948 matches
-
Mai este interesant însă, să constatăm că filozoful din mintea și sufletul biologului GH. MUSTAȚĂ, până la urmă este împins de suma cunoștințelor exacte, pe calea transcenderii. Descoperim aceasta în cele 6 articole publicate împreună cu soția sa în revista dialog ortodox Epifania, între 2010 și 2013 și ne referim mai ales la două titluri: ”Neuronii-oglindă (Neuronii lui Dumnezeu) învățarea prin imitație și empatia” și ”Memoria celulelor și organelor, dubla personalitate și puterea gândului”. O altă categorie de cercetări științifice a Prof. GH
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sens, Prof. GH. MUSTAȚĂ activează ca membru al comitetelor de redacție și a altor reviste din țară: Revista Științifică ”V. Adamachi” Iași, ”Studii și cercetări de Biologie Animală” a Academiei Române, Revista științifică a Universității din Bacău, Revista de dialog ortodox Epifania, etc. În ansamblu Prof. GH. MUSTAȚĂ singur sau în colaborare a publicat 16 volume cu caracter de manuale universitare și 5 capitole în volume cu caracter didactic și 27 volume de carte științifică. La acestea se adăugă 178 articole și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Poloniei, Episcopului Zamoyski și generalului din Kamieniecz prin secretarul său Parcevich. La 5 ianuarie 1645, arhiepiscopul Bandini a plecat din Bacău spre Iași pentru a-i aduce domnitorului urările de An Nou în numele său și al credincioșilor catolici în ajunul Epifaniei, după cum era obiceiul țării de pe atunci. La curte, după ce a rămas în anticameră multă vreme în așteptare cu Pr. Gaspare, Viceprefectul Misiunii, i s-a negat audiența: După o îndelungă așteptare - scrie Pr. Gaspare -, i s-a spus să plece
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
din mers”, mai tot timpul „după”, iar câteodată... „prea târziu”. Jocul dintre prezență și absență, dintre revelare și ascundere, dintre ceea ce e spus și ceea ce e tăinuit face parte din metamorfoza acestei amplificări. Celălalt Își anunță prezența printr-o adevărată „epifanie” a unui alter ego demult așteptat (dar deja „Întâlnit” printr-o proiecție a minții și spiritului). Celălalt apare În măsura - și cu statura - pe care deja o dorești, o visezi și o vezi. Orice proiecție axiologică autentică aduce cu sine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
poți iubi un pic, ci... total! În jurul iubirii se țes speranțele, așteptările, tăcerile și suspendările. Acolo unde apare iubirea se deschide un hău, un gol ce caută să fie umplut. Frumusețea aproapelui nu este a lui, ci mai degrabă o epifanie a unei frumuseți de alt ordin (să zicem, divină) prin care ne raportăm la el. Trebuie să faci abstracție de multe fapte concrete, de accidentul celui din fața ta, pentru a-l percepe cu adevărat pe acesta. Pentru a mă apropia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
sporadic tratată de Eliade. Imposibilitatea cunoașterii miracolului, dragostea și timpul sunt teme majore, ce devin obsedant În literară a filosofului român, ce reușește să contureze precis un roman al cunoașterii, abia schițat de Camil Petrescu. Este „misterioasă și miraculoasă această epifanie a sacrului Într-un obiect sau context profan, adică această incognoscibilitate a sacrului, pentru cel care nu crede În sacru, Într un obiect care pentru el este un obiect profan”. Subliniind Încă o dată sensul sacrului ca Însușirea de a semnifica
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
conținutul și sensul mistico religios, ci este expresia capacității omului de a semnifica” ( /23). Manifestându-se printr-un fragment material oarecare ce se identifică cu profanul, sacrul Îi modifică acestuia propria realitate de a fi. „De fapt, fără profan, fără epifanie, fără forme Într-o existență profană, sacrul nu poate fi accesibil omului... orice hierofanie este un paradox, deoarece sacrul se manifestă Într-un obiect profan.” ( ). Distincția fanic-criptic este opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
aminte la sugestiile care ne vin, la consecințele lecturilor pe care le facem. Ea se manifestă și prin paza minții, în sensul că luarea aminte se face pentru păzirea minții", notează Arhim. Teofil Părăian într-un text pblicat în revista "Epifania", Cf. http://www.crestinortodox.ro/ sfaturi-duhovnicesti/parintele-teofil-paraian-despre-trezvie-68435.htm, accesat la 30 sepembrie 2013. 79 Foarte frumoasă această idee a cărții ce întoarce, în arc reflex, glăsuirea despre Dumnezeu în glasuire despre "oștirea" lui. 80 Ms. 4389, f. 1 r.-v
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dezvăluire: Dar mult mai bine-mi place să rup acea perdea / Ce-ascunde Viitorul Trecutul după ea" (Poveste). A privi este și a descoperi privirea celuilalt oglinda. Dar și privirea Creatorului, precum zice Hafiz din Șiraz: "dacă chipul dumnezeiesc devine epifania privirii tale, înfățișându-ți-se ție", nu există nici o îndoială: "tu ești acum stăpânul privirii". Între a fi stăpânul privirii și a fi posedat de privire se desfășoară existența unor personaje eminesciene: magi, călugări, "zăhaștri", asupra cărora vom zăbovi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
