996 matches
-
vag cu razele soarelui pământean. Și totuși această ameliorare sensibilă era binevenită. Furtuna se mai potolise, iar praful omniprezent începea să se așeze. De când părăsiseră nava, cei trei exploratori abia acum reușeau să vadă la vreo zece metri. Trebuiau să escaladeze stâncile. Terenul accidentat era alcătuit în mare parte din scurgeri de lavă și din stâlpi de bazalt ici și colo. Pantele nu prezentau grohotișuri și nici ridicături proeminente, fuseseră erodate și prăbușite de vânturi. Kane luă comanda celor trei, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
metalic, cele două brațe fiind ușor curbate spre interior, unul mai scurt decât celălalt și mult mai adus. Să fi fost rezultatul unei aterizări forțate sau a unei concepții bizare despre simetrie, exploratorii noștri nu aveau cum să afle. Când escaladau stâncile în drum spre acel lucru, văzură că nava se îngroșa la baza acestui "U"; un șir de ramblee concentrice ― ca niște pneuri ― se mărea până la formarea unui dom central. Dallas se gândea că acele două antene ale literei "U
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să știu? (Își reveni imediat.) Îmi pare rău, n-avea rost. ― Nu, n-avea. (De astă dată, Lambert se strâmbă.) Întrebarea mea a fost prostească. ― E vremea să căutăm singuri răspunsurile. (Cu ochii aplecați pentru a se feri de pietre, escaladă panta care-l ducea la deschizături.) Am așteptat destul. Să intrăm, dacă putem. ― Trebuie să fie un sas conceput de cineva, zise Kane studiind intrarea. Dar nu de mine, în nici un caz. Dallas era deja înăuntru. ― Suprafața e tare. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spre cocon. Ripley apăsă pe trăgaci, convulsiv; curând corpul celui care fusese Dallas dispăru în vâlvătaie. Arse fără nici un vaiet. Cu sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită cu hotărâre spre habitaclul de control al mașinilor. Totul funcționa normal, regulat, în așteptarea unui stăpân care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
noi. Apoi începu să coboare treptele de metal, trecând prin toate inelele scării de incendiu, până dispăru în frunzișul salcâmului. După puțin timp, uitîndu-ne prin romburile gardului de beton la care ne repeziserăm, l-am văzut venind în fugă. A escaladat cu greutate gardul și a sărit chiar între noi. Avea umerii obrajilor roșii, dar în rest fața îi era galbenă. S-a uitat doar la Mimi și i-a spus: "Nu-mi place să mă joc Vrăjitroaca." Probabil că unii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să arate un schelet. Verosimil, cu excepția mărimii sale exorbitante, în jurul său grota era ovală, făcută parcă pe măsura lui. La început ne luase piuitul, dar până la urmă ne-am plictisit să-l mai privim cu respect, am început să-i escaladăm oasele, să-i mișcăm degetele mâinilor și, în fine, ne-am adunat în cușca lui toracică. Acolo am stat vreun sfert de oră să ne odihnim și-am început apoi să vorbim despre tot felul de lucruri. Scheletul ni se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se dorește decriptată și larg deschisă. Dar pentru a păși spre ea, omul tentat trebuie să sfideze și apoi să ignore Divinitatea. Odată alegerea negativă împlinită, eul se demonizează în sensul unei intrări în deplin acord cu rezonanțele ce au escaladat infernul spre a se picura în rosturile omului. Voluptatea veninoasă a tentației alunecă cuceritor în pulsiunea conștiinței corupte care își disipează urmele cometice ale binelui deja abandonat. Acest eu întunecat este ecou al sunetului de triumf demonic peste câmpiile sumbre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care se găsea la capătul de sus al drumului ce ducea spre mare. Această porțiune ierboasă, presărată cu oi care pășteau, se termina printr-un gard de sârmă, pe sub care te puteai strecura ca să ajungi la stâncile brune, ușor de escaladat și de coborât, care mărgineau tot lungul țărmului. Plaja în sine era pietroasă, nisipul zgrunțuros fiind amestecat cu prundiș, iar stâncile colțuroase și zimțuite se prelungeau sub apă, acoperite cu alge cafeniu-aurii și ivindu-se la suprafață la vremea refluxului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dânsu, se strecoară ei. P.2. Se strecoară ei, mânca-i-ar tata de mititei...Adică, cum se strecoară?!