2,756 matches
-
643, și Rotari, chiar în aceeași zi, și-a promulgat în chip solemn edictul privind codexul de legi, de față cu o mulțime de longobarzi înarmați. În a treia zi după echinocțiul de primăvară am plecat spre Cividale cu o escortă de doisprezece oameni comandați de vasalul Ariberto. La intrarea în oraș, ne-a preluat ducele Grasulf. Avea aproape șaptezeci de ani și era încă în putere. Cunoscându-i bine caracterul, am coborât de pe cal, i-am ieșit înainte și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oară mă simțeam obosit, sătul de sânge, război, intrigi, drumuri și ploi care te pătrundeau până la piele. Drumul cel mai scurt era de fapt impracticabil, așa că am fost siliți să ne abatem pe trasee alternative, nici ele la îndemâna oricui. Dacă escorta mea n-ar fi fost destul de mare, doisprezece oameni dați mie de Rotari și tot atâția impuși de Rodoald, cu greu aș fi scăpat cu viață. Am fost de mai multe ori atacați de bande de briganzi, fugari și disperați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în preajma lăzii, mi-am însoțit prietenii, implorându-l pe Cel de Sus să nu-mi mai dea prilejul să străbat regatul cărând cadavre pe furiș. La fruntariile ducatului Benevento ne aștepta Grimoald, însoțit de un mare număr de luptători. De îndată ce escorta regelui a luat-o din loc, trupurile au fost scoase de sub stratul de pământ, înfășurate în alte pânze și puse amândouă într-o frumoasă arcă de lemn sculptat. În loc să o luăm spre Benevento, ne-am îndreptat spre Puglia: puhoaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
DACĂ TOT CEEA CE POSEZI TE POSEDĂ, DACĂ AI PIERDUT TOT ȘI EȘTI DISPUS LA TOT, EȘTI UN BARBAR. — Și eu te așteptam, replică necunoscutul, acid. Sunt douăzeci de ani de când te aștept. Precaut, Elio Încercă să ajungă lângă agentul de escortă care Îi deschidea portiera mașinii blindate, dar necunoscutul Îl prinse de braț și Îl trase Înăuntru. Elio nici nu avusese timp să se mire că acum oblonul era ridicat. În localul imens, clădite una peste alta, erau vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
despre lucruri asupra cărora nu se putea concentra. Nu la ora aceasta, căci la opt și un sfert dimineața, din cauza presiunii scăzute, nu reușea să raționeze prea bine. Elio ar fi preferat ca ea să lase această corvoadă polițiștilor din escortă, căci era obsedat de gândul că cineva ar vrea să le facă rău - să le răpească sau să le ucidă -, dar Maja nu credea că dușmanii lui Elio Își băteau capul sau știau măcar despre existența ei și a Camillei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tineresc. Își privi dinții, Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de mic dejun, apoi surâse. Fii mereu optimist. Ține minte, visele sunt singura marfă care nu se depreciază niciodată. Șeful escortei era rezemat de portbagajul Lanciei - și fuma, cufundat În gânduri. Dar când personalitatea sa ieși dintre hortensii, Antonio se desprinse brusc de lângă mașină, se asigură că nimeni nu-i Întinsese vreo cursă printre palmierii și magnoliile grădinii, iar apoi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i așa? Îi spuse Elio, pentru a mai destinde puțin atmosfera. Antonio Buonocore mormăi un comentariu referitor la primăvară - un anotimp care Îi cam zgâlțâia nervii. Dar Închisese deja portiera blindată, și lui Elio Îi scăpă semnificația acelor replici. Șeful escortei sale era un tip laconic și, chiar dacă petrecuseră mai multe ore Împreună, toate discuțiile lor se limitau de obicei la campionatul de fotbal și la mersul bursei și al afacerilor pe Wall Street (numai În luna aprilie Nasdaq a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apărea. Neștiind dacă trebuia să considere eclipsa lui mediatică drept un semnal pozitiv - În ultimele luni, apăruse În ziar doar În legătură cu procesul În care era implicat - sau ca pe un indiciu al decăderii sale, Își ținti privirea În ceafa șefului escortei, așezat comod pe scaunul din față. Din spatele acela masiv, strâns În uniformă, și din ceafa aceea groasă, taurină, emana o senzație extraordinară de siguranță și Încredere. Fermitatea aceea bărbătească, generată de obligația de a-și face propria datorie, stârnea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unor teroriști sau a unor mafioți, Într-un plic ce purta numele lui Îi fuseseră expediate trei proiectile. Bărbatul acela fusese ales de soartă -, de fapt de Ministerul de