7,503 matches
-
formularul contractului de vânzare-cumpărare a Oltchim. Cred că este un tertip al dumnealui (...) Contractul era anexat la caietul de sarcini care a fost cumpărat", a spus ministrul Economiei. Premierul Victor Ponta a lanat acuzații dure la adresa lui Dan Diaconescu. “După ce se epuizează cât mai rapid procedurile și constatăm că așa-zisul câștigător nu a avut nici banii, nici intenția de a deveni acționar și de a se comporta ca proprietar majoritar la Oltchim, împreună cu Ministerul Economiei vom aproba în Guvern măsurile prin
Chiţoiu şi Vulpescu, chemaţi de urgenţă la Guvern. Oltchimul, discutat în CSAT () [Corola-journal/Journalistic/42164_a_43489]
-
absolut inedită care nu se găsește nicăieri, nici în Constituția Românească, nici în Constituțiile europene, aceea de președinte jucător, tocmai acel rol pe care el a vrut să-l joace, l-a făcut la finele anului 2011 să fie complet epuizat în privința credibilității lui în fața partidelor, în fața actorilor politici, în fața cetățenilor de a putea rezolva criza politică în care România se afundase. Neînțelegând, neavând cultura politică necesară, Băsescu a făcut o alegere fundamental greșită care a rămas nesancționată de Parlament, de
Tăriceanu: Curtea Constituțională a încurajat excesele lui Băsescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42443_a_43768]
-
dea demisia. Asta ar fi, poate, ultima cireașă pe tortul amar al pierderii de credibilitate pentru România". Într-un interviu acordat, joi, agenției Mediafax, senatorul independent Mircea Geoană a susținut că mandatul de președinte al lui Traian Băsescu este practic epuizat și își va încheia mandatul înainte de 2014, fie prin demisie, fie prin impunerea, într-o modalitate democratică, a plecării sale, respectiv demitere. În momentul în care șapte milioane de oameni votează împotriva unui politician din punct de vedere politic, practic
Stolojan, despre demisia lui Băsescu: Ultima cireașă pe un tort amar () [Corola-journal/Journalistic/42720_a_44045]
-
întreprinderile care au dificultăți de finanțare. Deci nimeni nu a câștigat din acest meci. Traian Băsescu, chiar dacă se întoarce la Cotroceni, se întoarce atât de vulnerabil, de slăbit, încât practic e o problemă de timp până când mandatul domniei sale se va epuiza fie din punct de vedere politic, fie din punct de vedere al duratei acestuia. Este o operațiune costisitoare, e o operațiune care costă și care - încă o dată spun - a creat o vulnerabilitate importantă atât din punct de vedere al perspectivei
Geoană: CCR şi-a semnat actul de condamnare. Cum poate fi înlocuită Curtea () [Corola-journal/Journalistic/42719_a_44044]
-
de autocompătimire înduioșătoare, nu explică, însă, ca, de altfel, în nici un destin ieșit din comun, mișcările care transcend individuația și dau seama de statura politicianului. A fi maestru al „combinațiilor”, în sensul machiavellic sau al lui Richelieu, să spunem, nu epuizează conținutul lui Realpolitik. Mai mult, s-a constatat că, în limba engleză, nu există traducere potrivită a conceptului. Politică practică sau politică realistă desemnează, nimic de zis, un cert spirit pragmatist, dar cancelarul încărca mai mult conceptul, printr-un dinamism
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
sub unghi istoric, toată lumea a îmbrățișat calendarul creștin: planeta măsoară timpul post Christum natum, de aceea suntem în 2012, nu în anul islamic 1433 și nici în cel evreiesc 5772. Pentru Sloterdijk matricea de gîndire de tip monoteist s-a epuizat în chip definitiv, întrucît ea presupune o optică monomană în virtutea căreia fiecare adept crede că Dumnezeul lui e unic și că l-a ales tocmai pe el să-l slujească, excluzîndu- i firește pe ceilalți. O asemenea optică nu doar
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
Băiatul de la etaj a conchis că s-au rătăcit, dar o să le găsească ei la vară, când vor face inventar. — Dar până la vară nu comandați încă un stoc? — Nu, politica noastră e să comandăm un stoc nou numai după ce îl epuizăm pe cel vechi. — Și rătăcirea nu e o formă de epuizare? Nu mi a mai răspuns. Exasperat, m-am apucat să răs colesc toată librăria, sub privirile uimite ale fetei de la parter și ale băiatului de la etaj. Probabil se gândeau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
