1,945 matches
-
ale culturii contemporane, filosofia a anticipat, printr-o serie de construcții conceptuale, ceea ce știința a început mai apoi să clarifice, cu ajutorul propriilor sale instrumente aplicate experienței. Prin urmare, filosofia ar fi apus de mult într-un spațiu marcat de orizontul epistemologic, iar știința ar constitui viitorul filosofiei și, în consecință, rezultatul ei. De fapt, descoperirile științifice restrâng progresiv aria mirării noastre, iar ceea ce mai rămâne din ea în cercetările noastre, pare că cer tot răspunsuri științifice. Dacă este așa, discursul pe
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sunt terapii vechi, cărora, astăzi încearcă să le ia locul altele mai noi, de la psihanaliză până la companiile de asigurări. «Fisurile» se află sub «structura conceptelor», și deci în solul acelorași cunoștințe științifice, ce își propun să contribuie apoi la eliberarea epistemologică și la construirea unui «drum neted» al vieții, adică trasat în conformitate cu «locurile comune». Să încercăm să indicăm și mai bine această activitate de problematizare pe care o întreprinde filosoful; această capacitate incomodă pe care o are de a arăta prezența
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
noastră, constituind o situație pe care nici o structură conceptuală nu va reuși să o asume și să o rezolve în interiorul ei. Prin urmare, mirarea filosofului de azi nu este o abandonare acritică, ci o oprire reflexivă în fața limitelor intrinseci răspunsului epistemologic dat acestei lumi; este mirare și totodată spirit critic la puterea a doua. Acesta este celălalt nivel, ce urmează imediat celui dintâi, și de care este strâns legat, asupra căruia ne oprim acum. Dacă la primul nivel baza poziționării noastre
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ale realității. De aici decurge și faptul că cunoașterea științifică nu poate avea pretenția de a fi singura formă de știință. Judecata limitei verticale este adevăratul temei speculativ al sesizării fisurilor ascunse în structurile conceptuale. Instanța existențială, strivită de reducționismul epistemologic, se transformă în instanță critică; își întemeiază cererea de clarificare pe ceva situat mai presus de simplificarea calitativă pe care o realizează construcțiile științifice; nu are, propriu-zis, forța unei propuneri pozitive, dar are capacitatea să conteste riguros închiderea orizontului. Este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
critică; își întemeiază cererea de clarificare pe ceva situat mai presus de simplificarea calitativă pe care o realizează construcțiile științifice; nu are, propriu-zis, forța unei propuneri pozitive, dar are capacitatea să conteste riguros închiderea orizontului. Este, în fond, un exercițiu epistemologic original: un a ști că nu se știe. Nu este simplă exprimarea acestei situații speculative, întrucât participă atât la natura judecății raționale, cât și a experienței trăite. Diferența de potențial între judecată și experiență pune în criză orice sistematizare, ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ci în omul care se întreabă; în tensiunea care se creează între întrebările sale fundamentale și varietatea contextelor tehnice și practice în care se află omul care gândește și acționează. Mirarea se află în om; natura grecilor ca și complicațiile epistemologice sau existențiale ale modernilor sunt doar ocazii, materia, situația istorică, a problemei. Să încercăm să mergem mai în adâncime, pentru a clarifica natura acestei mirări ce renaște, și renăscând dă mărturie despre perenitatea filosofiei, garantându-i continuitatea tematică, în ciuda diferitelor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a angajamentului filosofic, contextul în care se duce lupta pentru sens, pot fi identificate câteva puncte de referință esențiale pe care vom încerca să le expunem aici, ținând cont de legătura dintre ele. Discursul prejudicial se pune astăzi la nivel epistemologic. Ceea ce dă forță pretenției științei de a epuiza în sine întreaga cunoaștere, este concepția sa de a fi singura validă, întrucât pot fi verificate condițiile obiective ale propriei cunoașteri. Însă, natura cunoașterii, ca și însăși conceptul de obiectivitate, sunt puse
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
autentic al expresiei, înseamnă căutare și nicidecum renunțarea la o cunoaștere adevărată. Cu privire la acest aspect e bine să mai facem câteva precizări. Faptul că omul tinde să ajungă la certitudine este incontestabil, și dacă filosofia ar renunța la un «absolut epistemologic» pentru a adopta o cunoaștere provizorie, ar fi împotriva rațiunii ei fundamentale. Mai trebuie spus că «... absolutul epistemologic este în mod cert imposibil fără absolutul ontologic, care combină calitatea de a fi un fundament ce autojustifică lumea, cu înțelepciunea și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai facem câteva precizări. Faptul că omul tinde să ajungă la certitudine este incontestabil, și dacă filosofia ar renunța la un «absolut epistemologic» pentru a adopta o cunoaștere provizorie, ar fi împotriva rațiunii ei fundamentale. Mai trebuie spus că «... absolutul epistemologic este în mod cert imposibil fără absolutul ontologic, care combină calitatea de a fi un fundament ce autojustifică lumea, cu înțelepciunea și bunătatea perfectă». Așa se pronunță, pe bună dreptate, Kolakowski. El spune că și Descartes a avut dreptate «când
