1,345 matches
-
Basarabia. „Puritanismului” autarhic îi cade victimă până și Internetul, considerat o invenție „necurată”, chemată să ne distrugă specificul și să polueze sufletele candide ale elevilor. Cele spuse mai sus mă determină să afirm că, asemeni tânărului chinez Ling, din romanul epistolar al lui André Malraux, al cărui titlu l-am împrumutat pentru acest text, va trebui să ne construim propria noastră relație cu Occidentul. O relație directă, „pe viu”, nu doar una mediată de lecturi, discuții, filme sau colocvii tematice, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
diverse: ei cântă ruinele, lamartinizează, unii sunt mesianici, alții sunt anti-bonjuriști, umaniști, macabri și exotici, cântăreți ai evenimentelor politice la ordinea zilei. Alecsandri reprezintă poezia oficială, Odobescu e creatorul eseului, Filimon al romanului, Hasdeu al dramei istorice, Ghica al stilului epistolar. Este perioada modernă, cu evaluări și "reconsiderări". Un capitol important este cel despre epoca Junimii, unde prezintă sinteze despre marii clasici. De data aceasta, opera lui Caragiale se bucură de o atenție în plus, Slavici este reconsiderat ca romancier, opera
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
măsură prin variații stilistice, ca în exemplul a). Cîteodată, se folosesc și variațiile în "perspectivă" pentru a justifica nevoia de repetiție: evenimentul poate fi același, dar fiecare actor îl vede în felul său. Procedeul a fost frecvent folosit în romanul epistolar din secolul al XVIII-lea un alt exemplu ilustru este Zgomotul și furia de Faulkner. Fiecare retroversie internă sau anticipare care nu completează elipsa aparține acestei frecvențe. De altfel, toate acestea constituie repetarea unor lucruri care au fost deja menționate
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
rege să o ucidă i) băiatul vrea să devină un artist Cititorul a recunoscut cu siguranță în această serie un număr de binecunoscute fabule și/sau tipuri de fabule. Ele au fost alese din diferite tipuri de texte: un roman epistolar (a); un roman feminist (b); un roman din secolul al XIX-lea (c); un roman polițist modern (d și e); o lucrare de filosofie socială (f); o poveste (g); un fragment din literatura populară (h); și un tablou (i). Voi
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ca profesor la Universitatea din Pisa. Membru al mai multor asociații culturale din țară și academii din Italia, a fost distins cu titlurile de cavaler (1971) și comandor (1992) ale ordinului Meritul Cultural Italian. Debutând în 1956 ca traducător, cu Epistolarul lui Torquato Tasso, L. va publica primul volum de istorie literară abia în 1972 - Țările Române și Italia până la 1600 (în colaborare cu N. Stoicescu), acesta completând parțial problematica disertației de doctorat, elaborată cu câțiva ani înainte. Folosind și citând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
mitologic, București, 1979; Italia - cultura e civiltà, București, 1980; Galileo Galilei. Dialog cu planetele, București, 1982; Repere de cultură, București, 1982; Civilizație italiană, București, 1987; Prezențe românești în Italia, București, 1995; Școala Română din Roma, București, 2002. Traduceri: Torquato Tasso, Epistolarul, București, 1956; Edmondo de Amicis, Cuore, București, 1956; ed. București, 1971 (în colaborare cu Adriana Lăzărescu); Alberto Moravia, Povestiri din Roma, București, 1957; ed. București, 1962 (în colaborare cu Adriana Lăzărescu), Ciociara, București, 1961; ed. pref. trad., București, 1970 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
împrejurări, neîntrecut povestitor, furnizor epic mlădios, polimorf și polifonic. Petrece 16 ani la Paris la studii, sponsorizat de însăși împărăteasa Beatrice, de care goliardicul nostru erou e îndrăgostit, bineînțeles în taină. Compune poezii în spirirul febrei dolcestilnoviste, și chiar un epistolar amoros. Mai importantă va fi pregătirea sa enciclopedică printre cărți rare, dispute și glose cu tovarășii săi de Universitate, ce-l vor însoți și în picaresca aventură la capătul lumii. Eroul este parte activă în dispute religioase, dar și în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
deosebirii în raport cu modelele sale. La fel se întîmplă în cazul unui filosof care scrie un dialog: el se plasează în rîndul celor care au ca model dialogurile lui Platon. Operele fac astfel referire la niște "prototipuri": Legăturile primejdioase la romanul epistolar, Iliada la epopee etc. În schimb, atunci cînd nu este vorba de opere unice, ci de rapoarte de stagiu, de reportaje sportive televizate, de cursuri universitare, nu există o relație de legătură cu niște opere consacrate: este vorba de rutină
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
