685 matches
-
substituie secțiunea zonală. Ce vreau să spun e că și dimensiunea parabolică și aceea livrescă (mai greu accesibilă) sunt mai presus de artificiu. Uneori în ciuda evidențelor. Prima povestire se numește Început. Ultima, simetric, Sfârșit. Ambele consemnează scrupulos, sub formă de epitaf mobil, amintirile finale, de dinaintea morții, ale unei femei. Iar frazele fiecăreia dintre ele reprezintă, una câte una, transcrierea inversă a frazelor celeilalte. (Poate că ideea în sine nu-i entuziasmantă. Dar, pusă în context, ea reușește să tulbure.) Mecanica nu
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
cc). Pentru a contracara extinderea supărătoare a lui suspicios, ar trebui să evocam mai des bunele folosiri ale adjectivului suspect, de exemplu pe cea dintr-o celebră strofă bacoviană („Cu-al meu aspect / Făcea să mor,/ Căci tuturor/ Păream suspect...”, Epitaf).
„Suspicios de frumos“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5434_a_6759]
-
pe piatra verzuie: „M-am născut într-o zi când Dumnezeu era bolnav" ( Nací un día que Dios estuvo enfermo), - vers cu care începe și se încheie ultimul poem din „Heralzii negri", iar în partea de jos a dalei - enigmaticul epitaf pe care l-a lăsat soția sa, Georgette: „J' ai tant neigé pour que tu dormes". Este unul dintre marii scriitori pe care nu doar l-am citit, ci, cred, l-am și. meditat, contemplat, esențializat, cumva, în conștiința și
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
pustiu ca după un atac atomic. Numărătoarea inversă marchează închiderea unei alte emisiuni care cuprinde ca și ninsoarea într-o îmbrățișare tristă întregul oraș cenușiu. Cuvintele tânărului pe fondul ninsorii care brizează fața cenușie a unui bloc au semnificația unui epitaf pe o piatră tombală care însă nu face apel la memorie, ci o șterge cu blândețea unei eutanasii: Liniște și frumos. Eu atât îmi mai aduc aminte de la revoluție. Era liniște și frumos."
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
În docudrama nicolaesciană, Nicolaescu îl interpretează pe Nicolaescu, care-l joacă aproape postmodern pe Carol I, care grație lui Nicolaescu a redobândit demnitatea deplină, cea pe care ți-o conferă un film bine realizat pentru eternitate, un film ca un epitaf. Istoria rescrisă de regizor după chipul și asemănarea sa devine, paradoxal, istoria lui Nicolaescu în intepretarea lui Carol I, unde, pentru a face istoria să plângă în pumni că nu l-a încarnat direct în Carol I, el mai adaugă
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
să scapi: el personal - prin jogging, aleargă zilnic 10 km, o dată pe an 42, distanța maratonului, o dată a reușit 100, pe parcursul a peste 11 ore neîntrerupte. E modalitatea lui de a se elibera de presiunea greu suportabilă a creației. Pe epitaf dorește să i se scrie: "Omul care n-a mers pe jos niciodată" (ci doar a alergat). Eu mă aflu între capetele ecuației, mă ocup de "știința literaturii", în parte știință, în parte literatură. Sunt contaminat de aceasta, mă pot
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
e întinsă pe podea..." Un personaj complicat: legenda spune că la 30 de ani era alcoolic, la 40 avea dese programări la cabinetele de psihanaliză, la 50 s-a lăsat de fumat, iar la 60 are o excepțională propunere de epitaf: "De-abia începuse să-și rezolve o parte din probleme. În vreo 15 ani ar fi fost fericit. Făcuse niște progrese." The Insider * SUA, 1999 * Regia: Michael Mann * Scenariul: Eric Roth, Michael Mann * Cu: Al Pacino, Russell Crowe, Christopher Plummer
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
Vinerea Mare sau Vinerea Neagră. Tradiția creștin-ortodoxă spune că în Vinerea Mare credincioșii trebuie să țină post negru pentru a reaminti jertfa Mântuitorului Iisus. În Vinerea Mare, se scoate Sfânta Cruce în mijlocul Bisericii, la amiază, iar înaintea ei se așează pe masă Sfântul Epitaf. Este ziua în care se tămăduiește sufletul de păcat și se spune că până și cei blestemați se pot vindeca. Sfântul Epitaf așezat în fața Crucii cu Mântuitorul răstignit este loc de pelerinaj al credincioșilor. Este așa-numita „trecere pe sub Masă
Paște 2014: Ce este interzis să faceți în Vinerea Mare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36406_a_37731]
-
În Vinerea Mare, se scoate Sfânta Cruce în mijlocul Bisericii, la amiază, iar înaintea ei se așează pe masă Sfântul Epitaf. Este ziua în care se tămăduiește sufletul de păcat și se spune că până și cei blestemați se pot vindeca. Sfântul Epitaf așezat în fața Crucii cu Mântuitorul răstignit este loc de pelerinaj al credincioșilor. Este așa-numita „trecere pe sub Masă" - un dans ritual de bucurie, după cum explică preoții. Creștinii trec în genunchi pe sub Masă, acesta însemnând gestul suprem de pocăință, iar după ce