Și unde? M. Păi, acolo unde e cazul. Eu intru pe ușă, ei s-au specializat în hornuri balcoane...Cum să escaladez, la vârsta mea, etajul 11? P.1. Păi cu frân...Aiurea. Moșule, poliția nu doarme în papuci. Ea veghează la bunul public al particularului și tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul e pus pe sectoare, pe fișe de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe toți, conform programului stabilit, n-avem o clipă de odihnă. Apropos, Petrache nu ți s-a părut cam înaltă ? Dacă o scurtăm puțin... EL Sunteți sadici ! U 2 Nu. Suntem alpiniști amatori. De aia ne-au și angajat. Putem escalada orice zid, așa ca aici, ne antrenăm, ne... UU Exact. Deviza noastră este NU VA TRECE ANUL ȘI Vă PUNEM ...TERMOPANUL ! . SING SING AUTOHTON EA Bună seara. Locuiți aici? TOȚI Daaa... EA Toți domnii? U Toți. Suntem chiriași în... comun
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ușor isterizată de euforia plecării. Așteptăm să fim chemați la avion. Cineva în spatele meu glumește sinistru: "La valuri de șapte metri, nu scapă nimeni". Suntem deasupra norilor. Jos nu se vede nimic. Îmi amintesc că grecii antici au evitat să escaladeze Olimpul. Ei știau, se pare, că divinitatea nu e o problemă de altitudine. Poți să te simți în proximitatea zeilor la nivelul mării (vara!) și să urci Everestul degeaba. La Atena, deși s-a lăsat noaptea, sunt șaisprezece grade Celsius
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
adus poporul la sapă de lemn. Memoria istorică e o componentă a identității naționale pe care acești nelegiuiți n-o au, nu vor s-o aibă. Aduși de valuri și vânturi la suprafață și împinși la mal, repede l- au escaladat ca toți impostorii și infractorii lărgindu-și clanurile, acaparând putere sau pus pe jaf. Sublocotenentului din Crimeea luptelor pe viață și moarte nu-i trecea prin imaginație ce viață insuportabilă va trăi în România comunistă și postcomunistă. În ochii memoriei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
județului de la confluența celor două râuri cu denumiri pecenego-cumane, din țară. Viață fericită, ce mai! Muncă puțină, leafă mare, toți, de prin preajmă,întâmpinându-l cu osanale. Și ajunse, acum, să pășească în a doua jumătate de secol de viață, escaladând-o, ca un ducipal, din buestru în buestru,în momentul de față, casa fiindu-i plină cu musafiri. Toată spuma societății locale, se afla,în jurul meselor, din cele două mari saloane, din care, prin culisarea ușilor de la mijloc, se iscase
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
oară că nu aveam opinci în picioare, bocancii mă încurcau la mers și, din pricina lor, m-am împiedicat când am vrut să sar gardul din capătul grădinii. De ajuns ca tata, care venise după mine, să se apropie și, în timp ce escaladam gardul, să facă singurul lucru la care nu mă așteptam. Spre marea mea uimire, l-am auzit zicîndu-mi că-mi dă 44 de lei dacă plec. De ce tocmai "44"? Niciodată nu m-am lămurit. Poate, a fost o simplă întîmplare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
șaptea pecete a lui Ingmar Bergman, frumoasa actriță din vremi medievale îi reamintește jongleurului Iosif, soțul său, despre viziunea acestuia cum că Diavolul și-a muiat vârful cozii în vopsea ca să le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte de răposatul ierarh Torquemada, acela care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai mult: eu îndrăznesc să spun că Isus a ales spațiul public laic atunci când le zice popilor farisei și saduchei să nu știe dreapta ce face stânga. Lipsa îndoielilor în propriile afirmații, exclusivismul credințelor tari, tirada înfierbântată în locul judecății raționale escaladează drumul spre infern care are chipul credinței impuse prin ucaz. Articolul 13 din Legea Cultelor suspendă frumusețea agonică a creștinismului și răstignirea cu plictiseala unei dictaturi cuvioase. Norocul este că, probabil, Domnul le știe pe