marmacie, și a început și ea să râdă, mai tare ca mine, apoi mi-a spus că ea lucrează la o farmacie, și am râs amândoi. M-am apropiat de ea, am făcut dragoste, mult timp, se înserase, eram amândoi epuizați de plăcere, de oboseală și ne-a luat somnul. Când m-am trezit, se îmbrăca, mi-a spus că e târziu și trebuie să plece. Bogdan Mușat Despre un nume Soarele strălucește încă. Respir rar, greu și adânc, respir de parcă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ajuns să dorm pe parchet. Copiii, care reușiseră să își păstreze doar hainele și lucrurile de școală, au șters-o și ei la bunici când dărnicia lui tati nu li s a mai părut o calitate. Într-o lună eram epuizat. Dormeam la un prieten, dăruisem casa unor sărmani. Devenisem celebru în oraș. Începusem să dau și ce aveam prin birou - colegii mei erau speriați, dar și-au dat seama că orice îmi cer, le fac rost. Recuperau înzecit tot ce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trudnic prin încâlcitura de buruiene și rădăcini smulse din pământ, lăsându-se strivite de valul necontenit care venea din urmă, suspendat pentru o clipă în aer, într-un fel de buimacă măreție, apoi prăbușindu-se amenințător, peste corpurile lățite dinainte, epuizate de elanul vital, stâlcindu-le și prefăcându-le într-o pastă densă, scorțoasă, cornoasă, în care tălpile se năclăiau ca-ntr-o nădejde înșelată. Cerboaica ridică fruntea spre stele să treacă ultimul vad. Picioarele, zvelte și pline, ieșiră la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tudor pe necunoscutul cu care venise, și ea fixă din fugă un chip mobil și nervos, cu ochelari care schiță un gest de salut scurt. Se înmuie încălzită de apropierea lui Tudor, închise ochii și-o fură somnul. Adormi îndată, epuizată de oboseală. CAPITOLUL 11 Simțindu-și sângele ca un vin în fierbere, Miluță luă asupra lui întregul risc și reușita acțiunii, contând doar pe dibăcia, norocul, puterea sa de-a se ascunde și pe rapiditatea acțiunilor sale. Era un "împielițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
afli în ironie, farsă, joc, fără să existe realitatea bucuriei. Până la urmă, un poet ca Emil Botta tinde spre echilibru dar repudiază cu strășnicie ținta spre care tinde (poate și ca urmare a unei prejudecăți culturale), așa cum tinde spre a epuiza resursele gestuale, dar fără să o facă. Există mereu tendința deplasării atenției în zone sublatente, colaterale, care se vor iluminate prin voința supraomenească a unui regizor de geniu. Dar... regizorul lipsește. Actorul este singur pe scenă, doar el cu proiecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fantoșe sinistre. Totul sugerează dezorientarea privirii în fața golului: ochiul se deschide înainte ca tabloul să fie gândit, înainte ca lumea să devină reală. Trebuie să privească idei, iluzii, făgăduințe. Sau, dimpotrivă, retina este impresionată prea târziu: după ce tabloul și-a epuizat forța, după ce lumea și-a consumat strălucirea. Ce-i rămâne mimului să facă? Să mimeze, desigur, cu toate că instrumentul ales este foarte fragil și timpul se scurge foarte repede. Somnul, lenea echivalează cu o închidere a pleoapei, cu o conservare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sistemul de exploatare a pădurilor era total falimentar, iar motivul pentru care nu a produs o criză a fost dat nu de o acțiune conștientă a apropriatorilor, ci de faptul că nu aveau capacitatea tehnică și dezvoltarea demografică de a epuiza respectivele sisteme de resurse. 2.3.4. Dezagregarea devălmășiei absolute Deși obiectul acestei analize este proprietatea în comun a bunurilor comune, voi lua în discuție și fenomenul de destrămare a devălmășiei absolute, întrucât concluziile la care ne-ar putea duce
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
ai timp să te gândești la moarte.” „- Eu nu vreau să mă gândesc la moarte!” „- Dar la ce te gândești tu, puișor?” „- Eu mă gândesc la mama!” „- Așa este cel mai bine!” Se pare că, pentru moment, Clara și-a epuizat „stocul” de întrebări. Tocmai a descoperit un fluture mare, cu aripi roșii, pătate cu puncte albe și cerculețe negre. Stă nemișcat pe o frunză de hamei sălbatic, ivit pe tufișurile din marginea pădurii. Îl studiază atent, parcă temându-se să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
interesantă. și desigur n-au lipsit și poveștile cu extratereștri. Eva: Dar cam lungă; dacă nu eram împreună nu reușeam să captăm atenția asistenței aproape trei ore: roboți, Bermude, Galaxii... Adam: și le-am promis încă o întălnire pentru a epuiza întrebările lor. Le am promis... Profesorul: De acord, dar peste două zile dacă Universul lui Evelin ne mai lasă deschidem ciclul de Conferințe Internaționale despre spațiu, Cosmos, Univers, Soare, Pămănt, oameni... extratereștri, clone. Evelin: O să vină armata probabil să rețină
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
