699 matches
-
dintre primele cărți "disidente" din literatura română postbelică. an ce mod va proceda un istoric literar: va pune accentul aproape exclusiv pe versificațiile lui penibile din anii '50 ori, fără a le omite, va insista totuși asupra poeziei, prozei și eseisticii de dupa 1966-1967?! Sau: ce e mai important pentru Ștefan Bănulescu, reportajele lui literare de ănceput cu teme date ori proza de dupa Iarnă bărbaților?! Mărturiile din Jurnalul lui Ioan Hudița și altele asemenea pot fi, la fel, invocate că "probe" ăntr-un
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
bere, hulit de unii și adorat de alții, Cristian Bădiliță nu poate lăsa pe nimeni indiferent. În ultimii ani, Cristian Bădiliță a scris mai multe cărți de patrologie (Călugărul și moartea, Manual de anticristologie), filozofie (Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia), eseistică (Sacru și melancolie, Văzutele și nevăzutele), jurnal (Tentația mizantropiei. Stromate), poezie (Regele cu o harpă în mîini), interviu (Captivi în lumea liberă. Convorbiri cu Theodor Cazaban, Pe viu despre Părinții Bisericii). A îngrijit mai multe ediții și antologii din scrierile
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
acele straturi adânci ale psihicului uman, ale istoriei chiar, ce nu apar ușor la o contemplare, la o descriere grăbită, strict rațională, sau uneori nu apar deloc!" (p. 64) Oarecum paradoxal, afirmațiile legate de specificitatea prozei sunt valabile și pentru eseistica lui Nicolae Breban. Eseurile sale combină judecăți morale proprii, mici exegeze pornite de la idei ale filosofilor și scriitorilor preferați (în primul rând Nietzsche și Dostoievski, dar și Ignațiu de Loyola, Kant, Hegel, Spengler, Blaga, Turgheniev, Balzac, Stendhal), observații asupra weltanshauung-ului
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
2012 a constituit- o debutul în roman al Simonei Sora cu Hotel Universal. Desigur, pentru cine a urmărit mai atent evoluția autoarei, nu e chiar o surpriză: atît comentariile de carte din Dilema veche (deviate, în ultima vreme, spre o eseistică liberă, foarte personală), cît și feeling-ul complexului evantai teoretic din studiul Regăsirea intimității... (unde analiza imaginarului corporal & senzorial servea drept cale de acces spre un set de romane caracteristice ale modernității interbelice și postmodernității postdecembriste), dar mai ales proza confesivă
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
mai ocupa nici un sfert din spațiul suplimentului nostru. Fiindcă e timpul să ne punem întrebarea dacă există o proză originală românească după '89, dacă a apărut un teatru nou, regizori noi, dacă au apărut fenomene intelectuale, un suflu nou în eseistica noastră, dacă am reușit să recuperăm Europa. Pe scurt, LA&I-ul nu va fi atît o revistă de informare, pentru că avem și Cotidianul, ca ziar, și reviste ca Observatorul Cultural, care fac informare foarte bine, cît o revistă de
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
sînt, efectiv. Și acum, cînd sînt întrebat: "Dumneata, dacă ai debutat cu o carte despre Eminescu ești eminescolog?", zic nu, eu sînt caragiolog, dar un om care se ocupă și de Cioran, care face istorie literară, traduceri, critică de întîmpinare, eseistică, ziaristică etc. Și, întrebîndu-mă, cum spuneam, de titlul acestei cărți de la Editura Dacia, mi-am dat seama ce sînt. Eu sînt un scriitorinc și sînt foarte mîndru de această găselniță a mea, fiindcă, de cînd mă știu, m-a obsedat
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
au încă parte de asemenea colecții de autor. Semn de conservatorism al conștiinței literare românești - care ezită a accepta critica drept un gen literar deplin - sau de prudență a editorilor - în ciuda succesului de piață al unor cărți de critică și eseistică. În lipsa unui demers coerent de reeditare a operelor marilor noștri critici din deceniile anterioare, suntem obligați să ne mulțumim cu inițiativele aleatorii, care ne aduc câteodată în fața ochilor texte nu numai valoroase, ci și actuale. Una dintre cele mai interesante
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]
-
lui Marin Sorescu, și trecem în umbră lirica de excepție a lui Horia Stamatu sau Nicu Caranica. Tipărim, la fel, operele complete ale lui Sorin Titel, în ediții de lux, și nu am adus încă în limba română proza și eseistica lui Vintilă Horia, în întreg cuprinsul lor, dramaturgia integrală a lui Eugen Ionescu, opera științifică a lui Bazil Munteanu, N.I.Herescu, literatura lui Paul Goma și a altora de același calibru". În aceeași măsură e demnă de atenție și observația
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