Interne - ca să vegheze asupra vieții sale și a celor dragi lui. Escorta - Îi spuseseră - nu e o asigurare de viață, ci un paravan, un fel de stavilă: nici o ușă blindată nu funcționează Împotriva hoților, dar e bună. Omul ăsta n-o să te abandoneze niciodată. Tu ești misiunea lui. Omul ăsta te va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Elio cum se făcea că un polițist atât de Înzestrat fizic și moral, la peste patruzeci de ani, Încă mai era un simplu agent. Oricum, avea toată Încrederea În el. Muncea cu un zel aproape religios - iar În serviciul de escortă nimeni nu alege Întâmplător să meargă. A-i proteja pe ceilalți este o vocație. Ca și politica. — Onorabile, spunea Buonocore, unde trebuie să vă ducem? Elio nu-și mai aducea aminte. Își verifică agenda. Rămase uimit, descoperind că astăzi, vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întotdeauna În afară, protejat, tutelat, apărat. Președintele Îl refuzase. Unde trebuie să vă ducem, onorabile? Întrebă din nou Antonio, când i se păru că așteptaseră destul. Uneori Îi părea că Fioravanti Îi considera pe el și pe ceilalți agenți de escortă niște servitori. Spera Încă, totuși, că va veni și ziua În care avea să Înțeleagă care era diferența dintre un păduchios de bodyguard mercenar și un pluridecorat agent al Siguranței Publice. Cel mai bun agent din Comisariatul Appio, iubit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atunci când vorbea la club, În grupul lui de armatori. O, idealism tineresc. Cine suferă Îndelung, se Înmoaie. Și de câteva luni Încoace lui Îi mergeau toate pe dos. În timp ce Buonocore transmitea prin stație neprevăzutul schimb de itinerar, către mașina de escortă care Îi urma, iar șoferul se Îndrepta deja spre Barul Muzelor - unde uneori, dimineața, Îi plăcea să lenevească În fața unui capucino -, Elio se Întoarse să-și răsfoiască ziarul. De data asta o făcu cu mai multă atenție, examinând și chenarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiul cel mic al lui Buonocore - care, fiind de vârsta Camillei, fusese Înscris la același cămin, astfel Încât polițistul să-l poată aduce atunci când venea la serviciu. El Însuși insistase pe lângă simandicoasele surori de la Institut ca să-l accepte pe băiețelul șefului escortei sale. La petrecerile de la școală o ochise și pe soție - o blondă zveltă și frumoasă, cu ochii negri și scânteietori ca onixul și cu un zâmbet contagios. Se asemăna Întru câtva cu Lorena. Dar era mai experimentată, mai intrigantă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ciugulea niște fărâme de pe măsuța de alături. Cu câtva timp Înainte Îi dăduse de Înțeles că ar avea probleme cu soția. Dar la vremea aceea Elio avea prea multe griji pentru a-și mai bate capul cu cele ale șefului escortei sale. De altfel, era bine să păstreze distanța. Acum Însă i-ar fi plăcut să-l Întrebe dacă Își rezolvase acele probleme, dacă putea să-l ajute cu ceva - era un om de treabă și, fără Îndoială, era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o mâzgălitură, considerând că darurile sunt menite să te cumpere, iar el Își dorea ca prietenia să-i fie câștigată zi de zi, și nu ar fi vândut-o niciodată pe bani. La Început trăise transferul lui la unitatea de escortă, ca pe o umilință nemeritată - el, care se născuse pentru viața dură de patrulă, din stradă, fusese transformat În sluga unuia de la putere, mereu În fața gloanțelor, cu instrumentul acela băgat În pavilionul urechii și cu vesta antiglonț, În care vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întuneric. Acum rămase doar Întunericul. Și un singur lucru de făcut. Pânza era ca o tablă neagră pe care luceau, albe, doar pielea diafană a copilului și chipul obosit al mamei sale. Elio Își ridică privirea. Îl observă pe șeful escortei sale, plictisit - țeapăn lângă balustradă. Se ridică grăbit, regretând că se lăsase surprins Într-un asemenea moment de slăbiciune. Își Îndreptă pantalonii și-și scutură mătreața care-i căzuse peste pulover. Se Întoarse și se Îndreptă spre ieșire. — Onorabile, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Antonio. E foarte important. Elio Încercă să-și aducă aminte ce avea de făcut după-amiază. Parcă trebuia să străbată comunele din Casilina. Teritoriu ostil. Era foarte mare riscul unor ambuscade și contestații din partea grupurilor verzi-roșii. Nu, agenții din mașina de escortă nu-i erau suficienți. Nu putea să se