501 matches
-
lui Marie Chastelain. A moștenit un castel și o zestre de 25.000 de scuzi ce i-ar fi permis să se căsătorească. A preferat o viață liberă și agitată cu amanți care n-au favorizat-o: Desbarreux, cu convingeri epicuriene, Cinq Mart, favoritul regelui Ludovic al XIII-lea, Charles de Saint Evremond, Georges Villiers, ducele de Buckingam, Ludovic al II-lea de Bourbon, prințul de Condé, cardinalul de Richelieu Frumoasa curtezană a deținut un salon în care se întâlnea lumea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dezbateri filosofice și pe care l-a tratat cu asprime, aflând că a fost amantul lui Taïs, că pentru ea a vândut o moară și două lanuri de grîu, că i-a închinat trei volume de elegii. După disputele cu epicurianul Dorion, a mers la spectacolul în care Thaïs interpreta rolul Polixenei, fiica lui Priam și a Hecubei, sclava și iubita lui Ahile. După moartea eroului, fiul lui Ahile a sacrificat-o pe mormântul tatălui său. Ce se știa despre Thaïs
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
O zeiță - Atena, Rhea sau Demeter - primește ori îi salvează inima și o așază într-un sipet. Informat despre crimă, Zeus îi trăsnește pe Titani. Autorii creștini nu fac aluzie la învierea lui Dionysos, dar acest episod erSretinoscut de către antici. Epicurianul Philodemos, contemporan cu Cicero, vorbește despre trei nașteri ale lui Dionysos, "prima din pântecul mamei sale, a doua din coapsă și a treia când, după sfâșierea de către Titani, Rhea i-a reunit membrele sfârtecate și el a prins din nou
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Steinhardt, cel care spunea cu atâta dreptate: "Mi-e teamă de talantul nerodit". Ei și-au "rodit" talantul, eroic, nobil și demn. L-aș putea oare caracteriza pe tatăl meu în câteva cuvinte? Un luptător, un spirit veșnic neliniștit, un epicurian, un aristocrat în maniere și ținută, degajând cu surâsul lui vesel bună dispoziție și optimism, un prieten loial, un bun camarad. N-aș putea uita nici latura lui sentimentală, atașamentul față de minunea naturii, față de cei dragi. Latura lui romantică permanenta
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mod de gândire propriu științelor exacte și-a pus pecetea și pe gândirea filosofică a celor care pătrundeau interioarele vieții sufletești. Desigur, în domeniul științelor naturii învățătura lui Aristotel a rămas o culme inegalabilă. Discipolii lui au fost denumiți peripatetici, epicurieni și stoici. Aceștia și-au propus să rezolve multe din contradicțiile existente în sistemul aristotelian, pe cele care s-au referit la explicarea lumii materiale, sistemul viu, reflectarea mentală, acordând atenție crescută problemelor legate de etica relațiilor dintre oameni. În
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
răspândit tot mai mult concepțiile religioase, o însemnătate deosebită dobândind-o filosofii stoici. Galenus (129-199 e.n.) a fost fiul unui constructor din Asia Mică. În tinerețe a avut ocazia să studieze filosofia lui Platon, a lui Aristotel, a stoicilor, a epicurienilor. Apoi a trecut la studiul medicinii, în Alexandria. Aici a luat cunoștință de operele diferitelor școli de medicină. Pe urmă s-a stabilit, ca filosof, la Roma. A scris peste 400 de consfătuiri în limba greacă. Dintre acestea, s-au
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
au zguduit stabilitatea întregii lumi mediteraneene. În aceste condiții apare și se distinge personalitatea lui Plotin, ca reprezentativă pentru o tendință mai largă a vremii, de reîntoarcere la antici, la perioada de echilibru de pe vremea lui Platon, a stoicilor, a epicurienilor, la tradiția pitagoreică și mai puțin la cea ebraică. Auspiciile acestei tendințe au fost nu de a milita pentru suveranitatea rațiunii, ci de a-i reda sufletului individual o bogăție spirituală pe care de-abia o pierduse. Din această cauză
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cauza lor teologică imediată. Pe acest drum au avut loc și exagerări, excese, cu o centrare conceptuală greșită, opusă ideilor inițiale. Se știe că teologii au refuzat cu ostentație contribuțiile anticilor despre suflet, concepția lor asupra ideii preexistenței vieții sufletești epicurienii au ajuns din această cauză proscriși. Ei nu admiteau valabilitatea ideilor platonice și a celor ale stoicilor despre existența unui suflet cosmic și, ca un fragment al acestuia, a celui individual, cu propriul său destin. Împăcarea opiniilor a avut loc
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și vremelnică. Urâtul și vremelnicia sunt efecte ale păcatului, dar conștiința păcatului e specific creștină, pe când geniul poate fi sau nu creștin. Când Horațiu disprețuiește lumea într-un vers faimos, n-o face din motive ascetice, fiindcă Horațiu e un epicurian, care se simte prea bine în desfătările acestei vieți, ci din repulsie față de trivialitatea „vulgului profan”. Și când el găsește accente de pătrunzătoare melancolie în strofele către Postumus, e determinat nu de sentimentul moral, ci de regretul că desfătările acestei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