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la adevăr cu ajutorul hermeneuticii. Certitudinea absolută, după cum pe bună dreptate observă Kolakowski, cere imanența iar modelul ei este experiența mistică. Despre aceasta însă nu se poate spune ceva, și deci, nu poate deveni obiectul filosofiei. Obiectul ei este religios, nu epistemologic. Și cu privire la aceasta suntem de acord cu Kolakowski, însă pentru noi cei doi termeni, experiența de credință și demonstrația rațională, desemnează un spațiu intermediar în care se situează noile «preambula fidei»; este vorba despre spațiul ipotezelor interpretative exprimate în limbajele
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se profilează discursul semantic al lui «homo viator». Referința la Kolakowski ne dă și posibilitatea de a preciza angajamentul etic-cultural al filosofului și, în fond, atitudinea lui etico-politică. Pentru Kolakowski este necesar ca să rămână pe scena istoriei mărturisitori ai absolutului epistemologic, cercetători pasionați și intransigenți ai certitudinii. Pe lângă aceasta, el se situează de partea acelora care, fără speranța absolutului, duc mai departe un discurs, ce nu putem ști cum va evolua în dezbaterea continuă a ideilor. Aceste două imagini ale filosofului
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de diversitatea celor două planuri amintite mai sus, nivelul transcendent al adevărului unic și cel istorico-existențial în care se dezvoltă demersul dialectic al dialogului, al confruntării, al conflictului dintre diferitele poziții, sau mai bine-zis, al interpretărilor. În acest caz, absolutul epistemologic rămâne un ideal normativ, în timp ce, ca dat interior, capătă profilul unei convingeri religioase. Viața celui care ar vrea să devină filosof, în sensul autentic al cuvântului, comportă, după cum observă Husserl, «o decizie ce implică radical propria viață, o decizie ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acest tip de viață el va putea «să înțeleagă și să justifice sensul și legitimitatea fiecărui act al cunoașterii, fiecărei opțiuni și a fiecărei decizii pe care o va lua». Aceste considerații sunt valabile, fie pentru cel care consideră absolutul epistemologic asemenea unei realități efective, fie pentru cel care-l concepe ca simplu ideal normativ și îl trăiește în contextul unei experiențe religioase, sau îi aduce un simplu omagiu moral. Radicalitatea unei decizii este esențială profesiunii vieții filosofice. Asta nu înseamnă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
recunoașterea unor limite epistemologiei ce se consideră exhaustivă și în modalitățile în care se configurează întrebarea existențială cu privire la sensul vieții și al lumii, cerință ce nu poate fi satisfăcută de cunoașterea științifică. În această etapă a metodei, elaborată la granițele epistemologice unde cunoașterea științifică se întâlnește cu experiența existențială, apare o a doua fază pe care am putea-o califica drept hermeneutică. În cadrul arcului posibilităților pe care le-am subliniat sunt articulate propuneri de sens, elaborarea unor edificii semnificative în lumina
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
însușit metodologii specifice gândirii filosofice contemporane, începe să ocupe spații lăsate libere de dizolvarea filosofiei speculative. Totuși, reflecția filosofică nu este reflecție teologică și poate să-i revină astăzi filosofiei creștine misiunea de a reaminti teologiei să respecte propriile limite epistemologice. Acest apel este un aspect particular al acelei faze metodologice a filosofiei creștine despre care am vorbit în paragraful anterior. În ceea ce privește raportul și, la limită, opoziția dintre conținuturile adevărului revelat și ale actului credinței, se poate observa că interpretarea, instrument
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a unei probleme concrete din mediul de afaceri. În acest context poate fi reiterată problematica adecvării modelului pozitivist și a raționalității tehnice la cunoașterea din domeniul socio-uman. Abordarea problematicii motivației umane prin aplicarea metodei științifice ridică o serie de incertitudini epistemologice: câte din teoriile motivației sunt teorii "științifice", care sunt teorii cu rang mediu de generalitate și care au un nivel mai scăzut de generalitate, care sunt criteriile de clasificare a teoriilor motivației, care sunt criteriile pe baza cărora se stabilește
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de motivare care nu sunt deduse din modele teoretice complexe, ci din înțelepciunea și experiența managerilor precum și din atenta sesizare a parametrilor mediului organizațional. În cest context divergența dintre teoria și practica motivării ridică o serie de întrebări cu privire la fundamentul epistemologic și paradigmele care au dominat cercetarea din acest domeniu. Teoriile motivației au fost elaborate în contextul unei puternice orientări pozitiviste și al aplicării ortodoxe a principiilor cunoașterii științifice: realismul, determinismul și cognoscibilitatea. Latham sintetizează relația dintre teoria și practica motivării
