601 matches
-
din cărțile citite. S-ar putea ca uneori o eroare de verdict critic, de exemplu, să fie consecința situării într-un astfel de orizont limitat ori deturnat. Dar să revenim: prietenia este posibilă, dar de câte ori nu rămâne ea la stadiul epidermei excitate, a agitației intereselor, a spectacolului histrion!? un carnaval care ne dă sentimentul că existăm pentru și prin celălalt. Cât de mult iubește criticul cărțile pe care le critică? Ce crezi că e determinant în atitudinea unui critic, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ÎNTÂI TREBUIAU "IMPRIMATE" O SERIE DE CIRCUITE ELECTRONICE SIMPLE SUB MUȘCHII FEȚEI, CAPULUI ȘI GÂTULUI, IMEDIAT SUB PIELE. PENTRU ACEASTA ERA UTILIZAT UN VAPORIZATOR ULTRARAPID CARE PROIECTA UN GAZ SPECIAL PRINTR-O MATRIȚĂ. VITEZA DE EMITERE ERA ASTFEL CALCULATĂ ÎNCÂT EPIDERMA SĂ RĂMÂNĂ INTACTĂ. MARIN AȘTEPTĂ CA GAZUL SĂ ATINGĂ LIMITA NECESARĂ DE ELASTICITATE ȘI REZISTENȚĂ ÎNAINTE DE A PUNE ÎN FUNCȚIUNE APARATUL. APOI ÎNCEPU SĂ ÎNVÂRTĂ COMUTATOARELE, CÂTE UNUL PENTRU FIECARE CIRCUIT. LA FIECARE MANEVRARE A UNUI BUTON, SE ÎNCORDA SAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
țesutul ei transparent sunetele se difuzase și rar câte un cuvânt se prindea în mreaja auzului. Trebuia să-și strângă vinele subt frunte, să le întindă apoi. . . vinele sinilii, ce stau acolo la suprafață, vizibile, așa de rău apărate de epidermă. Nu răspunse aimic. Păru tăcerea afirmativă a unui personagiu sobru și corect, extrem de corect în pijamaua de duvetină marron, încheiată sus peste cămașa de mătase, cu gâtul înfășurat artistic în fularul de mătase alb, cu încălțămintea și pantalonii de tenis
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și atunci se vor găsi unii care să vrea s-o mă nînce pe ea, pe Richi, cu totul. Organizam concursuri de limpe zime și de luciu al pielii. Nu trebuia să faci nimic deosebit, ci doar să-ți expui epiderma brațului spre cercetare privirilor celorlalți. Lia pierdea Întotdeauna, ocupa ultimul loc ca fiind cea mai bronzată. Urmam eu care aduc destul de bine cu o coală de hîrtie, apoi Eva, Baum cea mică, situa tă doar pe locul doi fiindcă era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiind cea mai bronzată. Urmam eu care aduc destul de bine cu o coală de hîrtie, apoi Eva, Baum cea mică, situa tă doar pe locul doi fiindcă era stropită cu pistrui, iar cam pioană ieșea Erica, cea mai luminoasă dintre epidermele noastre greu Încercate de soarele verii. Ne jucam și „de-a irisul albastru“, după cum aș putea numi astăzi distracția, ne luam adică de bărbie cu vorba: „Ia să-i văd dacă sclipesc!“ și ne-nfigeam privirea În ochii Încremeniți În fața
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și proastă“, am decre tat cîndva Într-un poem, Însă acolo aveam sub ochi nu frumusețea, ci estetica mecanică a unei imagini corporale. Dar splendoarea feminității e vie, se preschimbă ocult În vibrații ce ajung pînă la mine, mă ating, epiderma mea le dă rezonanță. În cuvintele a treizeci de secunde, multe sau puține, detectez fără greș comoara. Iar pentru mine, foarte probabil cel mai limpede indiciu, asemenea flăcărilor de pe tezaur, crește din senzația de independență, de neatîrnare față de ceva dinafara
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și poemele de dragoste sunt scrise în acest stil inuman. Îți vine greu să crezi că vreo femeie ar putea fi cucerită cu declarații care par compuse și rostite de un robot: „prescrise-mi sunt mângâieri de urgență tactilă / dezlegând epiderma de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru dorințe / te arde pofta-mi castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de consecvență, chiar și atunci când se joacă, poetul folosește un limbaj artificial și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui, după ce că erau roșii, mai erau și foarte crăpate. Sigur din cauza vântului, ce mai, se vedea clar că doarme pe stradă. Mă fascinau unghiile lui, pentru că la o mână le avea lungi, netăiate, prelungind-o frumos, cu vinișoare subțiri sub epiderma fină, parcă tratată toată viața cu cremă, care lăsa să se vadă clar că nu muncise niciodată. La cealaltă, unghiile erau roase, probabil mâncate din rădăcină, pielea fiindu-i crăpată și trudită de un travaliu pe care nu-l ghicesc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu cretă albastră rețeta de cremșnit cu coniac. Am intrat în zeci de astfel de încăperi și mi-am încordat, cabalin, nările în căutarea aburilor de ceai negru abia mijiți dintr-o bucătărioară puchinoasă, căptușită, în poveștile mamei, cu o epidermă gălbuie și scorojită ca pielea de pe degetele unui fumător înrăit. Nu am găsit-o. De fapt, cred că am ratat Parisul căutând-o. Nu-mi mai aduc aminte aproape nimic din acea primă călătorie, cu excepția gustului pregnant al dezamăgirii. Cred
