1,413 matches
-
își face din acesta un zeu. „Fiul risipitor”, care vine parcă din altă lume, pentru scurt timp și numai pentru asemenea aventuri, spre a se lăsa apoi îndelung așteptat, întruchipează pentru ea masculinitatea ideală, virilitatea absolută. Rareori în literatura română erosul apare, ca aici, în plinătatea manifestărilor lui carnale, dar cu o atât de inocentă impudoare. După 1948 T. a reușit să se sustragă, în cele mai multe romane - o singură excepție: Dunărea revărsată - rigorilor realismului socialist, prin ocolirea „temelor majore”, a căror
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
colerică”, patroană” a unui „bordel selenar”, cerul se supune unei „aritmetici sentimentale”, iar marea nu mai e bună decât ca recipient pentru „elanurile și urina” poetului. Deposedat de atributele lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
se desprinde din înlănțuirea naturală a familiei și începe a-i nega funcționalitatea, cutumele, principiile. Devine liber să trăiască fără Dumnezeu. Nevoia de sacru la care renunță omul modern occidental n-o mai conștientizează, se împlinește cumva ascuns, prin surogate. Erosul, progresul tehnic, cariera confiscă locul rezervat odinioară sacrului. Nu-i de mirare că toate vizitele pe care le face Andrew în America îl descumpănesc. Un om religios rareori va întâmpina progresul cu entuziasm, ori aprobativ. Lumea creată de om este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bazate pe simpatie și căldură sufletească, pe intimitatea dintre persoane, ci pe factori de gregaritate, de apropiere și cooperare etc. 2. Iubirea Este sentimentul natural de atracție reciprocă dintre persoane de sexe diferite. În cazul acesta, ea are la bază erosul, dorința sexuală, sublimată În atracție. Dar iubirea poate fi și dincolo de elementul erotic, cum ar fi iubirea dintre părinți și copii, iubirea dintre frați, dintre rude etc. De regulă, se consideră că iubirea este idealizarea erotică a celuilalt, o idealizare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ea a vorbit pentru prima oară Socrate, care o considera „un dar al zeilor”, numind-o „nebunia divină” (thea maniaă. În această categorie sunt incluse următoarele manifestări: nebunia oraculară, inspirată de Apolon; inspirația poetică, care vine din partea muzelor; dragostea sau erosul, datorate lui Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de manifestare umană. Ea are funcții cultural-paidetice, de readucere În actualitate, de prezentificare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
inginerul Druică poartă capul lui Antipa. Dar trupul lui Antipa? S-o fi topit în căldura mare.” Un alt factor de dezordine și spaimă este sexualitatea. Iminența ei stârnește în Antipa „vârtej, teamă, rușine, triumf”, adică, altfel spus, tot haos. Erosul agresiv este reprezentat de Silvia Racliș. Cu gura ei „lacomă”, „crudă”, „neîndurătoare”, în care proliferează „dinți tăioși care se înmulțesc și îi acoperă fața”, Silvia Racliș își arată natura malefică. Ea este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
de o confuzie moleșită. Din agresiv, cum e în cealaltă postură, personajul ajunge „un leneș care-și suge unghiile toată iarna”, un individ comparat pe drept cuvânt de prietenii săi cu Oblomov. În funcție de situarea într-un plan sau în celălalt, erosul, întruchipat de această dată de Felicia, se schimbă și el, devenind protector și matern. Până și moartea se modifică, ea nemaifiind consecința unei decizii criminale, ci o retragere odihnitoare din viață: „Trupul ei [al Feliciei] era o cetate invincibilă, sufletul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
decadei, reprezintă Intelectul (I, 6, 11 Pallas; I, 6, 45-48) și lumina primordială (), întruchipează viața sau principiul ei cel mai nobil și sănătatea (cicluri sau bioritmuri în cuprinsul unei existențe; I, 6, 62-81). Octava 9, fiind dublul lui patru, simbolizează erosul, prietenia (), gândirea () și chibzuința (); este asociată și cu octava muzicală sau octocordul (= armonie rațională). Demiurgul (Tim. ; Comm. fabricator, deus, creator) este cauza activă, capabilă de a produce mișcarea; nici în lumea devenirii, nici în lumea ideilor nu creează nimic absolut
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Afirmarea cosmosului rămâne o atitudine constantă în creația lui. Paralelă - dar înrudită - este tema tradiției: euritmiei cosmice îi corespunde în ordinea umanului lanțul generațiilor, armonizator și stimulator de energii. În fine, primele cărți profilează și principala temă a operei ulterioare: erosul. Acesta capătă statut de exclusivitate în Cântarea cântărilor (1973), volum-cheie al întregii creații a lui C. E o parafrază la cartea biblică omonimă, în direcția esențializării erosului și, întrucâtva, a autohtonizării (prin tangențe la mitul Zburătorului). Frenezia originalului apare nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