canadian sau american. A fi german nu are de-a face cu teritoriul ci cu limba și cultura. A fi american are de-a face cu teritoriul. R.B.: Ați observat că opiniile dumneavoastră, mă refer și la beletristică și la eseistică, irită uneori? R.W.: Da, și într-un caz și în celălalt, din pricina întîmplărilor povestite, a temelor și motivelor pe de-o parte, dar și din cauza registrelor discursive pe de alta: ironia, sarcasmul sunt adesea fals înțelese în Germania, respectiv
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
spune că Tiberiu Olah dezvoltă o muzică precum un semn al muzicii. Să fii abil ! Călin Dan spunea cândva că postmodernismul este o cultură de așteptare. "Nu se sesizează mari curenți energetici, ci doar o infinitate de pulsări în zona eseisticii, o simultaneitate de concerte camerale ce se grupează și se despart în configurații aproximative și efemere". În acest peisaj compozitorul post-modern pândește la toate colțurile, fiind pregătit să răspundă oricărei provocări. Nu e ușor să reziști la un asemenea stres
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
ne-a complicat-o. Iar noua libertate nu ne-a simplificat raporturile cu sentimentul tragic al vieții. Dar asta este o altă discuție. - Îmi place acest sarcasm elegant al tău, pe care îl practici, în ultimii ani, nu numai în eseistică, ci și în poezie (unde ia forma unui sarcasm metafizic). Cum ai ajuns la această atitudine? Care a fost evoluția ta ca scriitor? Ce experimentezi în prezent? Unde vrei să ajungi cu scrisul? Și, înainte de toate, mai contează scrisul pentru
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
dacă a ajuns să facă sociologie, nu a fost în virtutea unei atracții pentru acest domeniu, cît mai degrabă grație unei respingeri: a fost împins spre sociologie de disprețul pe care îl avea față de filozofie. Bourdieu nu dă doi bani pe eseistica filozofică - căci pe eseiști îi privește ca pe niște "cîrpaci care trăiesc ca niște semiplagiatori din munca altora (p. 46)" -, cum nu pune preț pe lumea universitară franceză, umplută cu figuranți care "sunt perfect convinși de faptul că sunt de
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
al libertății, cel puțin nu se socoteau expuși direct presiunii politicului.” Aceasta ar fi prima jumătate a paharului. Cea goală. S-o vedem, un rând mai jos, și pe cealaltă: „S-au refugiat în tehnicismul analitic de mare finețe, în eseistică, au dezvoltat - în chip remarcabil - metodologiile, au făcut loc stilisticii, meditației filozofice sau contribuțiilor estetice ori s-au întors cu toată puterea spre rezervația textelor primitive, paraliterare sau neliterare în intenție, unde nimeni nu-ți poate răpi plăcerea cutreierării libere
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
paragraf. (Care, după părerea mea, servește de minune interesele unei cronici literare.) Pe de-o parte, e consemnată aici o stare de fapt. Aceea care, la antipodul focului continuu al gazetăriei, a dus la întărirea poziției unui anumit tip de eseistică literară de mare acuitate. N-o practicau, însă, cum sugerează Negrici, numai marginalii, ci și criticii din mainstream. Nicolae Manolescu în Arca lui Noe sau în Teme, Eugen Simion în Sfidarea retoricii sau în Întoarcerea autorului, Mircea Martin în G.
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
stabilite de mari gînditori. Detașarea mimată a unui observator privilegiat, exterioritatea antropologului, privirea integratoare a istoricului versat, imparțialitatea logicianului, suplețea argumentativă a filozofului - acestea sînt ingredientele care alcătuiesc căutarea lui Gabriel Liiceanu în Om și simbol. Pentru a contura ,tehnica" eseistică a autorului, mă opresc, preț de două paragrafe, asupra capitolului despre joc, cel mai ușor de urmărit aici, în rezumat ,esențial", deși, evident, simplificator. Autorul pornește de la descrierea unui cunoscut tablou al lui Breugel: șaptezeci și opt de secvențe de joc, de la
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
inteligente - și mai rar ca sintagme tăiate cu finețe geometrică, numeroase dintre glosele descriptive ale lui Crețu fac cu ochiul cititorului. Și nu neapărat în chip inocent. Întrevăd, însă, în această înclinație - unii ar numi-o nativă - o formă de eseistică reprimată. Mai puțin evidentă în cărțile anterioare, ea apare insinuată aici, fără ostentație, dar fără să disimuleze. Structura argumentativă și obligația de a opera selecții - pe care regimul de periodicitate al cronicii literare le abandonează, adesea, într-un plan secund
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
Manolescu - 24 voturi, Dan Mircea Cipariu - 1 vot; Arad: Nicolae Manolescu - 27 voturi, Dan Mircea Cipariu - 7 voturi; Bacău: Nicolae Manolescu - 39 voturi, Dan Mircea Cipariu - 4 voturi; Brașov: Nicolae Manolescu - 25 voturi, Dan Mircea Cipariu - 1 vot; București - Critică, eseistică și istorie literară: Nicolae Manolescu - 45 voturi, Dan Mircea Cipariu - 3 voturi; București - Dramaturgie: Nicolae Manolescu - 16 voturi, Dan Mircea Cipariu - 5 voturi; București - Literatură pentru copii și tineret: Nicolae Manolescu - 8 voturi, Dan Mircea Cipariu - 8 voturi; București - Poezie
