște „epave“. Iată o însemnare din Jurnalul său, din decembrie 1832: „Cât de deplină este diferența dintre sălbatic și omul civilizat! Ea este mai mare decât cea dintre un animal sălbatic și unul domestic... Cred că dacă întreaga lume ar fi fost
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
culese de prin maghernițele cartierelor mărginașe ale orașului, adică din zona rău-famatului „lumpenproletariat”, foarte bine descris de Karl Marx și Friedrich Engels (autorii „filozofiei” comunismului) ca fiind: „escrocii, patronii de bordel, negustorii de haine vechi, flașnetarii, 18 cerșetorii și alte epave ale societății”. Încă de la începutul raportului, tov. Dimitrev a notat următoarele: „...pe data de 2 februarie 1945 imediat ce am ajuns la Vaslui mam (sic! n.n.) dus la UTC unde am stat de vorbă cu secretara care mi’a dat raportul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
trecut al tinereții. În societățile noastre numite moderne, aparent dominate de un ritm din ce în ce mai rapid al schimbărilor, nu poate fi neglijat acel fior emoțional, estetic și sentimental în același timp care pare a se lega din ce în ce mai mult de rămășițele, de epavele recuperate ale unui trecut încă surprinzător de apropiat: instrumente, utilaje, mașini datînd de la începutul revoluției industriale, unele de mult ieșite din uz, devin obiecte de cercetare și de admirație pioasă, își află locul în acest muzeu imens și multiform pe
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
erau acuzați chiar Ovidiu și Marcia. În Pontice, scrisorile adresate Fabiei foarte puține la număr: doar două alternează cu cele adresate lui Paulus Fabius Maximus. În epistola I, IV, Ovidiu îi scrie Fabiei că a ajuns de nerecunoscut, o adevărată epavă: efectul anilor, desigur, dar și, mai ales, al anxietas animi și al frământărilor continue (continuusque labor, v. 8). Succesiunea neîntreruptă de necazuri l-a îmbătrânit înainte de vreme. Enumeră apoi aceste necazuri în paralel cu cele ale lui... Iason, fapt care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lume" (= in urbe386 = Livia?! soarta?!). Ești puternic și deoarece lucrurile nu stau așa cum ai vrea tu, ești la cârma oricărei nave în derivă. Și aceasta este așa de zdruncinată încât poate fi considerată pe cale de a se scufunda: rămâne încă epava susținută de umerii tăi". Fără îndoială, poetul se gândește la propria-i situație, comparată deja, tot de el, cu o navă săltată de talazurile mari, gata gata să se scufunde 387. Totuși, cuvintele merg dincolo de cazul particular al lui Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
afla un șes imens cu iarbă, buruieni, cu tranșeie pline cu apă în care ne bălăceam și în care am învățat să înot, acea împărăție a toate bune pentru puștani ca noi, ce devenise după război un cimitir uriaș de epave ale unor tancuri, avioane, camioane și camionete cu trei roți, verzi, albastre, cachi, argintii, de bombe și mine și focoase neexplodate și cartușe de toate felurile și mărimile, cele mai căutate de noi fiind cele de la pistoalele de rachete pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care mai trăiesc, dar nu știu cei mai tineri, care cred că atunci, după război, lumea umbla cu celularul legat de gât iar pe pârâu trecea numai lapte și miere. Într-o zi eram, ca de obicei, în cimitirul de epave cu prietenii mei, Țuți, Victor, Sandu, Aurel. Virgil, băiat cuminte, venit dintr-un sat, Cârpiți, astăzi Victoria, stătea la niște rude, nu venea niciodată cu noi, poate de frică. Adunasem multe artificii, care erau ca macaroanele, cu gaură sau plate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]