6,312 matches
-
cu universul unei opere). Să recunoaștem că e o cale perenă de abordare a plăsmuirii artistice, o cale însă "nespecializată", fapt ce impune o condiție prealabilă a reușitei întreprinderii: aceea ca textele avute în vedere să posede o calitate specifică (estetică) recunoscută. De regulă, lecturile vaste și gustul rafinat al fostului monah de la Rohia nu dau greș. Conștiința sa se obiectivează în scrieri frecvent de amplă semnificație, față de care declară o patetică dăruire: "Pe Dostoievski, întocmai ca pe Chesterton ori pe
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
consistența unor umbre chinezești. În prim-planul narațiunii se află mereu, dominant, personajul-narator, cu copleșitoarea lui dorință de a comunica. Scriitorul exploatează cu mare randament estetic subiectul pe care și l-a ales. El se dovedește și un specialist în "estetica urâtului", în practicarea căreia dovedește rafinament. Secondându-l, la un moment dat, pe un pictor care lucrează în aer liber, cocoșatul descoperă în mapa acestuia desene care reprezintă: "șopârle cu două capete și limbile bifurcate, șuierând pale de foc albăstrui care
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
personajele, perfect anonime, sunt nucleele unor reportaje/ anchete de sertar, republicate acum in extenso. Interesul acestora poate fi unul polemic față de senzaționalul cu orice preț, păgân și imund, ce vinde o seamă de ziare de azi, dar și unul de estetică: supralicitarea realului, autenticitatea procedurilor unui jurnalism profesionist concurează cu succes ficțiunea literară. Cine plonjează fără prejudecăți în aceste dosare de existență are nu numai revelația unei colecții de suflete tari, ci și a fidelității lui Mihai Stoian față de o anume
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
politic. O dată stabilit "diagnosticul", criticul fixează termenii ecuației: scriitorul (paleativ), cenzorul (complezent) și lectorul (pervertit), întrebîndu-se, retoric, ce altceva decît o odraslă suferindă, ar fi putut să rezulte din coabitarea celor trei. E de prisos să mai spunem că, dacă estetica totalitară s-ar constitui, la un moment dat ca disciplină, nu ar putea să ignore o asemenea perspectivă. În analiza literaturii propagandistice, mai cu seamă a aceleia din faza fundamentalistă a regimului, autorul recurge la analogia cu paradigma religioasă. Dacă
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
pentru cercul redacțional și chiar pentru cercuri mai largi, iar Ianus încă nu s-a impus pe piață și oricum preocupările sale nu privesc strict fenomenul artelor plastice. Cu alte cuvinte, mișcarea artistică vie, la zi, tendințele încrucișate și contradictorii, esteticile diacronice recuperate în sincronie (sau nerecuperate în nici un fel!) rămîn exclusiv în sarcina revistei Arta și a unor publicații culturale interesate sistematic și de fenomenul vizual. în această ultimă categorie, revistele care s-au deschis cel mai puternic spre artele
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
să zugrăvesc tipuri ". La încă foarte tînărul Franzos, absolvent strălucit, cu doar doi ani și jumătate mai devreme, al gimnaziului din Cernăuți, termenul pe care acesta îl utilizează ("tipuri") atestă deja o îndeletnicire serioasă cu conceptele de bază ale unei estetici considerate la mare preț printre filosofii și criticii literari germani ai momentului. Prozatorii realiști, precum un Gottfried Keller sau un Gustav Freytag, ultimul aflat de altfel printre idolii literari ai tînărului Franzos, pretind a transcende mimesis-ul în ipostaza sa pur
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
mai puțin important în situația de față, - a întregii dezbateri din a doua jumătate a secolului al XIX-lea german cu privire la o poetică a "tipurilor": ea pornește de la Goethe, și, dacă Franzos este unul dintre multiplii receptori și "interpreți" ai esteticii acestuia, faptul dă măsura atît a substratului fertil pe care estetica weimariană, alături de idealismul filosofic romantic, l-a reprezentat pentru întreaga producție intelectuală a secolului al XIX-lea în Germania și Austria, ca și a valului epigonic și inerent simplificator
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea german cu privire la o poetică a "tipurilor": ea pornește de la Goethe, și, dacă Franzos este unul dintre multiplii receptori și "interpreți" ai esteticii acestuia, faptul dă măsura atît a substratului fertil pe care estetica weimariană, alături de idealismul filosofic romantic, l-a reprezentat pentru întreaga producție intelectuală a secolului al XIX-lea în Germania și Austria, ca și a valului epigonic și inerent simplificator pînă la falsificator pe care ea l-a susținut pînă tîrziu
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
