620 matches
-
Kant și Schopenhauer, mari filosofi care au influențat În chip magistral gândirea estetică, dar și În cel al lui Hegel, unul din cei mai de seamă eteticieni de la sfârșitul secolului al XVIIIlea și Începutul secolului al XIX-lea. Toți gânditorii esteticieni de mai târziu au fost interesați de universul „Fenomenologiei spiritului” și „Esteticii”, pentru a descoperi „Religia artei”. Toate acestea sunt probleme de vârf, dar nu trebuie ignorați toți acei care au adus contribuții remacabile la un moment dat, chiar dacă nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
realitatea, iar cel care ajunge la o asemenea finalitate a cercetării ar trebui să privească lucrurile cu mai multă seriozitate. Punctul de plecare a tuturor manifestărilor literare legate de proiecțiile estetice noi este un termen arhicunoscut azi, utilizat de toți esteticienii și criticii sau istoricii literari Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „modern” devenit „modernism”, apoi „neomodernism”, În sfârșit, „postmodernism” ori „transmodernism”. S-au scris despre aceste manifestări literare multe pagini, deseori gratuite, pentru că, de ce să n-o spunem pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ardem etapele. Nu e de mirare că Bucureștiul Începutului de veac al XIX-lea semăna cu Parisul epocii lui Balzac. Romanul lui G. Călinescu, așa cum s-a precizat mai sus, apărea În 1938, iar „Principii de estetică” În 1939. Criticul, esteticianul și romancierul lucrau paralel și e foarte posibil ca opera literară să fie reflectarea În oglindă a teoreticianului. De altfel, cine citește cu atenție textul descoperă prezența criticului și istoricului literar, un alter Ego, pus să cenzureze romancierul, ori Îl
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al lui Pacius. Conservatorul a fost întemeiat în 1882, concomitent cu orchestra simfonică. Alături de acesta este menționat și Martin Wegelius care "a dat literaturii muzicale fineze o sumă de piese muzicale, fiind în același timp un profesor remarcabil și un estetician recunoscut"143. Cel care a scos muzica finlandeză cultă din anonimat a fost Jean Sibelius 144. Horia Oprișan menționează că opera lui Sibelius "domină atât în trecut cât și'n prezent, fără însă să constitue, lucru foarte de mirare, o
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
lui Dickie 21 cu privire la posibilitatea confuziei percepției cu obiectul și imposibilitatea desemnării coerenței drept criteriu al aprecierii experienței estetice, ajungând până la observațiile lui Zemach 22 cu privire la imposibilitatea de a avea experiențe estetice pure și doar pozitive. În ceea ce privește problema evaluării estetice, esteticienii se confruntă pe de o parte cu necesitatea impunerii unor standarde critice în judecarea operelor de artă, iar pe de altă parte cu faptul că aceste standarde s-ar putea baza pe anumite răspunsuri subiective și, ca atare, variabile în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Colin Lyas, însă, activitatea acordării valorii unei opere ar putea presupune crearea unui front pe care ar putea fi impuse prejudecățile clasei de mijloc, sub forma imperialismului cultural. Lyas urmărește impunerea unei raționalități a criticii în scrierile canonice ale unor esteticieni precum Monroe Beardsley și Frank Sibley, menționând faptul că în urma înțelegerii criticii ca întreprindere rațională, ar trebui să ținem cont de practica criticilor de a oferi anumite motive cu privire la anumite afirmații a căror rezonabilitate ar trebui să acționeze asupra credințelor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a marelui humor, întorcîndu-se astfel la Solger, care determinase fie și într-un mod nedeslușit humorul ca pe o unitate dintre comic și tragic. El pătrunde, în felul acesta,în esența intimă a humorului, mai adînc decît mulți psihologi și esteticieni moderni, care înțeleg humorul pornind aproape numai de la comic, socotit ca treapta lui evolutivă cea mai înaltă. Hőffding se referă însă mai cu seamă la Kierkegaard și la profunda sa concepție despre humor, ca reprezentînd cel mai înalt stadiu vital
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în ea. Și putem cunoaște acest mod de situare în fața vieții și pe alte căi decît ocupîndu-ne cu literatura. Vom aduce, în cele ce urmează, contribuții la istoria marelui humor. Sub raportul conceptului, el a fost caracterizat mai întîi de către esteticienii germani de la începutul secolului al 19-lea și primul care trebuie menționat în acest sens este Solger (în dialogul său Erwin, 1815, și în scrisorile sale postume). Pentru Solger, în humor se evidențiază în același timp sentimentul de măreție a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