lipsească de Îngerul său păzitor. — Altă dată, Buonocore, astăzi chiar am nevoie de dumneata. Antonio primi refuzul - scurt și la obiect -, dar nu se lăsă bătut. — E ultima favoare pe care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ortografie! Camilla Fioravanti are un spirit de observație foarte bun. Suficient pentru formă, bun pentru conținut.) Tatăl meu a murit, eu aveam doar patru ani. L-au Împușcat În timp ce Însoțea un deputat. De fapt, tatăl meu era un polițist de escortă. Tatăl meu e un erou și l-au spus la televizor. Eu nu-mi amintesc dacă mi-a părut rău că a murit pentru că eram mic. Era Înalt de un metru optzeci și cinci, avea 46 la pantofi. Purta părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceea timidă și ciudată Îi spuse un lucru ciudat, atât de ciudat și de neașteptat, Încât nu știu ce să răspundă. a douăsprezecea oră În parcarea sălii de dans era un autocar de șaizeci de locuri, cadavrul unei motorete și mașinile de escortă. Tabla se Încingea sub ochiul malefic al soarelui. Așezat la bord, șoferul ronțăia un sandviș cu salam. Nici un afiș, nici o pancartă nu lăsa să se Întrevadă că acela era autocarul suporterilor lui Elio Fioravanti: un grup haotic de șomeri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eventuală Înregistrare TV, decât imaginea unei săli Înfrigurate de rândurile de scaune goale. Zero considera patetică găselnița tatălui său, mizerabilă și imorală. Deși, trebuia spus, pentru treizeci de zile șomerii aceia aveau de unde lua un salariu. Înconjură Lancia: agentul de escortă moțăia cu capul pe volan. Sala de dans - un paralelipiped din beton armat, cenușiu, fără decoruri, simplu ca o cărămidă - Îi amintea de o hală industrială, și probabil chiar asta fusese până cu puțin timp În urmă. Zero ridică draperia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai mersese la policlinică pentru a fi bandajată. — A, bine, exclamă sergentul, chiar dacă poate n-ar fi trebuit s-o spună. Însă existența unor antecedente ajuta mult. Cazul părea delicat. Blonda denunța un polițist, un agent principal, din serviciul de escorte. Va fi foarte util. Când ați prezentat celelalte denunțuri? — Una pe 13 noiembrie, În urmă cu trei ani, spuse Emma. — Vă amintiți data exact, se minună sergentul. — Era ziua de naștere a soțului meu. După patruzeci de zile de la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
le-am menționat mai sus, solicitând pedepsirea acestuia. Obligându-mă să mă constitui În parte civilă. Nu am altceva de spus sau de adăugat la cele de mai sus. — Nu ați scris că solicit suspendarea lui Buonocore din serviciul de escorte și revocarea licenței sale pentru permis de posesie a armelor de foc, Îl Întrerupse Emma. — Asta nu ține de plângere, se opuse agentul. — Scrieți, repetă Emma. Are șase pistoale și trei puști. Trebuie să i le luați! Agentul aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sale Încă lipicioase de la Înghețată. — Te pricepi să joci fotbal? Îl Întrebă Antonio. — Așa și așa, tati, șopti Kevin. Mă pun mereu să stau În poartă. Se temea că va Încasa una după cap, căci tati era marcatorul echipei de escortă, și fusese golgheter În turneele Poliției. Primi Însă o mângâiere pe creasta lui Înțepenită de gel. Ce figură avea să facă. Tati Îi va cumpăra Într-adevăr tricoul roșu al lui Francesco Totti. Astăzi toți Îi cumpărau orice Își dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că onorabilul avea chipul crispat, nasul lui - deja destul de lung - părea acum mai ascuțit, drept ca un cui. Acesta era omul pe care Antonio Îl proteja de ani de zile. Și când te gândești că atunci când trecuse În serviciul de escorte o făcuse să creadă că era alegerea vieții lui. Însă apoi Emma aflase că Îl convinseseră șefii să-și ceară transferul, căci Antonio Începuse să-și bată joc de reguli, trăsese asupra unui muncitor cinstit care nu observase blocajul stradal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el și zâmbetul său trist mi-a spus că făcuse la fel și pentru fiii lui, de mult morți. As-naat nu era cu noi și Iosif n-a spus nici un cuvânt despre soția lui. Fratele meu era însoțit de o escortă de tineri, toți la fel de frumoși pe cât fusese el în tinerețe și de câteva ori l-am surprins uitându-se la companionii săi arătoși cu melancolie. Abia dacă am vorbit unul cu altul în timpul călătoriei. Mâncam separat și nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]