noștri stăpăni au venit prin teleportare pe planeta noastră: milioane de indivizi. Posesori ai unei tehnici foarte avansate, și nemuritori, ne-au transformat în sclavi. Profesorul: De ce au plecat de pe planeta lor? Evelin: Devenise mică pentru numărul lor și își epuizase resursele. Aurora: și v-au teleportat pe fosta lor planetă? Evelin: Nu, aveau nevoie de sclavi și, ca să scape de revolta noastră generală de sclavi, ne-au lăsat să alegem noi planeta: cu atmosferă și temperatură normală pentru viață, dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
-i dădu o anumită mulțumire. — La ce te referi? — La schimbul de politețuri... o să facem asta și în conti nuare? Vocea i se muiase din nou, ca și cum scurta călătorie în lumea Adei, ea, a lui, de săptămâna trecută ar fi epuizat-o complet. — Păi... ce altceva ar mai fi de făcut? Frustrată. Banală. Frustrată. O frustrată. — Bine, atunci. Să... să-mi zici dacă mai e ceva. Nu o condusese. Ușa se închisese aproape fără zgomot în urma ei, dar pașii care fugiseră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă, în care să fi stat pitit, doar ca s-o necăjească, sau în care să fi adormit, epuizat de-atîta joacă. Pînă la un moment dat, auzise răspunsul iubitului ei venit de undeva, de departe, purtat de ecou. Împreună ar fi căutat cu mai multă atenție. Împreună ar fi fost de neoprit. Dar, cînd se aștepta mai puțin, vocea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Ar fi trebuit, poate, să se opună. Un lup adevărat nu s-ar fi lăsat capturat fără să lupte pînă la ultima picătură de energie. Dar ea nu mai avea de mult așa ceva. O consumase în timpul căutării puiului dispărut. O epuizase în acea cursă finală către marginea pădurii. Și nu putu să facă altceva decît să-i privească direct, cu ochii ei mari, umflați și înroșiți de plîns, scăldați în acea lumină ireală. Atunci și acolo avea să se încheie soarta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Chemarea elementară spre perpetuarea ei (a speciei), spre realizarea cuplului de elită atinge paroxismul, până la negare de sine prin ieșirea din timpul propriu (istoric). Prea-plinul se întoarce asupră-și, devenind durată pură. Receptaculul de carne în care clipa s-a epuizat trebuie să dispară, moartea pare unica rezolvare. Explicația mi se pare destul de la îndemână: un individ este mult prea fragil ca să poarte o sarcină augmentată generații de-a rândul, secole și milenii. Unul nu este cât toți care au fost
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lui de copil. Drept care în seara zilei respective s-a culcat încălțat... Și azi dacă ar trăi o emoție asemănătoare, s ar purta la fel! El nu-i ca unii, care după ce ating ceva dorit cu ardoare, se plictisesc repede, epuizați de intensa concentrare, ca și în dragoste. Eu l-aș întreba: nu cumva, când râvnești mult, indiferent dacă vei avea vreodată obiectul, ieși în pierdere? Pierzi ceva din puterea de a visa, a dori, a lupta. Satisfacția de a fi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe care Saint-Simon45 le avea în ceea ce-l privea (lucru puțin obișnuit). Voltaire 46 spunea despre el că a unit, în chip reușit, "probitatea cu dexteritatea". A demonstrat calitățile unui suflet ales într-un moment tragic. În 1709, Franța era epuizată; la Versailles se hotărâse să se ceară pace, iar condițiile pe care Franța trebuia să le garanteze aliaților au fost stabilite într-un consiliu organizat în 28 aprilie, în anul sus menționat. Nici un consiliu nu a fost, vreodată, mai trist
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pregătită oricând să iasă la plimbare. Obiecte puține, dar care purtau amprenta iubirii celor care au locuit acolo cu mult timp în urmă. Descrierea devine digresiune, autoarea devine un elev sârguincios care vrea să scrie tot ce știe, vrea să epuizeze subiect-obiectul: O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care se distingeau cu ușurință urme sărate. Părea atât de fericită departe, la înălțime, nederanjată de nimeni și de nimic. Muza atâtor scriitori, pusă în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ele. Își găsea liniștea în brațele veselei și caldei primăveri, care îi oferea dragostea ei nemărginită. Dar soarele avea nevoie de adrenalină. Se arunca în brațele focoasei veri. O iubire nebună, trăită la intensitate maximă, care pârjolea totul pe pământ. Epuizat de pasiunea dintre ei, se retrăgea în brațele blândei toamne. Captivat apoi de misterioasa și eleganta iarnă, o urma hipnotizat, fără pic de remușcare că lasă în urmă o toamnă în lacrimi. Karina conștientiză în acel moment că femeia, pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]