recadă în vechea lui poziție de repaus, dacă încetează situația care a provocat afectul. În concepția despre oameni, trebuie făcută o distincție între caracter, privit ca întreg, și felul special în care el apare într-o situație dată. Un vechi estetician (Hurd, citat în Hamburgische Dramaturgie, nr. 73, a lui Lessing) observase deja că nici măcar caracterele lui Shakespeare, cel mai viguros conturate, nu-și dezvăluie trăsătzrile esențiale ori dominante în orice exprimare sau acțiune, ci doar atunci cînd situația le oferă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
titlul Humorul ca sentiment vital) ..." (Din autoprezentarea lui Harald Höffding, apărută în Die Philosophie der Gegenwart în Selbstdarstellungen, publ. de Raymund Schmidt, Leipzig, Vlg. Felix Meiner, 1923, vol. IV,, pp. 90-91). POSTFAȚĂ Problematica humorului a fost deseori dezbătută atît de esteticieni cît și de psihologi, întrucît comportă realmente o însemnătate cu totul aparte în existență. Interesul pentru fenomenul humoristic este confirmat și la un alt nivrl, într-un mod mult mai larg, de frecvența cu care se recurge, în vorbirea curentă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în altul, putem trage concluzia că factorii selectivi ai operelor literare nu operează într-un câmp literar amorf nediferențiat, ci într-o realitate culturală determinată cu care realitatea socială citită de ecranizator se află într-un anumit raport de similaritate. Esteticianul român Tudor Vianu este de părere că o traducere trebuie “să fie un act de alegere și simpatie” iar atunci când descrie noțiunea de “paralelism”, consideră că ea desemnează “similitudinea unei situații literare cu o altă a unei literaturi străine și
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
de conținut, justificabile în contextul apartenenței la domenii de cunoaștere diferite, creația literară și publicistica prezintă evidente linii de continuitate, de interferențe tematice și de expresie, intuite de editorul creației eminesciene, Perpessicius, care declara profetic în 1972: "Istoricii literari și esteticienii vor stabili într-o bună zi cât de unitară a fost existența materială și sufletească a poetului, câtă prezență artistică și ideologică este în articolul său de ziar ca și în poema cea mai hieratică..."260. În acest sens, o
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
socială, care asigură supraviețuirea unui popor, a speciei umane În ansamblul ei. Definirea creativității este dificilă datorită complexității fenomenului creației și a multitudinii abordărilor Întâlnite În literatura de specialitate, constituindu-se În subiect de cercetare pentru psihologi, pedagogi, psihanaliști, filosofi, esteticieni, sociologi, axiologi, antropologi, lingviști, economiști, fiecare dintre aceștia punând accentul pe dimensiuni diferite ale acesteia. „Asemenea cercetării, descoperirii, invenției, formulării și rezolvării de probleme, inovării etc., creație și proces de creație, proces creativ, creativitate, forță (respectiv activitate sau acțiune) creatoare
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
socială, care asigură supraviețuirea unui popor, a speciei umane În ansamblul ei. Definirea creativității este dificilă datorită complexității fenomenului creației și a multitudinii abordărilor Întâlnite În literatura de specialitate, constituindu-se În subiect de cercetare pentru psihologi, pedagogi, psihanaliști, filosofi, esteticieni, sociologi, axiologi, antropologi, lingviști, economiști, fiecare dintre aceștia punând accentul pe dimensiuni diferite ale acesteia. „Asemenea cercetării, descoperirii, invenției, formulării și rezolvării de probleme, inovării etc., creație și proces de creație, proces creativ, creativitate, forță (respectiv activitate sau acțiune) creatoare
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
că, pe cale experimentală, esența artei nu s-a găsit încă. Sistemele de estetică nu sunt de acord nici asupra metodelor și nici asupra concluziilor. Rezultatele lor constituie un haos general, foarte puțin estetic în aspectul lui, ceea ce determină pe mulți esteticieni chiar să declare că încă nu poate fi vorba de o știință a frumosului deplin constituită. În momentul de față, expresia de „știință a esteticii” nu corespunde unei realități, ci unei speranțe de devenire. Un specialist ca Charles Lalo, voind
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dintre milioane și miliarde de oameni, estetica modernă, neputând explica aceste apariții, ce dau măsura supremă a puterii omenești, le coboară la nivelul comun, socotindu le ca pe niște fenomene obișnuite. Firește, aceasta nu înseamnă nici un fel de explicație, dar esteticianul luând o în serios are iluzia că a satisfăcut metoda științifică și cerințele unui raționalism de cea mai banală marcă. Citind tratatele curente de estetică, rămâi cu impresia că nu vorbesc de geniile prin care omenirea se apropie de divinitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau cu morala, n-are ca obiect direct decât arta; și natura numai în raporturile ei cu arta; adevăratele fapte estetice nu sunt frumusețile naturale, ci frumusețile artistice”(Ch. Lolo: Introduction a l’ Esthetique, p. 157 ). În afară de om, zice același estetician francez, natura e dincolo de frumos și de urât; adică e indiferentă. Ca atare, noi suntem cei care o valorificăm într-un fel sau altul prin proiecția în afară a preferințelor subiective. Pentru estetica tradițională există, dimpotrivă, două izvoare obiective ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îl arc estetica psihologică, cu deosebirea că, pe când estetica filosofică vede unitatea frumosului natural și artistic în ideea lui transcendentă, psihologia o vede în emoția estetică. Atât natura cât și arta ne procură emoții estetice de o egală calitate, între esteticienii psihologi, Volkelt e reprezentativ, ca unul care caută un fundament comun contemplării estetice atât a naturii cât și a artei(Tudor Vianu: op. cit. p. 124). Ce obiectează estetica modernă acestei concepții tradiționale? Mai întâi, ca știință experimentală, cum năzuiește să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a delimita obiectul acestei științe într-o zonă de autonomie completă a artei și de a elimina natura din această zonă. Mărturisim că ele nu ne-ar interesa câtuși de puțin dacă ar fi vorba numai de poziții contrare între esteticienii vechi și esteticienii noi. Ele ne interesează însă întrucât, direct sau indirect, ating atitudinea teologică față de natură. Natura înseamnă pentru noi creatura lui Dumnezeu și a-i nega frumusețea tocmai în numele esteticii e una din aberațiile cele mai bizare ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acestei științe într-o zonă de autonomie completă a artei și de a elimina natura din această zonă. Mărturisim că ele nu ne-ar interesa câtuși de puțin dacă ar fi vorba numai de poziții contrare între esteticienii vechi și esteticienii noi. Ele ne interesează însă întrucât, direct sau indirect, ating atitudinea teologică față de natură. Natura înseamnă pentru noi creatura lui Dumnezeu și a-i nega frumusețea tocmai în numele esteticii e una din aberațiile cele mai bizare ale mentalității moderne. Ținem
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
guste frumusețea artei, dar e incapabil să guste frumusețea naturii. În realitate, arta o gustă o minoritate culturală foarte restrânsă, pe când frumusețea naturii o gustă miliarde de oameni. Deformația, de care vorbim, nu există deci în acești oameni, ci în esteticienii care emit asemenea teorii. Charles Lalo insistă în special asupra acestei idei că natura e pseudoestetică, adică neutralitatea ei se valorifică prin proiecția unor reminiscențe artistice. Falsitatea acestei idei ne apare imediat dacă ne gândim bunăoară că poporul românesc iubește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
virtuții lui se repercutează ca o dezlegare și ca o îmbunare a naturii. Cu puterea lui poate îmblânzi fiarele; cu rugăciunea lui poate modifica întocmirea văzduhului. Căci omul e sufletul lumii, omul e graiul cosmosului în fața lui Dumnezeu. în general, esteticienii moderni consideră superficial acest raport al omului cu natura. Ei îl văd pe om ca turist, ca vilegiaturist, ca amator științific de floră și de faună, ca alegător al unui tip de sex contrar sau al unui animal de rasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
păgână n-a cunoscut niciodată estetismul pur, cum îl concep și cum îl pretind teoreticienii moderni. Arta ei, în mare parte, e apoteoza viciului, a monstruozității morale. Când o judecă altfel, cu scopul de a o da model oricărei arte, esteticienii sunt pradă unei iluzii deșarte. Chiar un gânditor de talia lui Benedetto Croce cade victimă acestei greșeli când scrie: „Mitul într-adevăr se înfățișează cui crede în el ca revelația și cunoașterea realității opuse irealității și ca fiind în stare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atare pe diferitele planuri ale artei? Imposibil, iar când e posibil, ar fi inutil: închipuiți-vă un palat sau o catedrală, care ar reproduce forma unui munte! Ar fi ceva monstruos. Arhitectura nu imită natura, cu toate apelurile romantice ale esteticianului englez John Ruskin care, îndrăgostit de nu știu ce straturi geologice, le dădea pildă arhitecților. Sculptura e într adevăr mai legată de anumite forme din natură. Obiectul ei e trupul omenesc și cel animalic. Și totuși modelajul sculptural nu e o reproducere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
estetic al dreptului universal de a vota. Precum în fața urnei nu există om superior și inferior, fiindcă toți sunt unități egale ale suveranității populare, tot astfel creatorii de artă și amatorii sunt considerați când „analogi”, când „identici” în genialitate. Marele estetician italian Benedetto Croce e de această părere. Din moment ce amatorul gustă și înțelege opera, el se bucură de geniu real ca și creatorul ei. Esența artei, după Croce, e intuiția lirică și această intuiție lirică aflându-se și în omul de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]