Punct și de la capăt () [Corola-journal/Journalistic/3156_a_4481]
-
la o recepție intensă, dialectică? Descoperit încă din adolescență de concitadinul său Nae Ionescu, cel ce i-a semnat și prefața "în răspăr" la romanul De două mii de ani, comentat, în marea majoritate a cazurilor favorabil, de floarea criticii și eseisticii interbelicului autohton (E. Lovinescu, G. Călinescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Octav Șuluțiu ș.a.), Mihail Sebastian nu mai posedă drept de semnătură după 1939. Cele cîteva luni pe care le-a trăit
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
pe care l-ați lansat aici în traducere, Casanova în Boemia, o "metaficțiune istoriografică", în termenii Lindei Hutcheon. De unde atracția pentru ficționalizarea trecutului? Pentru mine, această atracție a venit din întrebări intelectuale la care nu puteam să-mi răspund în eseistică sau în filosofie. Ce s-a întâmplat în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când națiunile au devenit predominante în Europa și aristocrația s-a destrămat? Ei bine, am găsit în Contesa sângeroasă un bun prilej să vorbesc
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
mai sus poate părea, într-o primă fază, descurajantă, mai ales pentru tânărul cercetător interesat de acest domeniu. Dacă, însă, la G. Ardeleanu, studiul viza prioritar sectorul biograficului utilizat ca un fir roșu al demonstrației, rămâne de văzut în ce măsură opera, eseistica steinhardtiană în principiu, a fost suficient abordată, autorul, dealtfel, chiar nepropunându-și un studiu exhaustiv în acest sens, ci „câteva teme steinhardtiene (și tot atâtea aproximări)” . Parcurgând cu atenție excelenta monografie mai sus-amintită (prima și singura de până acum), rămânem
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
monografii care, ea însăși, nu prea are puncte „slabe“. Însă, opera steinhardtiană în sine, studiul ei necesită încă suficientă muncă de documentare: N. Steinhardt, polemistul, eseistul, teologul, romancierul, eruditul, cinefilul, personajul... constituie tot atâtea siluete în așteptarea unei developări integrale. Eseistica steinhardtiană, dincolo de aura evreului convertit la creștinismul ortodox, a mondenului ironic, călugărit după patru ani de detenție comunistă, a liberal-conservatorului împăcat la bătrânețe cu relativismele avangardiste și postmoderne, a avocatului devorat de patima erudiției și a predicii de amvon, merită
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
și martirul, evreul și creștinul, cosmopolitul și autohtonistul, homo aestheticus și homo religiosus. Eseistul interbelic și eseistul postbelic. Nuanței catafatice evreiești din Eseuri despre iudaism, de pildă, i se va alătura mai târziu componenta apofatică ortodoxă. Ideea esențială este că eseistica lui N. Steinhardt, recuperată în integralitatea ei, ne restituie și complexitatea gândirii acestui scriitor, astăzi, de prim raft, al literaturii române. „Ruta“ unui potențial studiu, de la unidimensionalitatea eseului interbelic catafatic la bidimensionalitatea eseului postbelic (apofatic + catafatic), marcat - să o recunoaștem
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
primele forme postdecembriste de editare a postumelor steinhardtiene la ceea ce numim astăzi „N. Steinhardt. Opere” sau, mai simplu, „Integrala Steinhardt”, constituie o întreprindere de o importanță majoră. Abia acum se pot stabili clar locul și „raftul” acestui scriitor în biblioteca eseisticii și a culturii românești. Nu e vorba nicidecum despre a-i denigra pe editorii precedenți: Virgil Bulat, Virgil Ciomoș, Ioan Pintea. Atât s-a putut atunci. Să nu uităm că ei sunt cei care, practic, l-au repus în circulație
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
C. Rogozanu Imagologia este, în ultimul timp, "tentația" care anima eseistica de peste tot. Nu a rezistat ispitei nici Daniel Vighi care își intitulează nouă producție Tentația orientului, Studii de imagologie. Orientalismul românesc ar implica o discuție nesfârșita și o carte pe măsură, insă autorul în cauză își delimitează clar teritoriul: o
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
eliadescă se impune a fi reanalizată, sunt jurnalul, memoriile, proiectele de roman rămase în ciornă (Ștefania, Viață nouă, Gaudeamus), corespondența. Dramaturgia lui Eliade (piesele Iphigenia și Coloana nesfârșită) este și ea examinată în noua ediție a cărții lui Eugen Simion. Eseistica, publicistica politică și culturală, studiile despre aspectele mitului, despre istoria credințelor și ideilor religioase sunt și ele aduse în discuție, fără a fi însă obiect de examinare sistematică. Lucrarea nu este o monografie, ci un studiu amplu dedicat literaturii epice
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]