Paște 2014: Ce este interzis să faceți în Vinerea Mare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36406_a_37731]
-
schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a scris pînă în ultimele clipe al vieții și, potrivit mărturiei soției sale, și-a consemnat senin și lucid momentele premergătoare agoniei. Epitaful de pe mormîntul său sună frust și grăitor: "Sunt mulțumit că sunt ființă umană și fericit de a fi creștin." Și astfel, om și totodată creștin, Toni Halter cîntă la orga bisericii din orășelul Vella și totodată își acoperă paginile jurnalului
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
negre infernale! Și totuși am fost și eu ca voi, Tânăr, plin de idealuri frumoase, Am visat topind cuprul Și șlefuind fețele diamantului: Azi mă vedeți aici În spatele acestui pupitru incomod, Abrutizat de monotonia Celor cinci sute de ore săptămânale. Epitaf De statură mijlocie, Cu o voce nici subțire nici groasă, Fiul cel mare al unui profesor de primară Și al unei modiste obscure; Slăbănog din naștere Deși amator de o masă bună; Cu obraji supți Și cu urechi mai degrabă
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
doar pe Columb, ci își proclamă capacitatea și datoria de a-și onora toți "fiii predilecți". Am remarcat această nobilă propensiune peste tot aici, cu precizarea că, doar cu rare excepții, în toate aceste înscrisuri epigrafice, dar chiar și în epitafurile din catedrale, cuvântul honor e nelipsit în sintagme ca onoarea Spaniei, onoarea Catalunyei, onoarea națiunii. Onoarea și recursul la onoare sunt poate expresiile cele mai frecvente prin care se manifestă patriotismul spaniol. În eseul amintit, din 1930, Salvador de Madariaga
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
psihanalitică. Schubert va muri pe 19 noiembrie 1828, la 20 de luni după Beethoven, și va fi îngropat în Cimitirul Währing, la trei locuri distanță de mormîntul acestuia. Piatra de mormînt îi poartă bustul sculptat de Franz Dialer și un epitaf cu tentă deploratoare: „Arta muzicii a îngropat aici o bogată comoară, dar încă și mai frumoase speranțe“ (p. 215), care avea să-l nemul- țumească pe Robert Schumann din cauza tonului lamentos, de regret patetic pentru o dispariție prematură: „Nu are
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
chiar și în anii 1860 și că faima sa trebuie continuu reevaluată. În al doilea rînd, titlul ei simbolizează caracterul neîncheiat al vieții și artei lui Schubert, și servește drept metaforă, trimitere repetată la o promisiune neonorată - tocmai ideea din epitaful lui Grillparzer. Deși simfonia nu are un «program» explicit, așa cum obișnuiau atît de mulți compozitori din secolul al XIX-lea să aplice pieselor lor, titlul slujește, subtil și seducător, drept sprijin programatic involuntar. Unde ar fi putut duce în cele
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
În cer,/ Bate ora de bronz și de fier./ Într-o stea/ Bătu ora de catifea./ Ora de pâslă bate/ În turla din cetate./ În ora de lână/ Se-aude vremea bătrână/ Și se sfâșie/ Ora de hârtie./ Lângă domnescul epitaf/ Bate glasul orei de praf.// Azi noapte, soră,/ N-a mai bătut nici o oră." (Ceasul de-apoi). Pierzând puteri, și înfundându-și glasul, cu fiecare coborâre mai aproape, ora dării în vileag, când vraja se rupe și condamnarea își cheamă
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
căutarea unei zile încă neexplodată" (lică, pictatorul, subsemnatul). Unele jocuri (de cuvinte, de versuri, de poeme) sînt însă excesive, ieșind din decorul poetic. Alcătuiesc "eclipsele" spontane ale conștiinței autocritice a autorului: "adică: triumvirat ('nalt la stat, mare/ la sfat). nevasta epitafului încă se mai/ veselea prin crîșmele orașului./ din/ castitatea ei nu mai rămăsese decît/ o blenoragie blondă - o blenoragie îndelung/ studiată, din sîngele ei încă își mai bălteau/ capetele cîteva sticle de bere. cu deosebită/ plăcere îi închinam noi ode
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
fost Josef Brodski”. Cu o astfel de frază se încheie nu numai mari cariere diplomatice, ci și una poetică. „Pseudopoetul în pantaloni de velur”, fraza cu care l-a încondeiat disprețuitoare oficina sovietică, i s-ar potrivi mai bine ca epitaf, sau poate răspunsul la întrebarea care i-a fost pusă după ce a primit Premiul Nobel pentru Literatură ca scriitor american în 1987: „Ce sunteți, american sau rus?” Brodsky răspundea: „Sunt evreu, poet rus și eseist englez.” Însă cine caută o
