628 matches
-
apoi, dacă avem În vedere respingerea de către „Societatea academică”, a cărei președinte Heliade Rădulescu era, a demersului lui Titu Maiorescu de a reforma din temelii scrisul românesc, și de care cu siguranță Eminescu nu era străin, caracterizarea lui Heliade din „Epigonii” este justificată: „Munte cu capul de piatră de furtune detunată, / Stă și azi În fața lumii o enigmă nesplicată...” În 1877, Eminescu face o altă apreciere În care subliniază meritele de până la 1840, dar și deruta de după această dată, ând „El
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
preocupări multiple și remarcabile (poet, prozator, dramaturg, publicist, traducător) reprezentativă nu numai pentru opera lui, ci, În multe privințe, ilustrativă pentru evoluția ulterioară a literaturii române. Mihai Eminescu Îl aprecia pentru evocarea trecutului: „Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne”. („Epigonii”) Creator al nuvelei istorice, C. Negruzzi a deschis drumul epicului de inspirație istorică, așa cum recomanda M. Kogălniceanu În articolul său program, numit mai sus, În „Dacia literară”. În timpul vieții sale a avut loc Mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova, la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pasaje din scrisorile trimise Veronicăi Micle, ce au o relevanță deosebită în ceea ce privește portretul intelectual al scriitorului. 1. „Titus (Maiorescu) îmi propune să-mi editez versurile și am luat de la el volumul 1870-1871 din «Convorbiri» unde stau «Venere și Madonă» și «Epigonii». Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru că ei vor fi mângâiați” (Matei, 5:5). La Eminescu se întâlnesc mai multe chipuri sau ipostaze ale fericirii, între care este de reținut fericirea creației izvorând din credință: „Credința zugrăvește icoanele-n biserici” (Melancolie). O atribuie unor înaintași (în Epigonii), dar o cunoaște și el însuși în perioada începuturilor poetice. Trebuie să-l vedem fericit pe Eminescu și când „trăiește” în supermodelele umane proiectate în marile poeme: „regele gândirii”, înțeleptul, prințul, voievodul, „bătrânul dascăl” din Scrisoarea I. Prin aceste simboluri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru a constata că omul s-a depărtat de „a naturii sfântă limbă”, de izvorul pur al Ființei, trădându-și natura divină. Din momentul în care i se relevă faptul că „Lumea-i cum este... Și ca dânsa suntem noi” (Epigonii), poetul începe să exploreze, cu toate mijloacele, posibilitatea de a ieși din „cercul strâmt” al existenței, vizând 50 „întoarcerea la fire și dreptate”, ceea ce presupune satisfacerea Arheului, a necesității absolute. De la cântarea iubirii, în armonie cu o anume sfințenie a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel de aceia rămași cu lectura la nivelul „romanului” epistolar încropit de Octav Minar), romanticul român este și original, și eclectic, și epigon, și precursor, mai mult, un om al veacului său, cum deja s-a spus. Controversele alimentate de accidentul biografic, rezervele generate de ideologia literară și politică, revizuirile privind valoarea operei poetice (venind inclusiv din partea unor „specialiști”) par a fi faze
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
al valorilor clasice, apte să întrețină sentimentul de stabilitate și siguranță, comentatorul optează pentru o abordare complexă a literaturii, criteriul istoric și cultural având ponderea lor alături de acela estetic. Urmarea ar fi aceasta: poetul convins că înaintașii evocați în poemul Epigonii sunt acceptabili și cu slăbiciunile lor, „chronistice” de înțeles, ar trebui să nu aibă parte astăzi, el însuși, de critici aspre, emise de la înălțimea unor principii ce se regăsesc în documentele Comisiei Europene... Din comentariul lui Gr. Codrescu înțelegem că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pasaje din scrisorile trimise Veronicăi Micle, ce au o relevanță deosebită în ceea ce privește portretul intelectual al scriitorului. 1. „Titus (Maiorescu) îmi propune să-mi editez versurile și am luat de la el volumul 1870-1871 din «Convorbiri» unde stau «Venere și Madonă» și «Epigonii». Vai, Muți, ce greșeli de ritm și rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putință a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfârșit să cercăm.” (Ed. cit., pag. 188) Criticii „moderni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru că ei vor fi mângâiați” (Matei, 5:5). La Eminescu se întâlnesc mai multe chipuri sau ipostaze ale fericirii, între care este de reținut fericirea creației izvorând din credință: „Credința zugrăvește icoanele-n biserici” (Melancolie). O atribuie unor înaintași (în Epigonii), dar o cunoaște și el însuși în perioada începuturilor poetice. Trebuie să-l vedem fericit pe