jertfei în numele iubirii închinate lui Dumnezeu, se naște o beatitudine contemplativă specială. Versurile înscriu astfel și un jurnal, document psihologic a cărui relevanță este concurată numai de scrisorile bogate, dense, trimise de H. în special ilustrului său tată („un bildungsroman epistolar”, cum le numește Paul Cornea). S-au păstrat, de asemenea, peste cincizeci de proiecte dramatice, planuri și fragmente de comedii, de drame cu subiecte antice ori plecând de la istoria și mitologia românească (L’Ami de Trajan, Les Héiduques). Câteva eseuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
oferă însă creștinismului șansa unei reabilitări. Biserica își poate revendica din nou atributul fundamental deținut mai bine de un mileniu: acela de for al unei proclamații evanghelice și al unei narațiuni liturgice excepționale 1. „Povestea” mântuirii neamului omenesc revelată în „epistolarul” biblic s-a dovedit în stare să ofere un sens sacrificial și sublim milioanelor de vieți omenești înscrise în calendarele nevăzute (pentru că au fost incendiate) ale Bisericii. Această putere de transfigurare și restaurare luminoasă a vieții omenești n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în același timp, un roman al scrierii romanului - cu deosebirea că, în vreme ce forța motrice a modernismului literar occidental este dedublarea autoreflexivă, manifestată ca distanțare și ironie, P. re-pornește, adamic, din momentul imediat anterior turnurii „greșite” adoptate de realism - de la romanul epistolar al secolului al XVIII-lea. Respingând principial omnisciența și obiectivismul, desfășurarea epică din Patul lui Procust este rezultatul unui subtil și spectaculos joc intelectual, în care alternarea vocilor narative - scrisorile doamnei T. / amintirile lui Fred Vasilescu, scrisorile lui Ladima / comentariile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
că între noi trebuie să rămână, imperial și rece, conceptul prieteniei noastre. Și că rândurile mele nu păcătuiau prin neadevăr, ci prin aceea că nu cuprindeau tot adevărul. I-am scris la rândul meu o scrisoare (ea se află în Epistolar) în care, cerându-i încă o dată iertare pentru pagina din Jurnal, îi spuneam că, în fond, îmi oferise prietenia sub forma ei cea mai frumoasă: ca picnic nesfârșit la porțile unei fapte etern amânate. Trăiserăm împreună șaisprezece ani de visare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
va fi primit cu brațele deschise de viitorul redactor Angelo Barile, ceea ce, după cum am văzut, s-a și întâmplat. Nu în ultimul rând a recomandat poezia quasimodiană Vânt la Tìndari pentru premiul Antico Fattore.158 Amiciția lor este ilustrata de epistolarul intitulat Scrisori către Qusimodo ce cuprinde scrisori din perioada 1930-1938, în paginile cărora se pot citi geneză și natura singulară a relației lor, dominate inițial de o atmosferă binevoitoare (bonaccia este adjectivul folosit de Maria Corti). Frecvență epistolelor din anul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
animator al discuțiilor literare de la cafeneaua Giubbe rosse, a nutrit pentru poetul sicilian o simpatie sinceră: l-a numit Quasimoduccio și l-a luat sub aripa să protectoare. Amiciția lor este documentata de schimbul afectuos de scrisori, incluse acum în epistolarul menționat, Montale-Quasimodo. Cu sprijinul scriitorului genovez și al revistei 'Solăria' sicilianul a publicat în 1930 primul volum, Ape și pământuri, comentat de Lionello Fiumi, de Montale în 'Pegaso', de Elio Vittorini în 'Îl lavoro', de Adriano Grande în 'L'Ambrosiano
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fascinante, redate prin minunate sinestezii: la notte delle piogge di calde lune. Cele două iubite ale poetului din perioada în care scria aceste versuri sunt Sibilla Aleramo și Maria Cumani. Relația lui cu scriitoarea Aleramo este parțial dezvăluită de un epistolar tulburător ale cărui scrisori acoperă, în ciuda lungilor pauze de tăcere, perioada 1931-1936. Schimbul de misive cu dansatoarea Cumani începe cu cea din 27 iunie 1936 și trece de limita anului 1942, în care Quasimodo a publicat volumul Și pe data
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Chiaromonte, " Notă sulla civiltà e le utopie", Antologia di 'Solăria', cît., pp. 347-360. 118 Începuturile colaborării dintre Quasimodo și redactorii de la 'Circoli', printre care se numără Angelo Barile care a manifestat o vie admirație pentru opera sicilianului sunt amintite în epistolarul Montale Quasimodo; cel dintâi îi scria prietenului: Vai da Barile a nome mio. Ți accoglierà a braccia aperte. Astfel va fi primit Quasimodo la 'Circoli'. La rândul său, Angelo Barile îi răspundea lui Quasimodo în 27 martie 1931: Mi faccio