Mengs, pictor și teoretician al artei, amic cu Winckelmann, care, meditînd asupra "imitației naturii", propusese deja pentru artele vizuale o "doctrină a tipurilor" într-o formulă înrudită cu viziunea clasicizantă a acestuia din urmă. Textul goethean este unul emblematic pentru estetica clasicismului weimarian: Einfache Nachahmung der Natur, Manier, Stil (Simpla imitare a naturii, manieră, stil), apărut în februarie 1789 în revista lui Wieland, "Teutscher Merkur", este rezultatul direct al experienței italiene trăite de Goethe, inclusiv al întîlnirii la Roma cu Karl
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
de ironie, pentru că tocmai acești doi autori reprezintă altminteri, din multe puncte de vedere, epoca autorității clasiciste. Addison aducea un punct de vedere nou, numind arta banală, disciplinară și de o eleganță artificială în comparație cu grandoarea și varietatea luxuriantă a naturii - estetică dezvoltată ulterior și dusă la limite de către romanticii târzii (Warton). Ideile lui Pope despre acest subiect nu diferă, dar Pope le-a adăugat o inegalabilă incisivitate satirică, ridiculizând formele fantastice în care erau tunși copacii în epocă. Chiar dacă a durat
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
în Scrisoarea VIII (Pentru ce țiganii nu sunt români): "Nu știi că în mine sunt doi oameni deosebiți, românul vechi și românul nou?" "Vechiul român" Negruzzi nu ezita să ia, în Au mai pățit-o și alții, peste picior noua estetică "burgheză" a grădinii englezești, cu pretenții de naturalețe, introdusă în gustul ieșenilor odată cu lecturile din Rousseau și din romanticii germani. Iată cum descrie firava preschimbare a peisajului ieșean: "Cu toate acestea, bunul oraș începu a-și schimba toaleta, și zău
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
sensibilității muzicale pierdute au fost analizate minuțios manuscrise, tratate, literatura din jurul muzicii și s-a născut religia "Urtextului". Editorii înțelegând interesul de a servi noii orientări, au tipărit ediții științifice cât mai fidele surselor, eliberate de balastul cu care excesele esteticii romantice le încărcaseră (indicații de tempo, pedalizări, dubluri și chiar modificări în armonii etc.), impuse de gustul unor virtuozi dornici de efecte. Multiplicarea formațiilor dedicate repertoriului, numit generic vechi, a dus la extinderea ariei de explorare în timp și spațiu
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
el se înscrie, cu acte în regulă, la socialiști, iar ceva mai tîrziu, în 1921, optează explicit ,,pentru afilierea la Internaționala a III-a Comunistă"4. Aceste angajamente publice și activități politice propriu-zise îi marchează puternic atît creația cît și estetica și morala implicită a operei. De altfel, există la el o permanentă oscilație între un anumit tip de pictură suficientă sieși, fără contexte sociologizante și fără ideologizări subtextuale, și o pictură voluntaristă, eroizantă, a cărei miză este artistică doar în
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
presupune construcția unei societăți simple ("fără clase"), cu puține cîmpuri autonome. Numai că ancilaritatea asumată, "normală" într-un timp revolut, în contextul unui patrimoniu specific scăzut, poate produce opere cu valoare estetică, autentice, pe cînd practicată după evoluția și autonomizarea esteticii, în condițiile unei alte moșteniri specifice, nu creează decît sunete false, cel puțin pentru receptorul specializat. Puterea comunistă, din rațiuni propagandistice, e tentată să utilizeze capitalul simbolic al scriitorilor consacrați, însă în același timp le pretinde să cultive o sensibilitate
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
Roxana Racaru Specia cea mai controversată a prozei, eseul a constituit subiectul multor studii de estetică (în care se încerca o definire a eseismului ca mod de a citi lumea) și mai ales de teorie literară (eseul văzut în raport cu genurile literare, stabilirea caracteristicilor formale sau de atitudine specifice). Gen prin excelență hibrid, literar și non-literar deopotrivă
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
Litere al Universității din București. Se împrietenește cu Pavel Chihaia, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca, Dinu Pillat. Scrie poezie, roman și mai ales teatru. Face adaptări. Una din piesele sale este acceptată cu entuziasm de către fostul său profesor de estetică, Tudor Vianu, pentru Teatru Național. Nu se va materializa niciodată într-un spectacol, deoarece Vianu va fi trecut pe linie moartă, fiind numit ambasador la Belgrad. În locul său vine, la conducerea Naționalului, Zaharia Stancu, "omul cu ochi răi", care nu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
în plus: căci cel mai "frumos" cântă privighetoarea căreia i-au fost scoși ochii, acesta este înțelesul. Durerea și tortura fac "limba" victimei și mai râvnită. Ceea ce dorește să obțină torționarul este o rostire "estetică", dar care ține de o estetică a urâtului. Paradoxal la nivelul sonorității este faptul că torționarii doresc să obțină trei rezultate: pe de o parte "cântecul" (confesiunea victimei), pe de alta tăcerea ei (atunci când este supliciată) și încă o dată tăcerea acesteia, după eliberarea din detenție (când