interd. sistem vs filoz. teoria generală a sistemelor. Același tip de opoziții realizeză termenii Școală/ Școli, care cunosc numeroase reorganizări semantice. Specializarea termenului "Școală" este posibilă numai în combinație cu noțiuni referitoare la istoria filozofiei, la doctrine: Școala eleată, Școala epicuriană, Școala ioniană, Școala sceptică, Școala peripatetică, Școala din Milet, Școala din Baden etc. Un anumit grad de echivoc pare să creeze pluralul generic Școli în sintagme de tipul Școli socratice. Dezambiguizarea sensurilor se realizează la nivelul definiției de dicționar, printr-
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o regiune continuând să aparții atât de puțin regiunii? Banalitatea binelui? Dacă scopul ar fi ca națiunea lui să devină ca oricare alta, israelianul ar putea să-și clameze victoria. Se trăiește bine aici: melancoliile mediteraneene adaugă o ușoară notă epicuriană funcționalității atlantice internaționalizate. Schlomo Avineri, a cărui instructivă Istorie a sionismului o citeam în avion, se temea ca nu cumva să vadă dezvoltându-se în juru-i o societate consumeristă, individualistă, dominată economic și în care sensul statului și al responsabilității
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
istoria la începutul Renașterii au fost adesea asociate cu schimbarea înțelegerii timpului. Cu toate acestea, explicațiile existente ale noțiunilor renascentiste despre timp au trecut cu vederea speculațiile contemporane despre eternitatea lumii (Quinones, 1971; Wilcox, 1987)1 . Introducerea explicațiilor stoice și epicuriene despre timp, inclusiv crearea și distrugerea lumii, a destabilizat și mai mult gândirea cosmogonica a secolului al XV-lea, relativizând subiectul. Eseul care urmeaza explorează ideea că eternalismul ar putea fi o parte a puzzle-ului care ne-ar putea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
filosofii antici au fost eternaliști, eternalismul peripatetic a fost fără îndoială universal acceptat, chiar dacă doctrina impunea respect și a generat un interes intens în alte școli filosofice. Stoicii susțineau că lumea este în permanență consumată de foc și renăscuta, iar epicurienii că lumea, la fel ca toate lucrurile, vă pieri. Puterea argumentului peripatetic pentru eternalism se datorează faptului că neo-platoniștii de mijloc, cum ar fi Taurus și neo-platoniștii de mai tarziu, cum ar fi Proclus, s-au angajat în reinterpretări inventive
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Noe a fost o "poveste născocita". Machiavelli nu a fost un eternalist programatic deși a fost citit în acest mod (Sasso, 1987)32. Altfel el poate fi văzut și că un fel de creaționist cel puțin de tip lucrețian sau epicurian acolo unde, de exemplu, în introducere la Discursuri scrie că "la începutul lumii" primii oameni și așa puțini trăiau "împrăștiați că fiarele" (1.2 [2001, 79]). Dar faptul că el ia foarte în serios ideea de eternitate a lumii și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
VINDECE NICI O DATĂ AMIN 1932 N-AM CUNOSCUT FEMEILE DIN „șANTAN“, DUPĂ CARE SE dădeau În vânt tinerii mei colegi provinciali, depravați Încă din leagăn de aceste păsări călătoare din oraș În oraș, dintro țară În alta. Costică Dissescu, cinicul epicurian, răspundea Într-un „șambru“ de la Capșa unei frumoase franțuzoaice, nimfă pro fesională În galant turneu prin Valahia noastră și care, avizată, Îi cerea pezevenghiului de boier român, cărpănos, chiulangiu și peltic de felul său, banii Înainte: Ma ser, tu m
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
impună cu sila. Atitudinea pe eșafod a câtorva „libertini” iluștri, Lauzun bunăoară, sau Hérault de Séchelles, a fost de natură să valideze, măcar ca stil, morala hedonistă (Hérault de Séchelles nici nu era de fapt un libertin, ci un tânăr epicurian, om de spirit înțelept și brav). De altminteri, acea „deșănțare”, cum am numit-o adineauri, era mai mult verbală, era un fel mai cinic și mai sfidător de a disprețui ipocrizia, de a gusta plăcerile vieții și de a plasa
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