acestei cărți de Jean-Baptiste Duroselle (este vorba despre Istoria relațiilor internaționale) poartă intuiția unei istorii desfășurate mereu în altă parte, deocamdată fără răspuns... La crepusculul vieții sale, Heidegger scria: „Doar un Dumnezeu ne poate salva”; ne rămâne să așteptăm această epifanie... Așteptarea riscă să fie lungă, foarte lungă. Poate că nu se va întâmpla nimic, niciodată, poate că la sfârșit umanitatea noastră neolitică va fi înlocuită de noul antropoid, corect genetic, cel din postlitic... America a început această mutație... Ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
filii). Mai publicau: Maria Dragu, M. Baciu, Em. Slușanschi, dr. Ovid Țopa, dr. Aurel Morariu, Grigore Lazăr, Vasile Greiciuc. Dr. Marmeliuc mai semna: „Petre Liciu și Bucovina - cu prilejul dezvelirii bustului din Focșani.” În memoriam erau destinați: Minodora Ștefanelli, dr.Epifanie Gramatovici, Teodor Tabarcea, Vichenție Pentiuc ș.a. Spicuiri din limba germană - bibliografia era altă rubrică a revistei. Bibliografia cuprindea însă și nominalizarea revistelor și ziarelor din România primite la redacție. „Nu uitați de orfelinatul românilor din Bucovina!” era îndemnul care apărea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ciclul Vârsta de bronz, evocând personaje și întâmplări din mitologia greacă, cu o discretă intenție ironică, moralizatoare. SCRIERI: Arhipelag de noapte, București, 1971; Cuaternar, București, 1972; Rondelul tainelor, București, 1974; Rondelurile, București, 1983; Anamnesis, București, 1986; Bătrânul anticar, București, 1991; Epifaniile poetului și ale poeziei, București, 2000. Traduceri: Aloysius Bertrand, Gaspard de la Nuit, București, 1977 (în colaborare cu Irina Mavrodin); Chateaubriand, Călătorii, București, 1978; Buffon, Pagini din „Istoria naturală”, București, 1981, Istoria naturală, București, 1984 (în colaborare cu Mioara Izverna); Théophile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
prefectului știrea salvatoare. Amintirea contemporanilor a țesut un halou de legendă În jurul acestui eveniment, imaginând numeroase episoade și variante ale acestora, care nu pot fi În totalitate conforme cu realitatea. Astfel, o altă frumusețe deosebită a vremii (tot din Abrud!), Epifania Șuluțiu XE "Șuluțiu" , o copilă care avea și ea, În 1849, aceeași vârstă de cincisprezece ani, va povesti până la adânci bătrânețe cum, În fuga sa spre Câmpeni, Iancu s-a abătut pe la casa părinților ei și, punându-i În deget
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acestora, bine știind că „... de nevoie este câștigarea cărților creștinești la cei ce pot să le dobândească. Că și singură vederea cărților mai pregetători către păcat ne face pe noi și către dreptate ne îndeamnă să ne ridicăm”<footnote Sf. Epifanie, Episcopul Ciprului, în Patericul, ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, tipărit de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei, 1999, p. 69. footnote>. Sfântul Paisie de la Neamț, cel mai mare propagator al filosofiei patristice din secolul al XVIII-lea și cel
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
relevarea sensurilor ascunse ale textului testamentar, se încearcă a se desluși prezența în social a ceea ce este transcendent. O cale regală de reflectare în social a ceea ce este transcendent a fost limbajul. La limită, acesta a fost înțeles ca o epifanie a sacrului. Teza apare argumentată și în textele clasice ale unor filologi și istorici ai culturii. Capitolul II Marca filologică de abordare a religiei. Limbajul și sacrul II.1. Principii ale analizei științifice a religiilor cercetarea sistematică, științifică a fenomenului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
suveranilor) și asta era tot...”. Aceste puteri magico-religioase active în om călăuzesc societatea și cosmosul. „cine are o purtare dreaptă, nu are voie să poruncească.” Eliade inter pretează că prin gestul „săvârșit potrivit normei” își face simțită prezența „o nouă epifanie a armoniei cosmice”. * conform gândirii lui Mircea Eliade, confucianismul transmută gesturile, comportamentele în ritualuri, păstrându-le spontaneitatea. Toate au o intenție și o structură religioase. Metoda lui confucius se apropie de cea a daoiștilor privind recuperarea spontaneității originare. * Menirea „omului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
n. 1922). Hristos nu este unul și același cu IIsus! Hristosul doar l-a anunțat pe IIsus și va sosi, în curând, el însuși pe Pământ. Într-o altă versiune New Age, din 1977, Hristos se află deja pe Pământ. Epifania lui trebuia să aibă loc în anul 1982, „dar a fost amânată din pricina dezinteresului manifestat de opinia publică mondială”. René Guénon (1886-1951). Autorul lucrării Le Théosophisme. Histoire d’une pseudo-religion (1921) deconstruiește cu măiestrie ezoterismul și ocultismul de tip Blavatsky