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
Rugăciune, Plugarii, Noi și Oltul - poemele care deschideau volumul de debut, din 1905, al lui Octavian Goga, văzut în continuitate directă cu Doina eminesciană. Nimeni, după 1941, nu a mai putut face abstracție de fraza lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
nume, majoritatea legate de literatură: "Unul dintre ele era luat dintr-o povestire pe care mi-o dedicase în secret, Ulrica (din Cartea nisipului). Am gravat-o pe mormântul din Geneva și în loc de María Kodama și J.L. Borges am pus epitaful ŤDin partea Ulricăi pentru Javier Otárolať, fiindcă erau nume foarte speciale pentru noi. Ulrica provenea un pic și din Elegia din Marienbad a lui Goethe, pe care el mi-o recita în germană. Ulrike von Levetzow era numele tinerei amante
Instantaneu la Lisabona by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8202_a_9527]
-
fragmente și diverse, titlurile acestora fiind pe măsură: „Jurnal din ’71 și din ’72” (1973), „Caiet pe patru ani” (1977), „Alte versuri și poezii risipite” (1981). Între „trâmbițele de aur ale solarității” Mediteranei și poezia ultimilor ani în formă de epitaf, sentențe, stoice mesaje exorciste, s-a scurs o viață de om. Concluzia: de vreme ce limbajul este doar pe jumătate zeu și nu aduce mântuirea fiindcă nu știe nimic despre noi și nici despre sine, firește, „ gândim tot cu creierul nostru omenesc
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
iar în această zi este amintită cea mai importantă jertfă, cea a Mântuitorului. În seara acesta, creștinii ortodocși merg la biserică să asculte prohodul și să ia parte la Înmormântarea Domnului. Credincioșii trebuie să îngenuncheze de trei ori în fața Sfanțului Epitaf (o țesătura pe care este înfățișata Așezarea Mântuitorului în Sfanțul Mormânt), să sărute Sfântă Evanghelie și icoana Mântuitorului. La sfarsitul slujbei, preotul înconjoară împreună cu toți credincioșii biserică de trei ori, în dangăt de clopot. Este ultima oară când mai sună
Tradiţii şi superstiţii în Vinerea Mare () [Corola-journal/Journalistic/26642_a_27967]
-
Domnului este singura persoana dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduiala liturgică a punerii in mormânt, asemănătoare cu cea a Mântuitorului. Credincioșii care participă la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului cântă imnuri precum Prohodul și Binecuvântările Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul locașului de cult, precum este purtat cel al Mântuitorului în Vinerea Mare. Această rânduială nu are menirea de a pune un semn de egalitate între ea și Hristos, ci de a arăta înrudirea cu
Zi liberă de Sfânta Maria by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/82128_a_83453]
-
compusă în 1970, la începutul avangardei românești, în mod sigur o întâietate în componistica ieșeană. Dacă la prima audiție, realizată de Ion Baciu în 1971, se percepea autenticitatea expresiei românești, acum, după patru decenii, descoperim modernitatea creatoare, neuzată de timp. Epitaf, 1989 este ultima lucrare simfonică semnată de Vasile Spătărelu, versiune finală din anul 2002 a lucrării Pro memoria - Meditații la Enescu III (1996). Structura liberă, poematică este servită de o dramaturgie naturală, un complex de acumulare și detentă tensional-sonoră exprimată
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
formei referențiale. Împlinirea lucrării prin intonarea-prelucrarea imnului bizantin „Lumină lină” are valoarea unei sublimări, a unei înălțări spirituale, creată și de interpretarea orchestrei Filarmonicii „Moldova” sub bagheta lui Adrian Morar. Maestru al artei corale, Vasile Spătărelu transpune în poemul simfonic Epitaf 1989 idealul său de sonoritate-pastă și de curgere/devenire în timp, valorificând într-un mod subliniat artistic toate tehnicile/sintaxele plurivocale experimentate de componistica deceniilor anterioare dar rămânând fidel gândirii modale (model fiind, Anatol Vieru) și subtilității sonore a profilului
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
pentru femeie e un punct important în manifestul futurist al lui Marinetti. Drumul cel mai scurt dintre două inimi, pe care îl parcurge autorul, ar putea fi drumul dintre inima nevestei și inima amantei, deconspirat în ultimele pagini (p. 489). Epitaful atrage atenția că în amestecul de pulsiuni obscure din carte trebuie deslușită tema luptei Marelui Contemporan, care este autorul însuși, cu Iluzia (p. 495). Mizantrop, misogin și antisocial, scriitorul se refugiază într-un egocentrism plurivalent, decretând ,o singură artă de
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]