transformă pe Filemon în filozof, într-un fel de Socrate. De fapt, pentru La Fontaine Filemon e mai degrabă Epicur decât Socrate fiindcă el găsește fericirea în limitarea mulțumită la o viață simplă, fericită, la adăpost de neplăceri. Dacă aspectul epicurian est mai net la La Fontaine, o altă temă îl interesează însă sub aspect personal (fiindcă e nefericit în căsătoria cu Marie Héricart), aceea a dragostei conjugale pe care o cântă cu o asemenea emoție încât două secole mai târziu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Piața Revoluției moare și îi ia locul "Place de la Concorde". Cu toată mizeria, cu toate ruinele, cu toată sărăcia generată de nebuneasca inflație, cu toate dezastrele și cu toți morții lăsați în urmă, înflorește în acei ani o stranie "renaștere epicuriană". Cei scăpați cu viață, dintre care unii s-au îmbogățit iute și exorbitant, din speculații, din vânzarea pe nimic a bunurilor statului (s-a mai văzut!), petrec frenetic într-un Paris și mizer și feeric. "În anul III, începe și
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
avariția, defecte și vicii care îi fac pe oameni nefericiți, într-un mod tolerant și cu umor, fără asprimea predecesorului său. Uneori se referă la slăbiciunile propriei sale persoane. Dialogul dintre poet și interlocutorul său ia sfârșit prin postularea principiului epicurian, al cărui adept a fost Horațiu, bazat pe preconizarea ataraxiei, a echilibrului interior și armoniei: ""Est modus in rebus, sunt certi denique fines,Quos ultra citraque nequit consistere rectum"" "E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl țineși nu
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
criteriul cunoașterii, este și ghidul care ne face să căutăm plăcerea și să fugim de durere. Acestă fericire va consta deci în satisfacerea plăcerilor, printre care acelea ale inteligenței. Morala lui Epicur este un hedonism (din grecescul "idoni", plăcere). Hedonismul epicurian nu constituie totuși o apologie a plăcerii și a lipsei de măsură. El promovează o justă reglementare a plăcerilor, viața înțeleptului fiind temperată, contemplativă și virtuoasă. De la Epicur avem exemplul mesei cu pîine si apă. Hedonismul promovat de Epicur, se
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
ul s-a dezvoltat în Antichitate, atât în Grecia, prin Epicur, cât și la Roma, prin Lucrețiu, în circumstanțe marcate de tulburări politice. Evul Mediu creștin îl va oculta și va contribui foarte mult la alterarea sensurilor sale, răspândind povestea epicurianului care aleargă după satisfacții, poveste care nesocotea idealul de înțelepciune propriu epicureismului antic. Acesta din urmă va fi reconsiderat în perioada Renașterii prin Montaigne și parțial în secolul al XVII-lea prin Gassendi și Hobbes. Filosofia lui Epicur este constituită
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
356 î.Chr.), are ca doctrină hedonismul, o morală a plăcerii (ηδονη / hēdonē = plăcere). Filosofia cirenaică este apropiată de epicureism, cu deosebirea că cirenaicii experimentau plăcerea în mișcare, având un caracter dinamic, ceea ce îi diferențiază de plăcerea resimțită în asceza epicuriană. Alți reprezentanți ai școlii cirenaice au fost Antipatros din Cirene și Hegesias. A fost fondată de Phaidon, fidel învățăturilor lui Socrate, căruia i-a fost discipol. Platon dă numele său dialogului care evocă moartea lui Socrate. Se cunoaște foarte puțin
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
sunt greu de evaluat, se pare că acestea variau destul de mult. În secolul al IV-lea î.e.n. Theopomp arată că prostituatele din această a doua categorie pretindeau pentru serviciile prestate un stater (două drahme), iar la mijlocul secolului I î.e.n. filosoful epicurian Filodem din Gadara menționa un sistem de tip abonament care costa cinci drahme pentru douăsprezece vizite: „... până acum dădeam ei [o femeie căsătorită neprecizată n.n.] cinci drahme pentru o vizită și o posedam cu teama în suflet și tremurând și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
([ʒɑ ɑtɛlm bʁija savaʁɛ]; 1 aprilie 1755, Belley, Ain - 2 februarie 1826, Paris) a fost un avocat și politician francez, care și-a câștigat o faimă de epicurian și gastronom: „Grimod și Brillat-Savarin: cei doi scriitori au întemeiat efectiv genul eseului gastronomic”. Brillat-Savarin a fost născut în orașul de Belley, Ain, unde râul Ron separa pe atunci Franța de Savoia, într-o familie de avocați. A studiat dreptul
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
-și învingă pasiunile. Doctrina stoică nu a avut consecințe radicale de ordin politico-juridic și aceasta pentru simplu motiv că avea un caracter temperat: obiectul doctrinei era mai degrabă conștiința (etică, politică, juridică). În opoziție cu școala stoică, la baza doctrinei epicuriene (fondată de Epicur) se află materialismul. Astfel, libertatea, considerată principala valoare politică, reprezenta posibilitatea de alegere a comportamentului, precum și responsabilitatea pentru alegerea făcută. Interesul suprem era atingerea plăcerii și a fericirii. Utilitarismul este vizibil și în concepția despre stat. În
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]