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cetățeni ai imperiului (a fi imperial = a fi creștin). în această aventură inițială a creștinării s-au acceptat multe elemente păgâne, care mai apoi au format tradiția creștină. Schmemann observă anumite analogii dintre păgânism și creștinism privind: Sol Invictus - Crăciun, epifania păgână de pe 6 ianuarie - Boboteaza, cultul păgân al Dioscurilor - cultul sfinților nemercenari, elogie rea eroilor păgâni - modul de scriere a vieții sfinților, inițierea păgână - explicarea sacramentelor creștine catehumenilor. Unii creștini refractari la stilul de viață creștin al imperiului s-au
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
înalt, studierea lui izolată, literală, superstițioasă "ofilind universul". A-l accepta în forme substitut (forme "negociate după exigențele pieții") înseamnă a-i tăia "rădăcinile celeste", a-l lăsa sfâșiat de timp, spațiu, mișcare, deturnându-l din starea sa inițială de epifanie, de "reprezentare prin enigmă".181 Chiar și acum, însă, "reductibile la o schemă", miturile "însuflețesc totuși, vitalizează lumea, ca niște fulgurații spermatice. Lumea este un Om Mare spun doctrinele sapiențiale iar miturile sunt glandele lui endocrine".182 Iar atunci când mitul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
marii autori, din cauza interdicțiilor, stereotipurilor și intențiilor strict didactice spre deosebire de Italia, unde în acest domeniu activau unii dintre cei mai importanți desenatori pentru adulți, ca Sergio Toppi) și cea catehetică, în care se manifestă o diminuare a elementului miraculos (minuni, epifanii, teofanii), pentru publicul sensibil la criza credinței.704 O altă scenă importantă și puternică a benzii desenate este cea japoneză. Termenul "manga", sub care este cunoscută îndeobște banda desenată produsă în Japonia, își are originea în Hokusai Manga, publicația lui
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
supranaturale: în primul rând, așa cum am văzut, „foc iese din gura lor și mistuiește” pe dușmanii lor. Această imagine este specifică, în general, profeților Vechiului Testament. Cuvintele lor, discursurile lor au „firea focului” deoarece vin direct de la Dumnezeu; sunt cuvinte‑epifanii. În al doilea rând, ei „au putere să închidă cerul” așa încât „ploaia să nu plouă în zilele prorocirii lor” (11,6). Această însușire este asociată profetului Ilie, care se bucura de o mare popularitate în primul secol după Cristos. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apare o singură dată cu referire la Cristos (Evr. 6,20). Hipolit este primul care îl atribuie lui Ioan Botezătorul. „Înaintemergătorii” celei de‑a doua parusii, a slavei, sunt Enoh și Ilie (46, 2): „Prin urmare, aceștia vor vesti apropiata epifanie a lui Cristos, din ceruri. Vor face semne și minuni, doar‑doar îi vor întoarce pe oameni la pocăință, din pricina uriașei lor răutăți și necredințe”. Hipolit aduce în sprijinul său mărturia lui Maleahi (3, 23‑24): „Iată, eu vă voi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticrist nu este un eveniment iminent. Capitolele 64‑66 abordează problema ƒ6ΒβΔΤΦ4Η‑ului și a Judecății de Apoi. Nu există perioada de o mie de ani între acestea două, așa cum există la Irineu. Lumea se va sfârși fulgerător, în momentul epifaniei lui Cristos (64, 1). Rezumat și concluzie parțială Înainte de a începe analiza Comentariului la Cartea lui Daniel, să reluăm în rezumat ceea ce am expus de‑a lungul acestui capitol. De Christo... este prima monografie consacrată de un autor creștin temei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
semnele premergătoare parusiei, cel mai important dintre ele fiind instalarea „urâciunii pustiirii” în templu. Și „cum urâciunea pustiiri nu s‑a arătat încă și cum, pe de altă parte, a patra fiară deține încă, singură, puterea, cum poate avea loc epifania Domnului?” (IV, 27). Exegetul distinge între o „urâciune a nimicirii”, reprezentată de Antiochos, și o „urâciune a pustiirii”, care va fi cea a lui Anticrist: „Daniel a prezis două urâciuni (dÚo bdelÚgmata), cea a nimicirii (¢fanismoà) (cf. Dan. 11, 31
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interes pentru el, l‑ar fi numit, fără îndoială, de vreme ce versetul referitor la „mutarea” patriarhului se află în Biblia canonică, și nu în apocrife. După cum am văzut, Victorin insistă însă asupra calităților taumaturgice ale celor doi martori. Aceștia convertesc prin epifanii violente, prin adevărate „cratofanii”: „Ei lovesc lumea cu nenumărate plăgi” (11, 4). Enoh însă nu se bucură de o reputație similară (cf. Gen. 5,21‑24). Singurul element valorificat de tradiția apocrifă ulterioară constă în „mutarea” sa prin mila lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]