Eminescu și când „trăiește” în supermodelele umane proiectate în marile poeme: „regele gândirii”, înțeleptul, prințul, voievodul, „bătrânul dascăl” din Scrisoarea I. Prin aceste simboluri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru a constata că omul s-a depărtat de „a naturii sfântă limbă”, de izvorul pur al Ființei, trădându-și natura divină. Din momentul în care i se relevă faptul că „Lumea-i cum este... Și ca dânsa suntem noi” (Epigonii), poetul începe să exploreze, cu toate mijloacele, posibilitatea de a ieși din „cercul strâmt” al existenței, vizând 50 „întoarcerea la fire și dreptate”, ceea ce presupune satisfacerea Arheului, a necesității absolute. De la cântarea iubirii, în armonie cu o anume sfințenie a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel de aceia rămași cu lectura la nivelul „romanului” epistolar încropit de Octav Minar), romanticul român este și original, și eclectic, și epigon, și precursor, mai mult, un om al veacului său, cum deja s-a spus. Controversele alimentate de accidentul biografic, rezervele generate de ideologia literară și politică, revizuirile privind valoarea operei poetice (venind inclusiv din partea unor „specialiști”) par a fi faze
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
al valorilor clasice, apte să întrețină sentimentul de stabilitate și siguranță, comentatorul optează pentru o abordare complexă a literaturii, criteriul istoric și cultural având ponderea lor alături de acela estetic. Urmarea ar fi aceasta: poetul convins că înaintașii evocați în poemul Epigonii sunt acceptabili și cu slăbiciunile lor, „chronistice” de înțeles, ar trebui să nu aibă parte astăzi, el însuși, de critici aspre, emise de la înălțimea unor principii ce se regăsesc în documentele Comisiei Europene... Din comentariul lui Gr. Codrescu înțelegem că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a mitului eminescian, ajuns să inspire operații subtile de sabotaj, precum în palpitantul „Dosar M“ din 1885, despre experimentele ironice realizate de către inteligentul Caragiale, autor cu un perfect auz al tuturor disonanțelor encomiastice, al ipocriziei cuprinse în tămâiere, al imposturii epigonilor eminescieni. Romanța eminesciană este și ea excelent analizată ca text „subversiv“, care amenință coerența transparentă a genului, „falsificându-l“ prin note de neașteptată profunzime și de o prospețime care nu mai e romanțioasă. Criticul face o utilă discuție a topicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
evidență relieful figurilor și mișcărilor prin desen și pete de culoare. „Când decorul va fi făcut pentru costume, iar acestea pentru decor, farmecul reprezentației va fi complet”, spunea Noverre pe bună dreptate după a cărui experiență s-au inspirat nenumerați epigoni de specialitate. Sarcini de regie În vederea prezentării euritmiei În spectacol Dacă toate problemele preliminare regizorale au fost realizate și verificate experimental din timp, repetițiile pe scenă lucrate operativ În condiții de spectacol cu lumini, decoruri, orientare În scenă, etc. oferă
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
a fost criticată, pusă la stâlpul infamiei, vehement contestată și chiar dată uitării ca urmare a uneltirilor unor forțe oculte, a unor regimuri care își fundamentau doctrina pe alte criterii decât cele valorice și nu mai puțin de orgoliile unor epigoni care nu se puteau vedea din umbra acestor titani în domeniul biologiei și științelor medicale (vezi fenomenul Nițescu). Realizările lor în plan științific și social, ca și amintirea lăsată generațiilor care au urmat, au avut și au încă soarta marelui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Rădulescu (n. trad.). 6 1802-1872. 7 1819-1872. A scris în franceză Les Chants du Bosphore. 8 1821-1890. 9 Ovidiu, Despot Vodă. 10 Recent i s-au publicat Operele postume, în care cântă nota populară. 11 1849-1889 (de citit Scrisorile, Luceafărul, Epigonii, Veneția). * Martha Bibescu (n. trad.). 12 Balade și idile (1893), Versuri și proză (1897), Povestea unei coroane de oțel (1899), Blăstăm de mamă, Pe pământul turcului, Din țara Basarabilor. Traduceri: Mazeppa de Byron, Parmeno de Terence, Schiller, Divina Comedie de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
micul demon care a instaurat o dictatură a carcasei estetice preadolescentine în literatura română contemporană. Am mai spus-o, realitatea filtrată de ochii naivi, copilăroși, sexualitatea descoperită în catifeaua naivității copilărești sunt deja algoritmi osificați în cazul unui noian de epigoni cărtărescieni, unii cu multe realizări notabile. Mircișor ar merita un Orbitor 4, al maturității. Este un personaj oglindă care, în ciuda obsesiei cufundării în adâncuri, în introspecție, în vis, în catacombele inconștientului are întotdeauna o singură revelație, ce-l ține invariabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