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în sensul pozitiv al termenului. Autorul este mereu atent să "simtă" (să înțeleagă) pulsațiile realității societale născânde în prezentul postmodernității, încât devenirea istoriei postmoderne și devenirea operei fac corp comun, integrându-se într-un "parcurs inițiatic" solidar, deopotrivă ontologic și epistemologic. Ceea ce înseamnă mai întâi că sociologia în viziunea sa necanonică nu se reduce la a reprezenta existența socială după modele prestabilite (cum este pozitivismul modernității); mai curând, menirea sociologiei este de a prezenta, prin comprehensiune, ceea ce există socialmente în toată
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o depreciere a sociologiei savante, ci mai curând înțelegerea comunicării dintre structura antropologică a experienței trăite de umanitatea vie, ca sursă a noilor forme de sociabilitate și de legătură socială, și structura gândirii sociologice profesioniste. După cum se vede, paradigma sa epistemologică se află la antipodul determinismului și raționalismului pozitivist. În viziunea sa, logica raționalității, prevalentă în era modernă, cedează pasul în fața unei logici specifice comunității, pe care o denumește "ordinea emoționalului", dar care recunoaște Michel Maffesoli se exprimă adeseori prin manifestări
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
bază ale marilor sisteme teoretice ale ideologiei occidentale: substanțialismul, subiectivismul, conștiința de sine. Toate elemente care au constituit soclul pe care s-au elaborat reprezentările antropocentrismului modern. Acțiunea inaugurală a demersului cartezian, aceea a îndoielii universale, a ajuns la certitudini epistemologice, nu mai puțin universale, care fac din conștiința individuală și din idealul de stăpânire bazele înseși ale oricărei cunoașteri. Ideal prometeic, dacă există așa ceva! La aceasta să încercăm să opunem, pe baza prezentărilor empirice, constatarea intuitivă a acestor "date imediate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care, din vârful buzelor, admit că, într-adevăr, noțiunea de identitate nu mai este ceea ce era, că, bineînțeles, individul se pluralizează. Frumoasă treabă! Dacă se operează o schimbare de fond, aceasta este. Acest declin al individului logic și al individualismului epistemologic care îi servește drept suport este desigur levierul metodologic cel mai eficient pentru a percepe ceea ce este în joc în majoritatea situațiilor contemporane. O repet: acest lucru este constatat, dar este, paradoxal, negat. Și totuși faptul este acolo. Subiectul cartezian
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în particular, un mijloc de analiză și de susținere cu certitudine a caracterului generator, ordonator, unificator al Sufletului Universal, cheia de boltă a întregii teorii macrobiene a contrariilor. Acest uz variat și combinat de cunoștințe provoacă o întrepătrundere a planurilor epistemologice, o unificare a întregului câmp al cunoașterii spre o finalitate pur explicativă. 2.1.1. în matematică, numerele reprezintă legătura tuturor lucrurilor, divine și umane, aparțin atât de sensibil, ca măsură a cantității și ca parte integrantă a multiplului, cât
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
pe număr. Acesta din urmă este și arhetipul creației: „Toate lucrurile, care au fost create de natura primordială, au fost create pe baza numerelor. Numărul este principalul model în mintea creatorului”. Deși fundamentul aritmetic, citit în cheie pitagoreică, constituie baza epistemologică a lucrării, Boezio inaugurează prima carte vorbind despre ethos și puterea muzicii, dorind parcă să sublinieze că informațiile și cunoștințele antice trebuie luate ca ghid pentru a ne apropia de arta sunetelor, din moment ce „dintre toate disciplinele, nu există nicio cale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
anotimpurilor, etc.), muzica humana (corespunde armoniei dintre membrele corpului și legăturii dintre suflet și trup) și muzica instrumentalis (cea produsă artificial de instrumentele muzicale). Cele trei muzici sunt expresia unicei armonii arhetipale (vis musica). Această tripartiție a constituit baza cadrului epistemologic disciplinar al muzicii până la sfârșitul Evului Mediu, alături de distincția, tot boeziană, dintre cele trei competențe în disciplina muzicală: cea de musicus, care studiază rațional ars musica, cea de compozitor, care creează ritmuri și melodii adaptându-le textului verbal și, în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
chiar sistemul de acțiune care valorifică cele mai eficiente experiențe tradiționale și moderne, bazat, deci, pe materialul faptic pe care-l generalizează, îl sistematizează, elaborînd astfel o teorie care îndeplinește funcții cognitive, normative, tehnice. Se conturează astfel o nouă orientare epistemologică favorabilă științelor despre om. Mai mult, putem vorbi chiar de o schimbare a raportului dintre abordarea reducționistă și cea holistă, consecințele acestui mod de gîndire generînd: nașterea de noi concepte transdisciplinare capabile să unifice cunoștințele la nivelul fundamentelor categoriale; apropierea
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]