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ricordo sempre come una di quelle tre o quattro persone che mi è stato provvidenziale încontrare (21 mai 1931); Grazie della dedică, che spero di ricambiare, se scriverò ancoră qualcosa di decente (18 iulie 1931). Idem. 161 În introducerea la epistolarul Montale Quasimodo, Sebastiano Grasso afirmă că inimiciția dintre cei doi poeți a fost un echivoc generat și întreținut pe de o parte de lipsa documentelor doveditoare, pe de altă parte de lipsa unei dezmințiri din partea ambilor. Originea neînțelegerilor, alimentate de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a lui Pugliatti, de existență căruia l-a convins și pe mesinez. Scrisorile dintre Montale și Quasimodo, inca afectuoase dar mai puțin entuziaste, devin din anul 1932 tot mai rare. Tot atunci Quasimodo și Pugliatti se îndepărtează de 'Solăria'. În epistolarul amintit există o singură misiva din 1933. Până la ultima scrisoare din 5 august 1938 Montale se scuză constant pentru tăcere și acuză ritmurile infernale la care e supus ca director al Cabinetului Vieusseux. În 1939 tot el semnează o caricatură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Bellow, de aceeași vârstă, și victima unor divorțuri repetate, prin care fiecare soție încearcă, pe rând, să îl jefuiască și să îl umilească. Cariera sa de profesor și scriitor pare să fi ajuns într-un impas. Romanul folosește convențiile romanului epistolar într-un mod special: o bună parte a romanului îl prezintă pe protagonist redactând mental un număr de scrisori, ce nu se materializează, dar care sunt adresate unui număr de prieteni adevărați sau imaginari, din anii șaizeci și din toate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
într-o altă conjunctură culturală. Dacă protagonista romanului mai sus menționat încearcă până la un moment dat să combine studiile și activismul politic, Celie este o fată simplă, expusă vitregiilor societății patriarhale și rasiste ale sudului interbelic. Textul adoptă forma romanului epistolar într-un mod oarecum neobișnuit. Victimă a societății în general și a tatălui vitreg în special, mama fiind moartă, Celie începe să scrie scrisori cui o poate auzi, adică lui Dumnezeu, această corespondență imaginară fiind și reflectarea, prin prisma unei
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
treilea cu Gheorghe Vrabie) este remarcabilă pentru acuratețea textului și pentru aparatul de note și variante. Importantă va fi, de asemenea, ediția dedicată lui Titu Maiorescu, Opere (I-IV, 1978-1988), realizată în colaborare cu Domnica Filimon. Publicarea Jurnalului și a Epistolarului (I-IX, 1975-1989), tot împreună cu Domnica Filimon, operă de restituire a scrisului intim al lui Titu Maiorescu, deși neîncheiată, reprezintă unul dintre evenimentele istoriografiei literare românești după cel de-al doilea război mondial. R.-D. a mai alcătuit ediții (antologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]
-
colaborare cu Gheorghe Vrabie), vol. IV-VII, București, 1974-1981; Coșbuc văzut de contemporani, București, 1966 (în colaborare cu Al. Husar); Din presa literară românească a secolului XIX, pref. Romul Munteanu, București, 1967 (în colaborare cu Aurel Petrescu); Titu Maiorescu, Jurnal și Epistolar, I-IX, introd. Liviu Rusu, București, 1975-1989 (în colaborare cu Domnica Filimon), Opere, vol. I-III, introd. Eugen Tudoran, București, 1978-1986 (în colaborare cu Domnica Filimon), vol. IV, București, 1988. Traduceri: K. Schweikert, Cineva a cerut vin roșu, București, 1955
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]
-
fondurile documentare Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Titu Maiorescu, Ilarie Chendi (corespondență cu Octavian Goga), Emil Isac. Rețin atenția și paginile de memorialistică ale lui Vasile Netea, o autobiografie Ion Chinezu (1982), articolele ocazionate de centenarul Liviu Rebreanu (1985), un dialog epistolar Lucian Blaga - D. D. Roșca, cu o prezentare de Mircea Cenușă (1986), o antologie lirică Nichita Stănescu (1984). V. mai include o cronică a revistelor literare din țară și străinătate, o rubrică de noutăți culturale și informații din actualitatea literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
cu rubrici proprii, de (cvasi)memorialistică, diaristică, eseistică ori confesiuni, Livius Ciocârlie (cu „Jurnal de lăsare la...vatră”), Victor Felea („Pagini de jurnal”), Alexandru George („În continuarea unor mărturisiri”), Lucian Raicu („Scrisori din Paris”), Liviu Ioan Stoiciu („Crispări”), Alexandru Mușina („Epistolarul de la Olănești”), Gheorghe Grigurcu („Scrisori de peste drum”, cu titlul recurent „Fișele unui memorialist”). O cronică a lucrărilor de religie și teologie a ținut Robert Lazu. Poeme sau fragmente de proză dau, în cadrul rubricilor „Tolle lege” (versuri de inspirație religioasă), „Carmen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
ale lui Maniu din septembrie-decembrie 1944 și nenumărate alte documente, denotă în ce grad complotiștii de la 23 august 1944 au ratat obiectivul vizat prin destituirea lui Antonescu, care a constituit însăși rațiunea acțiunii lor, și anume - în termenii dulci ai epistolarului - „șansa rezonabilă de libertate”. Este categoric că, mizând pe șansă, complotiștii au acționat într-un fel în postura de sinucigași, de vreme ce, se cunoaște mult prea bine, în locul unui regim de libertate așteptat și râvnit, la București s-a instalat regimul
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]