toate. Pricepe, spre exemplu, faptul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe acolo și vom ocoli până la mașină. Ajunseră la o barieră de oțel, pe care niște echipe de demolatori mai îndrăzneți o ridicaseră în cale mulțimii. În mare, bariera își realiza menirea, căci indivizii izolați care se încumetau s-o escaladeze erau nevoiți să facă cale întoarsă în fața armelor amenințătoare ale paznicilor postați în mici grupuri de cealaltă parte, ca niște soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe acolo și vom ocoli până la mașină. Ajunseră la o barieră de oțel, pe care niște echipe de demolatori mai îndrăzneți o ridicaseră în cale mulțimii. În mare, bariera își realiza menirea, căci indivizii izolați care se încumetau s-o escaladeze erau nevoiți să facă cale întoarsă în fața armelor amenințătoare ale paznicilor postați în mici grupuri de cealaltă parte, ca niște soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se spuzise de stele. Abia când m-am desmeticit, am priceput că nimerisem într-un fel de capcană și m-a cuprins din nou teama. M-am așezat între bălării ca să mă gândesc ce trebuia să fac. Să încerc să escaladez zidul? Părea imposibil. Nu mă simțeam destul de puternic pentru asta. Să-l acopăr cu flori și ghirlande de buruieni, ca să nu-l mai văd, să nu mă demoralizeze și să cultiv apoi pământul, așteptând să apară într-o zi acolo
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o varietate de stimulente care ne vor fi puse la dispoziție pentru a ne menține sănătoși. Dacă vânătoarea de dinozauri este prea prăfuită, am putea opta pentru un raft trip pe albele ape virtuale urmând cursul perfidului Bolo sau să escaladăm unul din vârfurile Everestului. Pentru o variantă mai domestică și păstrând hotarele propriului nostru cămin, va exista întotdeauna un program de calculator care ne poate aduce acasă lecții de tenis în dormitor cu campionul Andre Agassi sau o încleștare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
am confruntat cu forțele teroriste, ar fi trebuit să fiu în vacanță. Ce mai vacanță! În 1995, am plecat spre Peru să străbat Machu Picchu, din munții Anzi. Este unul dintre cele mai spectaculoase locuri din lume ce pot fi escaladate, neatinse de civilizație, sălbatice prin frumusețea lor naturală și răsfățate de străvechea arhitectură incașă. Odată ajuns în Lima, am descoperit că aveam o oarecare problemă. Forțele grupării Calea Luminoasă Maoistă înconjuraseră aeroportul și se desfășurau schimburi de focuri agresive cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vreodată dintr-un avion? — Da, în armată. Nu mi-a plăcut. — Scufundări? — De câteva ori. Aveam o prietenă căreia îi plăcea. — Alpinism? — Nu. — Serios? Nu a urcat clasa ta din liceu pe Mount Rainer? — Mda, dar asta a fost ... — Ai escaladat un vârf american important, spuse Johnson, aprobând din cap. Conduci mașini sport rapide? Nu prea. — Ai cinci amenzi pentru depășire de viteză, în Porsche-ul tău, în ultimii trei ani. Conform legii californiene, riscai să-ți pierzi permisul. — Doar o depășire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu-și mai făcea vreo iluzie dacă ce i se întâmplă e aievea sau coșmar. Treptele i se mișcau sub picioare, se scufundau și creșteau în înălțime, dâdndu-i senzația că ar avea nevoie de curajul unui alpinist pentru a le escalada pe fiecare. Pentru ca apoi, acestea să nu mai aibă nicio consistență, asemenea mlaștinilor pe care întregul oraș fusese odată construit. Nu mai era în stare să facă vreun pas și se uită neputincioasă la picioare și la hăul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se spuzise de stele. Abia când m-am desmeticit, am priceput că nimerisem într-un fel de capcană și m-a cuprins din nou teama. M-am așezat între bălării ca să mă gândesc ce trebuia să fac. Să încerc să escaladez zidul? Părea imposibil. Nu mă simțeam destul de puternic pentru asta. Să-l acopăr cu flori și ghirlande de buruieni, ca să nu-l mai văd, să nu mă demoralizeze și să cultiv apoi pământul, așteptând să apară într-o zi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]