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Lempicka, în drum către o altă aventură. Rescriind ciclul Graalului în proza sa grafică, Pratt adaugă o nouă pagină la romanul inițiatic al cărui personaj este Corto. Drumurile sale sunt fabuloase și urmează liniile unei geografii a cunoașterii secrete. Dincolo de epiderma aventurierului, se ghicește făptura unui scafandru ce se aventurează către adâncurile lumii inaccesibile ochiului profan. Fabula venețiană „Venise serait ma fin !” Exclamația lui Corto Maltese ar fi putut fi aceea a lui Hugo Pratt însuși. Legat prin mii de fire
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
zuluși. Caravana bură căreia i se alătură și ei este, la rândul ei, distrusă de zuluși. O patrulă engleză este nimicită de războinicii africani. Totul este dezolare și sânge. Africa lui Milton Cato este și această Africă ce palpită dincolo de epiderma accesibilă europenilor. Umbra lui Rider Haggard și a istoriilor sale plutește deasupra prozei lui Pratt. Zulușii sunt întruchipările vitalității nestăvilite a locului care nu se lasă luat în posesie și cartografiat. Iar Mamba, șamanul pe care Milton Cato îl întâlnește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aici, departe de echilibrul cartezian al Occidentului, se mai pot contempla pirogile care duc în larg pe băștinașii în căutare de trofee umane. Doar aici Light poate avea șansa de a-și descoperi și explora libertatea care stă ascunsă sub epiderma burgheză. Căpitanul Cormorant și Phoebe sunt porțile care se deschid către tărâmurile întrevăzute de marinarii căpitanului Cook. Aventura este un alt nume ale miracolului. Atunci când desenează și adaptează două dintre capodoperele lui Robert Louis Stevenson, Comoara din insulă și Răpit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
teritoriu o vibrație particulară a aerului, vibrație pe care o captează imaginile lunare și contorsionate ale peisajelor din proza grafică. Inospitalier și teribil, deșertul este, la Pratt, ca și la Battaglia, locul ce facilitează intâlnirea cu eul adânc ascuns sub epiderma civilizației. Din deșert se ivesc demonii și aici înfruntă moartea cei care nu mai au altă speranță decât zidirea în acest mausoleu de nisip. Textul lui Dino Battaglia revendică pentru banda desenată unul dintre obictele culturale mitologice ale modernității. „Legiunea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi putut să o creeze la rândul său, borgesian. Invocarea lui Kipling este invocarea unei Indii britanice, india raj-ului, continent trăind în umbra rivalității cu Rusia țarilor, continent al miresmelor și culorilor care năucesc mintea europeană, continent ce ascunde, sub epiderma sa catifelată, uri și drame fără de pereche. La graniță se întinde un spațiu pe care nimeni nu poate să îl domesticească, acel regat afgan spre care se îndreaptă coloanele armatei engleze și emisarii ruși, acel regat afgan care l-a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o altă povesteă * Îndepărtat de viață, din care ajungeau până la el doar resturi de vise, Corto descoperea că moartea însăși îi devenise străină. Imaginea corpurilor care se adunau în jurul său, după fiecare zi de luptă, nu îi mai atingea nici măcar epiderma sensibilității sale. Era ca și cum totul ar fi fost un vis, iar din această încleștare cataleptică Corto nu ar fi vrut să se trezească cu adevărat. Filtrate de amintirile sale ce se așterneau peste volumul de Nerval ca un praf insesizabil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