de energii. În fine, primele cărți profilează și principala temă a operei ulterioare: erosul. Acesta capătă statut de exclusivitate în Cântarea cântărilor (1973), volum-cheie al întregii creații a lui C. E o parafrază la cartea biblică omonimă, în direcția esențializării erosului și, întrucâtva, a autohtonizării (prin tangențe la mitul Zburătorului). Frenezia originalului apare nu temperată, dar transmutată din registrul senzual în cel spiritual, fără a permite totuși să se vorbească aici de o mistică creștină a eroticii: „Poezia lui Radu Cârneci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
constituie un temei al ființei; iubirea nu e, deci, o degradare demnă de oprobriu moral, ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună: / idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
roate / iubirea-i axul cerurilor toate”; iubirea e „topiri de trup în ardere de tot”. Poetul e un alt Pygmalion, dar și invers, o creație a femeii iubite („se iscă-n mine ceea ce tu iști”). În această fază a predominării erosului, modelul suveran este Petrarca, maestru declarat, urmat de diverse ipostaze ale platonismului târziu. Naturismul baroc din prima etapă este înlocuit cu un ceremonial ritualic în care convenția culturală și artificiul joacă un rol important, ceea ce a determinat-o pe Roxana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
suscitate de discuțiile despre avort. De fapt, problemele care contează cu adevărat sunt cele legate de coit, nu de avort. Avortul totuși are ceva care declanșează în mod evident în noi forțe „obscure” anterioare coitului însuși: el pune în discuție erosul nostru în nemărginirea sa - sau impune să se discute despre acesta. În ceea ce mă privește, după cum am spus răspicat, avortul îmi evocă în mod obscur naturalețea ofensivă cu care este perceput în general coitul. Atâta naturalețe ofensivă conferă coitului un
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Cioran: cel care vede în iubire o formă de comuniune și intimitate, legată de fenomenul iraționalității, dar și de cel al spargerii barierelor individuale, în strânsă corelație cu melancolia: Numai în iubire melancolia își atinge propriile ei culmi, căci numai Erosul transfigurează melancolia. Cu cât e mai intensă și mai concentrată, cu atat cere mai mult individualul și unicul"9. Căutăm iubirea ca să scăpăm de prăbușirea în nimic, ca ființă lucida, spune Cioran, pentru că iubirea este o sursă de existență, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spre a cuprinde „imensa Golgotă de la moluscă la Olimp” și configurând un dicționar imens de „subcuvinte” (adică, după Al. Piru, „cuvinte nediferențiate din spuma originară, capabile să denumească doar subobiecte, forme primitive ale obiectelor”). Pare o nouă poetică, în care erosul este primordial, similară, într-un chip, cu necuvintele lui Nichita Stănescu. Artere de taină (1979) include versuri sub pecetea misterului, cu un motiv esențial - roua - și cu multă ambiguitate, pe care o susțin oglinzile, zidurile, cercurile și cristalele aproape esoterice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Punând laolaltă o armură goală (aluzie limpede la donquijotism) și un scutier "fără personalitate", romancierul italian parodiază cuplul Don Quijote-Sancho Panza, fapt ce va fi confirmat și de desfășurarea erotică ulterioară a poveștii. În momentul în care "se confruntă" cu erosul, cavalerul nostru renununță la orice act fizic, preferând să se lase în voia contemplării romantice a lunii împreună cu o iubită "ocazională", nu cu cea ideală pe care o caută de-a lungul întregului roman și în privința identității căreia este, de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parafrază modernă pe un motiv eminescian, despre glezna lui cu aripi și, mai ales, despre ceea ce s-ar putea numi „figurile adolescenței” și închipuirile „vederii” sale. „Vedere” este un cuvânt important în vocabularul său liric. Și vederea cuprinde totul, de la eros la fantasma universului care moare. De mare efect sunt, în O viziune a sentimentelor și în volumele ulterioare, poemele de dragoste. S. este un mare poet erotic, printre cei mai originali, mai inspirați și mai inventivi pe care i-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
