1,134 matches
-
entitățile intermediare joacă fie un rol cauzal, fie un rol cognitiv, nu se întrevede o diferență prea mare între nivelurile procesului de cunoaștere, însă, daca traduc rolul cauzal și cel cognitiv în limbajul interpretărilor contem porane care au fost oferite epistemologiei tomiste, pot lesne observa o discrepanță, deoarece, „p“, „q“ și „r“ sprijină o interpretare realistă, pe când „s“ susține o interpretare reprezentationalista. A spune că una și aceeași teorie a cunoașterii nu poate fi citită decât printr-o grila interpretativa hibrida
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de Toma din Aquino? Acolo unde eu, ca cititor de astăzi, resimt un oarecare disconfort intelectual, resimțea și Toma din Aquino un disconfort? La aceste întrebări voi incerca sa raspund în subcapitolul următor, mutând accentul de pe o analiză sistematică a epistemologiei tomiste pe o ana liza de tip istoric, în care voi încerca să identific motivele ce țin de dinamică internă a operei tomiste în ansamblul ei și de sursele din care Toma s-a inspirat atunci când a dis cutat despre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în înțelegerea teoriei cunoașterii tomiste și, pe cale de consecință, se propune o nouă interpretare, (2) fie se combină resursele oferite de aceste două interpretări, (3) fie se admite pur și simplu faptul că nu putem purta un dialog veritabil cu epistemologia tomista. Până a ajunge la ultima varianta, până la a admite distanță insurmontabila dintre Toma din Aquino și un lector contemporan, să verifi cam celelalte două opțiuni. După cum am putut vedea până acum, cele două în terpretari a cea realistă și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
justifică manieră hibrida de a vorbi despre cunoaștere, anume despre realism, care se întinde de la speciile sensibile până la speciile inteligibile, si despre re pre zentationalism, la nivelul conceptelor. Dar, pe lângă aceste argumente de factură sistematică, grila hibrida de interpretare a epistemologiei tomiste își poate obține și o justificare istorică, luând în calcul influență tradiției ce poate fi regăsita în opera lui Toma din Aquino. Am aici în vedere, în primul rând, încercarea de adaptare a noului val de influență aristoteliciana la
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
unul la care ne putem întoarce fă ra a-l privi doar ca pe un medieval, prins în chingile unei epoci. Desigur, acest lucru nu înseamnă că el se sustrage cadrului de gandire al Evului Mediu târziu. Simplul fapt că epistemologia tomista poate fi înțeleasă și într-o manieră reprezentationalista dovedește că schimbările care se petrec în decursul istoriei filozofiei sunt pregătite de anumite momente care, uneori, sunt trecute cu vederea. Spunând această, am în vedere faptul că, în genere, reprezentationalismul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ai unei teorii reprezentationaliste a cunoașterii pot fi identificați și la Toma, în special dacă se are în vedere ultima etapă a nivelului intelectiv, cea a conceptului. Totodată trebuie să recunosc că există anumite riscuri ale acestei interpretări hibride a epistemologiei lui Toma. Mi se poate reproșa că, în genere, autorii respectă un singur tipar explicativ, o singură strategie de lucru, cel puțin în cadrul unui domeniu cum este cel al teoriei cunoașterii. Așa cum spuneam și mai sus, această problemă a combinării
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
der kommenden Philosophie fassen als die Auffindung oder Schaffung desjenigen Erkenntnisbegriffes der, indem er zugleich auch den Erfahrungsbegriff ausschließlich auf das transzendentale Bewußtsein bezieht, nicht allein mechanische sondern auch religiöse Erfahrung logisch ermöglicht“. Odată ce distincția subiect-obiect nu mai este, în epistemologia kantiană, operațională, experiența religioasă ajunge să nu mai fie doar tolerată, alături de cea empirică, ci devine centrul de forță al „noii“ filozofii. Ea face posibilă o teorie a ordinii (Lehre von den Ordnungen) bazată pe rolul unificator al conceptelor primare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cumulează trăsături și gesturi pe care, în scrieri anterioare, „critica“ le asimilase în chip programatic. 1.1.3. Prologul epistemo-critic Lucrarea respinsă ca teză de abilitare, Ursprung des deutschen Trauerspiels (1925), începe printr-o sinteză a preocupărilor ante rioare de „epistemologie“. În același timp, se observă o modi fi care a reperelor care va deschide calea pentru abordarea obiectului istoric în general, nu doar a operei de artă. Platon și Nietzsche funcționează ca repere în elaborarea acestui scena riu epistemologic, într-
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ele devin obiect de divertisment, se adresează mai degrabă dorinței și reveriei decât uzului. Analiza caracterului fantasmatic al mărfii ocupă o bună parte a paginilor lui Benjamin. Ea nu intră însă în atenție aici decât în măsura în care lămurește o chestiune de epistemologie: cum determină imagi nea dialectică o modalitate de cunoaștere? Secțiunea N (Erkenntnistheoretisches, Theorie des Fortschritts) din Passagen-Werk conține în esență răspunsul la această problemă. În primul rând, este vorba de justificarea faptului că dia lectica istorică a secolului al XIX