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
se citește și ea. Duete shakespeareiene este un spectacol autonom de dans, un discurs teatral nonverbal, susținut cu ajutorul altei arte, altor tehnici, altui tip de emoție. Muzica și mișcarea, tipologiile mișcării, memoria gestului, performanța multora este însoțită și de o estetică argumentată într-un scenariu rotund, la baza căruia stau relațiile, tensiunile și dramatismul cuplurilor celebre din piesele lui Shakespeare. Mecanismului decodării teatrale i s-a adăugat acum cel al gestualului. Este meritul Roxanei Colceag, profesoara lor, că le-a încurajat
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
a făcut din noutatea stilistico-estetică partea cea mai casabilă și trecătoare a fenomenului muzical, un semn de oboseală cronică, depusă întotdeauna în-tr-o idee proaspătă, ivită din comparația a două lucruri ce n-au fost comparate încă. Din fumul (și scrumul) esteticii monovocale, modale și orizontale a Evului Mediu s-a ridicat, de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a Renașterii. Din cenușa polifoniei vocale a Renașterii s-a născut multivocalitatea instrumentală, tonală și imitativă a Barocului care, la rîndul său, odată ce
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
muzical, un semn de oboseală cronică, depusă întotdeauna în-tr-o idee proaspătă, ivită din comparația a două lucruri ce n-au fost comparate încă. Din fumul (și scrumul) esteticii monovocale, modale și orizontale a Evului Mediu s-a ridicat, de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a Renașterii. Din cenușa polifoniei vocale a Renașterii s-a născut multivocalitatea instrumentală, tonală și imitativă a Barocului care, la rîndul său, odată ce și-a consumat energia cinetică, disponibilă, a fost substituită de esteticile omofone tonal-funcționale
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a Renașterii. Din cenușa polifoniei vocale a Renașterii s-a născut multivocalitatea instrumentală, tonală și imitativă a Barocului care, la rîndul său, odată ce și-a consumat energia cinetică, disponibilă, a fost substituită de esteticile omofone tonal-funcționale, esențial bazate pe o gîndire verticală a Clasicismului și Romantismului, estetici topite în cele din urmă de temperaturile înalte ale vîlvătăilor expresioniste, atonale și, apoi, seriale. Un șir de incendii grație cărora se poate acredita ideea că în
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
a Renașterii s-a născut multivocalitatea instrumentală, tonală și imitativă a Barocului care, la rîndul său, odată ce și-a consumat energia cinetică, disponibilă, a fost substituită de esteticile omofone tonal-funcționale, esențial bazate pe o gîndire verticală a Clasicismului și Romantismului, estetici topite în cele din urmă de temperaturile înalte ale vîlvătăilor expresioniste, atonale și, apoi, seriale. Un șir de incendii grație cărora se poate acredita ideea că în muzica savantă stilul este însăși schimbarea de paradigmă estetică, precum și ordinea și mișcarea
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
în muzică, în artă, în general, a fost ritualul spectacular și, în cele din urmă, civilizația occidentală care l-a născut și l-a generalizat". în fine, flăcările au cuprins rădăcinile în care se întîlnesc, pe deasupra graiurilor, a tehnicilor și esteticilor, toate muzicile savante, căci rădăcinile bine înfipte în pămînt, și de ce nu, în pînza freatică, comună sunt aidoma ritualurilor care, oricît de absurde și de arbitrare ar părea, potolesc foamea de ordine și libertate a operelor și, mai ales, a
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
într-una de poetică ori, dimpotrivă, revolta poeziei în propria-i fibră o declanșează pe cea de ordin civic. Cert este că patetismul refrigerat, însă formal exuberant, al producției de care ne ocupăm se conjugă cu atitudinea moral-socială într-o estetică a disconfortului, girînd o indirectă mărturie sado-masochistă. Pe acest traseu leal "angajat", Liviu Georgescu descinde pînă la notificarea telegrafică a deplorabilului prezent românesc: "Gavroche simbolul libertății la școala de jandarmi/ libertatea și furtul/ ne dă cu tifla merge țara ca
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Vioara Popescu, Miron Duca, Maxim Dumitraș, Marcel Lupșe, Mihai Perca, Vasile Tolan și încă mulți alții, s-ar constata, pe nesimțite, că obiectul de studiu ar fi arta românească însăși, în toată complexitatea ei și cu întreaga diversitate de interese, estetici, ideologii și, de ce nu, disfuncții. Pentru că, asta e, atunci cînd un mecanism funcționează cum trebuie, întregul se oglindește în parte cu o înaltă fidelitate. Lumea lui Capșa... Imaginarul poetic al lui Liviu Capșa se revarsă, asemenea unei ape care a
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]