după experiența cu chibriturile se va alege cu arsuri, Își pregătea cu minuțiozitatea caracteristică unor spirite acribioase trusa medicală, feșele, Jecolanul și alte unguente recomandate de medici pentru atenuarea durererilor „postinflamatorii”, inclusiv decupa de pe fese sau de pe pulpe porțiuni de epidermă necesare unui eventual transplant de piele, astfel că, În cursul inspecției de dimineață, profesorul și asistenții Îl găseau deja pansat și chiar conectat la tuburile de oxigen și la rețeaua de transfuzii, menită să-i țină organismul În stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cenușă. Un gust aspru, amărui, stăruia pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie de artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar pentru cîteva clipe, scăpase de obsesii... Orbecăind pe coridor, stomatologul Își mai aduse aminte că, Înainte de păianjeni, fusese bântuit de cuvinte de rebusuri și integrame, pe care avea, În general, oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rând, ca pe niște armăsari năbădăioși ce scot foc pe nări, pe sfârcuri, pe subsuori și prin alte locuri mai sensibile?! Noimann se simțea În sinea sa un păcătos. Buricele degetelor, buzele, laringele și ochii, fiecare orificiu, fiecare por de pe epiderma lui trecuseră prin Încercări supreme. „Oare viața Înseamnă experiment?” se Întrebă el. Dacă da, atunci până unde se poate Întinde acesta? Limitele bunului-simț se arătau a fi elastice. Era suficient să faci un pas dincolo de graniță ca Însăși granița să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pământești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mânere de fildeș, tapiserii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cât se poate de moale și de fină și cuprindea toată căldura pe care o ființă umană sau un animal o putea resimți. Spărgându-se, bulele de spumă emiteau o căldură care răzbătea până la suprafața corpului și se acumula sub epidermă. Când am Început să fac sex cu Akemi, când am pătruns În despicătura ei umedă din care se revărsa un lichid vâscos ce se Întindea În firișoare aproape transparente, căldura acumulată sub piele trecu brusc În vasele de sânge, străbătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la cafenea, că „din priviri”. Atunci a venit el cu teoria comunicării prin tăcere, o aberație, în linia obișnuită a „creației” sale. De fapt, Balerina era surdă; sesiza, cred, doar vagi sunete. Și - poate - ritmul, prin undele ce-i atingeau epiderma; avea o piele aproape transparentă, așa mi se părea. Dacă ar fi rămas, i-ar fi lecuit de limbuție pe cei trei de mult. I-ar fi omorât. Pentru că, în pat, era scorpie. Scotea sufletul din om. Ultima vlagă. Neîntrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
faci doar un pas, un singur pas, mai departe este calea bătătorită. Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi ale tale... atinge-le!" La 16 ani, orice mângâiere este un amestec între epiderma stejarului și palmele bătătorite după o lună de coasă. Cele mai catifelate chipuri, în icoană. "Sărută mâinile, este păcat să săruți sfinții pe gură", spunea popa Tatu, în pridvorul bisericii, când spovedea toți copiii satului delaolaltă. Ileana, Maria, Dumitra, Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dialog cu amintirea ștearsă din icoană. Viața, o căutare și o fugă din sine. Timpul, brazdă trasă de-a lungul și de-a latul frunții, în adâncimea frunții; timpul, o chestie lichidă ce aluneca printre degete, ce se evapora de pe epiderma sufletului precum un strat de rouă gelatinoasă, ce se scutura polen de pe gene dimineața; timpul, întrupare într-un contur de ceas fără cifre. Alerga umăr la umăr cu forma sa, se călcau pe picioare, își dădeau ghionturi, se îmbrânceau, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
minciună. S-a copt, umbrele au început să se suprapună două câte două, trei câte trei, întuneric peste lumină. A devenit matur, formele se înlocuiau, se anulau, se descompuneau, formele nășteau alte forme într-o ciclicitate ireversibilă nicio diferență între epiderma corăbiei și coaja de ou: Într-un cocoloș de mătase primăvara copacilor. Cine pe cine destramă fir verde? Doamne, tu ești cel mai bun oftalmolog, recomandă-mi dioptriile potrivite! Mamă, când erai grea, ai privit curcubeul în ochi, m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină și clăbuci de săpun "Cheia". Câteva pete roșiatice suprapuse întregeau patru cifre aproape indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]