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tocmai în spargerea continuității istorice sau în deconstrucția ideologiilor totalizatoare ale uitării. Imaginea dialectică este modul în care faptul istoric poate fi conceput teoretic din perspectiva răscumpărării mesianice a trecutului, înțeles ca „tradiție a celor oprimați“ și condamnați la uitare. „Epistemologia“ lui Benjamin este explicitată, cum voi încerca să arăt, abia din perspectiva teologiei politice. Pentru moment însă, rămâne de accentuat momentul mesianic al gândirii „saturate“ de tensiuni dialectice, concretizate sub forma actualizării trecutului și îmbogățirii memoriei colective. Ideologia progresului ocupă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de la definiția pe care Deleuze și Guattari o dau „conceptului“: „Conceptul se definește prin inseparabilitatea unui număr finit de componente eterogene parcurse de un punct în survol absolut, cu o viteză infinită.“ Componentele identificate în cazul lui Benjamin (teologia, politica, epistemologia) determină con ceptul „experienței“ prin întretăiere continuă și oglindire reciprocă. Survolarea menționată mai sus și care asigură, prin pre cipitare, un sens general al experienței se petrece, voi încerca să arăt, prin gesturi culturale specifice, precum cel al flaneurului. Acesta
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de lectură oferită de filozofia istoriei (utilizată, deja, de Gordon Hull“ sau Michael Löwy“) are avan tajul de a pune în evidență o relație interesantă între trei tipuri de discurs care sunt prin excelență considerate scenarii explicative ale modernității: teologie, epistemologie și politică. Miza principală a lecturii pe care o propun este că textele de fi lozofie a istoriei ale lui Benjamin permit o elucidare simultană, sistematică a celor trei discursuri și fac din conceptul de „expe riență urbană“ o metaforă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
București Freeman, E. (1984), Strategic Management: A Stakeholder Approach, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey Friedman, M. (1962), Capitalism and Freedom, University of Chicago Press, Chicago Georgescu, N., Robu, V. (2005), Analiza economico financiară, Editura ASE, București Ionașcu, I. (1997), Epistemologia contabilității, Editura Economică, București Jianu, I. (2007), Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, Editura CECCAR, București Knight, J.A. (1998), Value-Based Management: Developing a Systematic Aproach to Creating Shareholder Value, McGraw-Hill, New York Koller, T., Goedhart, M., Wessels, D. (1990), Valuation
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
ar trebui să adopte față de limbă o atitudine exclusiv descriptivă, asemenea fizicianului, care ar proceda astfel în raport cu obiectul științei sale124. O asemenea perspectivă contrastează însă nu numai cu activitatea lui Maiorescu însuși, dar și cu spiritul științific și cu principiile epistemologiei, căci fizica (la fel ca celelalte științe) nu este o știință exclusiv descriptivă și teoretică, ci are o importantă componentă practică. La fel, știința limbii, dacă este constatatoare și explicativă în cazul limbii populare și al monumentelor scrise ale limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numită „științe sociale”. Sper că mă veți scuza că nu sunt filozof de meserie. Dar, după părerea mea, se pot pune două întrebări critice: ce și cum putem cunoaște prin știință? Prima întrebare reprezintă „ontologia”, iar cea de-a doua „epistemologia”. Răspunsurile la fiecare întrebare sunt diverse, dar putem să le aproximăm prin categorii dihotomice. Lumea, așa cum o distingem prin știință, este fie accesibilă percepțiilor noastre, fie construită de către mintea umană. Putem cunoaște lumea fie pornind de la probe externe, fie prin
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
după cum precizează T. Brateș. 3. Terorismul un fractal în spațiul Hilbert Ne propunem să analizăm în acest studiu terorismul românesc din 1989 din perspectiva hermeneuticii de tip fractal, dezvoltată de Ioan Petru Culianu, în cărțile sale de după 1986. Această nouă epistemologie aplicată de Culianu istoriei religiilor, fenomenului social și politic, modei, literaturii etc. se revendică din fizică și matematică. În Mind Tools the Five Levels of Mathematical Reality, matematicianul american Rudy Rucker definea spațiul Hilbert ca un spațiu matematic cu un
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
lucru se vede în articularea capitolelor într-o structură unitară, care îi conferă inteligibilitate și facilitează lectura. Stilul este adecvat, cu nuanțări personale, relevante pentru contribuțiile autorului cărții. Perspectiva pluridisciplinară a abordării integrează cunoștințe din istoria matematicii, filozofia științei, ontologie, epistemologie și logică. Tema abordată a fost puțin tratată în literatura internațională de specialitate, precum și în cea românească; cutezanța demersului științific este dublată de o opțiune provocativă, interesantă și fructuoasă și strategia asumată incumbă o poziție critică, analitică și constructivă, cu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