mare poet erotic, printre cei mai originali, mai inspirați și mai inventivi pe care i-a dat limba română. Nu este o necuviință a-l pune, la acest capitol, în vecinătatea lui Eminescu și a lui Blaga, mari poeți ai erosului. Spre deosebire de ei, aduce nuanța de joc și de petrecere, în tradiția poeziei muntenești. Aici se întâlnește el cu spiritul Văcăreștilor și cu „boala” lor incurabilă și măreață, jumătate prefăcută, jumătate o boală cerească. Câteva poeme (Leoaică tânără, iubirea, Vârsta de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
a spectacolului și născocește o veritabilă mitologie lirică. După Eminescu și Blaga, S. este, probabil, poetul erotic cel mai original și mai productiv din literatura noastră. Efectul a fost amplificat, în cazul liricii sale juvenile, și de faptul că fantasmele erosului reveneau în poezia românească după o lungă perioadă de austeritate și mistificație, realismul socialist socotind iubirea o temă intimistă și, deci, minoră și dăunătoare; a ocolit-o sau i-a dat, de cele mai multe ori, un caracter epic și moral. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
stihiilor dezlățuite ale naturii, în fața cărora întocmirile temporale ale societății sunt complet neputincioase, fragile.Violența lui Ion, a țăranilor din Răscoala este aceea a naturii primitive.Eroii lui Rebreanu cunosc „greul pământului” și toate cercurile existențiale, în special cele ale erosului și posesiunii,care stau sub semnul sângelui. În monumentala sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, G.Călinescu evidenția existența unei subtile dozări a duratei în sugerarea desfășurării mișcării țărănești. Tot în legătură cu arta compozițională a scriitorului se remarcă
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
l-a pus să acționeze ca o puternică individualitate.Bineînțeles că această individualitate,conform metodei realiste,nu vine în contradicție cu așa-numitul caracter tipic manifestat în împrejurări tipice”.Individualitatea lui Ion se compune din convergența a trei coordonate(socialitate,eros,moralitate) și se conturează din intersectarea experiențelor corespunzătoare:socială,erotică și morală. Scriitorul ne introduce în lumea fascinantă a satului,începându-și cartea cu descrierea a horei.Aparenta toropeală determinată de o tăcere bizară din pricina aerului greoi, „‟sufocant reînvie prin
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
o leoaică tânără, agresivă, de o frumusețe sălbatică, naturală, spontană, plină de elan vital ce provoacă o miraculoasă alchimie a lumii. De cealaltă parte, eul liric, oglindă a Omului care a întâlnit dragostea, trăind aventura cunoașterii eului și noneului prin eros. Cele două prezențe lirice apar în prima secvență, în care este surprinsă clipa revelării iubirii întrun ritual cinegetic (prezent și în orațiile de nuntă românești). Simbolizat metaforic ca o superbă felină, sentimentul iubirii ia forma agresivă a leoaicei care pândisen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nostalgie a eternității ce nu poate fi cucerită nici prin iubire, sau, dimpotrivă, ca veșnic adaos la durata limitată hărăzită omului, ca timp rotitor, întemeind lumi și cântec. Poezia se încheie astfel rotund, prin revenirea la prezențele inițiale: omul și Erosul. Întregul discurs, formulat la persoana întâi (în versuri cu o metrică variabilă, liber sau cu semirimă), situează eul liric în centrul viziunii artistice, înscriind poezia în sfera liricii reflexive. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
suspiciune, torturat de gelozie. „Monografia“ acestor sentimente este surprinsă în episoade narative din Cartea întâia, reconstituite prin fluxul memoriei. Astfel, episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub zodia Erosului ca suferință. Evocarea nopții de 15 februarie, când, întors de la Azuga, nuși găsește soția acasă, urmată de o despărțire torturantă și de împăcarea fragilă (cap. 5, Între oglinzi paralele), redeschide răni dureroase în sufletul lui Ștefan. Este reliefat astfel un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mult deatunci 7. Metonimia ape moarte generează un fascicul de semnificații, sugerând lacrimile prin care îndrăgostitul își plânge iubirea pierdută și ideea că această suferință este distructivă. În același timp, sintagma metonimică actualizează motivul basmic (apa vie - apa moartă) semnificând erosul ca suferință, ca moarte fără putința învierii. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este metafora explicită coasa tăgăduinței, care semnifică forța ucigătoare a negării dragostei. Această metaforă revelatorie amintește de imaginea morții cu coasa pe umăr
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]