care a proclamat în 1913 necesitatea marilor reforme politice și sociale inițiativa afirmațiunilor programatice în ritmul vremii [...]. În fața crizei [...] Trei guverne s-au succedat de la 8 iunie 1930, nici unul dintre ele n-a adus țării credința că a trecut vremea epigonilor unirii, a formulelor politice perimate și a vechilor rătăciri care ne-au adus în greaua situație de astăzi [...] îi lipsește guvernului de astăzi, după alegeri siluite, până și reazemul necesar al forțelor politice reale. Încrederea coroanei și voința națională [...] Coroana
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
primii poeți au fost poeți în mod natural". Se vede că nu altfel s-a întemeiat poezia și în spațiul românesc. Eugen Simion cercetează aproape toți poeții din dimineața literaturii noastre, prezenți și prezentați de Eminescu în poemul său programatic, Epigonii. Primul dintre Văcărești, Ienăchiță, are un amplificat sentiment al dificultății de a scrie, de a se exprima și de a-și comunica gîndurile și sentimentele. Eseistul precizează: Conștiința scrisului începe, la el, printr-o conștiință a impreciziei limbajului". Eseul lui
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pune în discuție temeliile morale ale literaturii erotice. O temă nouă se deschide, astfel, în versurile lui: tema poeziei care smintește femeia și strică familia. Operația de seducție prin poezie e condamnată (E.S.). Finul Pepelei' cum îl numea Eminescu în Epigonii, este și cel care esteticește întemeiază Cîntecul din lume, îl va reintroduce în literatură. Anton Pann pare a fi primul scriitor român care a trăit din scris. Eugen Simion citează din cel care a scris Povestea vorbei două propoziții lămuritoare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
început de secol"33. Tiberiu Crudu completează lista sămănătoriștilor cu o "epică destul de săracă sub raportul invenției și al expresiei"34, iar poetul Ion Dragoslav este receptat în aceeași manieră în care o făcuseră Lovinescu și Călinescu, ca "un modest epigon al lui Creangă și I. L. Caragiale"35. Câteva precizări se impun la finalul acestei analize succinte. Literatura și știința românească se propulsează prin intermediul marilor creatori ce reușesc, prin lucrările lor, să devină repere ale culturii naționale. Localismul creator contribuie, în
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sau, și mai grav, de șovinism. însă în originalitate și personalitate credem și trebuie să credem. Numai personalitatea este binele suprem, spunea și Goethe, care la timpul său era viu preocupat, și în mod foarte convins, de aceleași probleme europene. Epigonii și imitatorii, les suiveurs, n au existență constructivă și viață lungă în nici o cultură. Deci, cu maximă concizie și claritate, în ce constă decolonizarea Europei literare? Nu este vorba, mai întâi, de nici un fel de deznaționalizare, de altfel imposibilă și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
invocată, cu toate exagerările de rigoare. Complexul de inferioritate are și alte aspecte. El este resimțit ca definitiv și ireparabil. Cultura română este și rămâne prin definiție minoră. Omul de cultură român nu poate fi decât un etern elev, discipol, epigon, suiveur al unui maestru occidental. Nimic mai mult. Capacitatea sa de a lua și inițiative proprii îi este congenital și structural refuzată. Ceea ce se poate numi independență intelectuală, soluții proprii, personalitate și chiar originalitate, este de neconceput. Destinul său rămâne
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
înalt nivel posibil. în unele cazuri, fericite, nici chiar depășirea unor mari modele și repere. Să mai amintim încă o dată, în sfârșit, pe urmele lui M. Kogălniceanu, că traducțiile nu fac o literatură? Și că nimic nu înlocuiește inițiativa personală? Epigoni eterni doar în umbra marilor culturi majore? O astfel de creativitate, creditată ca potențial competitivă, nu înseamnă câtuși de puțin o aspirație naționalistă. O cultură deschisă, conștientă de posibilitățile sale, eliberată de complexe, propulsată cu toată energia, edificată asupra scopurilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
iei �n Belgia � aproape ?i-au �ncheiat activitatea; mai tinerii � Marx, Spencer � �ncep o munc? de mari propor?îi pe care o vor dezv?lui progresiv, măi ț�rziu. Totu?i scenă intelectual? nu r?m�ne goal?. Numero?i epigoni conținu? s? exploreze resursele pozitivismului ?i ale organicismului tr?g�ndu-le c?tre alte domenii. Dar reformele structurilor o iau �naintea operelor, care s�nt mai pu?în originale, ca ?i cum le-ar fi lipsit cadrul necesar pentru a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]