efecte asupra mediului (contrar ideii că nu interacționează cauzal). Resnik merge mai departe în această direcție și argumentează că există obiecte concrete care au trăsături asociate de obicei cu entitățile abstracte. El consideră că "este surprinzător cum persistă viziunea că epistemologia matematicii trebuie să fie diferită ca gen de epistemologia științei empirice" (Resnik 1997: 101). Dacă ne uităm atent la ce se întâmplă în mecanica cuantică observăm că particulele cuantice suferă de aceleași probleme epistemologice de care ne lovim în cazul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Resnik merge mai departe în această direcție și argumentează că există obiecte concrete care au trăsături asociate de obicei cu entitățile abstracte. El consideră că "este surprinzător cum persistă viziunea că epistemologia matematicii trebuie să fie diferită ca gen de epistemologia științei empirice" (Resnik 1997: 101). Dacă ne uităm atent la ce se întâmplă în mecanica cuantică observăm că particulele cuantice suferă de aceleași probleme epistemologice de care ne lovim în cazul obiectelor matematice. Mai mult, ele pot fi privite ca
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
mare lucru fără matematică." (Resnik op. cit.: 42) Principala problemă cu care se confruntă susținătorii acestei doctrine privește accesul epistemic la lumea obiectelor matematice. Din câte se pare, platonistul întâmpină mari dificultăți când este pus în situația de a furniza o epistemologie satisfăcătoare, care să-l ajute în susținerea poziției sale ontologice. Cea(l) mai discutat(ă) provocare/argument epistemologic(ă) este formulat(ă) de Benacerraf (1973)86. Acesta pleacă de la faptul că obiectele matematice nu sunt localizate în spațiu-timp și nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu avem de-a face cu o relație cauzală. Problema este după Steiner, aceea că această teorie ia întreaga cunoaștere pe modelul percepției, iar inferența științifică nu poate fi privită așa; (vi) Putnam (1971) deschide calea unei abordări indirecte a epistemologiei: succesul științei este luat ca justificând, pe lângă credința în entitățile teoretice, și credința în entitățile matematice, i.e. aceleași criterii sunt luate ca justificând cele două tipuri de atitudini. Am văzut că, așa cum apare el la Benacerraf, acest argument pleacă de la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Deși Kant s-a înșelat în privința aritmeticii, aceasta după părerea mea nu știrbește în mod esențial meritele sale." (Frege 2000, § 89). Această afirmație a lui Frege a stat la baza unor interpretări precum ce a lui Kitcher, care consideră că "Epistemologia lui Frege rezultă din aplicarea concepției sale mai largi despre logică la viziunea kantiană generală despre cunoaștere" (Kitcher 1979: 257) și astfel "îl putem înțelege pe Frege ca operând în tradiția epistemologică kantiană..." (ibidem, pg. 253). O altă interpretare este
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
apare explicit în formulările poziției platoniste, dar dacă ținem cont că "indiferent cât de puternic este cazul prima face pentru realismul matematic, nu poate sta doar ca o doctrina ontologică" (Resnik 1997: 85) ci trebuie să fie însoțit de o epistemologie potrivită, ne dăm seama că ea apare oricum în cadrul mai larg al discuției asupra platonismului. 86 După Burgess și Rosen, "în timp ce Putnam (1971) a încurajat mai mult decât orice altă lucrare nemulțumirea față de orice nominalism doar negativ, Benacerraf (1973) a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
o fiică devenită deja elevă. Am absolvit Filosofia, ca șef de promoție, în 1999, iar Științele Politice în 2001. Între 1999 și 2000 am urmat Studii Aprofundate în Filosofie Politică, iar din anul 2000 m-am înscris la doctorat în Epistemologie și Filosofia Științei, susținând teza în decembrie 2008. În ceea ce privește Științele Politice, reorientarea mea înspre acest domeniu a fost dată de acutizarea unui sentiment pe care am început să îl am, cu privire la inutilitatea socială a filosofiei. Și asta poate pentru că - îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
trimitea mai curând spre neacceptarea de către profesorii de acolo a atitudinii mele (chiar dacă recesive, de acum) nonconformiste. Decanul de la Filosofie, în același timp coordonatorul meu de doctorat, academicianul Teodor Dima, mi-a propus un post de preparator la catedra de epistemologie și filosofie sistematică. Pentru că voiam să predau Științe Politice, am optat, însă, pentru învățământul superior privat. Instituție tânără, Universitatea "Petre Andrei" din Iași avea o facultate de profil, spre deosebire de Universitatea de stat, unde Științele Politice constituiau doar o specializare în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]