620 matches
-
ca și tine. Nu cred că ne diferențiem prea mult. Bărbații însă au nevoie de diversitate. Îți spun un secret, idealul lui feminin sunt roșcatele, cu părul lung și cu forme voluptoase. Așa că vopsea de păr găsești în orice magazin, esteticienii nu mai sunt atât de scumpi, pentru a-ți mări sânii. Și gata, l-ai cucerit. Iar al treilea punct , nu aș putea spune că este o greșeală, ci o rugăminte. Nu trimite mesaje chiar la ora 1.00 de
Scrisoarea unei femei către amanta soțului: Nu te pune pe gânduri? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21682_a_23007]
-
pun la socoteală edițiile școlare din Arta prozatorilor români, neimportante ca fenomen, dar semnificative pentru audiența operei cărturarului (și) în rândurile publicului larg. Vianu despre Eminescu se înscrie, cu mize proprii, în acest flux constant de reeditări ale operei marelui estetician și filosof al culturii. Se știa mai de mult că opera eminesciană a constituit o preocupare constantă pentru Vianu. De la micul eseu intitulat Personalitatea lui Eminescu, publicat în Mișcarea literară din 10 ianuarie 1925, și până la conferința Însemnătatea națională a
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
cu ajutorul cărora a deschis, începând din 1930, un nou orizont în eminescologie. Clasificând categoriile lexicului eminescian sau analizând formele negației din opera poetului, Vianu fuge, de fapt, de Schopenhauer și Kant, de Hegel și Novalis, de Tieck și Oxenstierna... Apoi, esteticianul începe să preia, în conferințele și articolele omagiale, retorica și limbajul ideologiei oficiale: în studiile de dinainte de 1948 vede universalul din Eminescu și universaliile din opera sa, acum accentul cade, trist, pe național și pe specific, înțelese în conformitate cu linia partidului
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
poate uneori surprinzătoare, incomodă alteori, atașată însă, prin program, rigorii și prea puțin calofiliei. Aceasta din urmă nu a reprezentat, cel puțin în ultimele scrieri, o tentație pentru autor - ceea ce ar putea părea paradoxal dat fiind că discutăm despre un estetician. Chiar dacă eseurile sale nu se sustrag totuși anumitor întorsături stilistice, aflate mai mereu la dispoziția celor ideatice, miza lor constă totuși în încărcătura de specific și de relief pe care o aduc, în caracterul inconfundabil al textului - poate tocmai de
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
propus vreodată să vă alăturați criticilor mimetici? E.S. Eliot are mare rigoare în tot ceea ce scrie, ca și Valéry, care este un fanatic al exactității. Îmi regăsesc multe dintre opțiunile mele în Caietele lui Valéry, indiscutabil cel mai mare teoretician/ estetician al literaturii din secolul al XX-lea... Sunt curios să cunosc noile metode, post-poststructuraliste, dar cred că momentul teoriei (și, inclusiv, al metodelor) a trecut în critica literară. În anii ’70 aveai o metodă sau nu erai nimic în critica
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
generație postmaioresciană și prin opiniile nemijlocite, voit oscilante, asupra lui E. Lovinescu. Ne amintim cu cîtă dificultate a fot repusă în circulație, în anii '60, o imagine onorabilă a lui Titu Maiorescu, începînd cu un articol sonor, considerat temerar, al esteticianului clujean Liviu Rusu, șicanat și acesta de autorul Bietului Ioanide. Critica tînără care s-a afirmat după liberalizarea din 1964 -1965 n-a săvîrșit decît gestul firesc al recunoașterii descendenței sale, într-un sens istoric, din ideile și actele de
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
atît cît viața, nu deasupra și nici dedesubtul ei". Și încă mai tăios: "Trebuie să mărturisesc că, pentru mine, teoria artei este o preocupare absolut parazitară. Eu personal nu am gustat niciodată tratatele de estetică și nici nu admit că esteticianul poate avea o disciplină autonomă și specializată". Pentru a urma, în maniera unei familiarități înscenate spre a face mai comestibile "enormitățile", un șir de recriminări: "Ce-i aia să fii estetician? Se poate întîmpla să bați apa-n piuă, să
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
niciodată tratatele de estetică și nici nu admit că esteticianul poate avea o disciplină autonomă și specializată". Pentru a urma, în maniera unei familiarități înscenate spre a face mai comestibile "enormitățile", un șir de recriminări: "Ce-i aia să fii estetician? Se poate întîmpla să bați apa-n piuă, să faci teoria chibritului. Există și am studiat cărți remarcabile de estetică, cum este cea a lui Kant, care avea un gust artistic foarte discutabil, dar a făcut o estetică foarte frumoasă
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
această perspectivă encomiastica vechile acuzații se întorc în elogii: Gherea a fost unul din cei mai naționali marxiști, unul din cei mai români din cîți internaționaliști am avut, unul din cei mai de seamă polemiști ai limbii române, unul dintre esteticienii cei mai puri (!?), ba mai mult, corolar al admirației adjectivale, este socotit adept al autonomiei esteticului. E vorba de seria exagerărilor mari, de principiu, unele abnorme, dar nu lipsesc nici altele de detaliu, oarecum de plan secund. Astfel, Aderca susține
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Blaga, G. Călinescu etc. despre artiști sau despre fenomenul artistic, în general, sunt adevărate puncte de referință pentru receptarea și înțelegerea artei românești în cîteva dintre momentele sale esențiale. Chiar dacă textul scriitorului este mai puțin tehnic decît acela scris de esteticieni și de criticii de artă profesioniști, el are marele avantaj de a fi mult mai inteligibil și de a vehicula judecăți simple și nuanțate în același timp, lipsite de acea crispare academică pe care specialistul o afișează ca argument nemijlocit
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
culorile posibile. Voi nu bănuiți, spuneai, cât de colorată e lumea!" Cum ți se pare, Ianoși, lumea la optzeci de ani ai tăi? Dar viața? Îți place viața? Nu am un simț plastic dezvoltat. Mama mă ironiza: cum poate fi estetician unul care nu percepe frumosul? Era vorba de frumusețea naturii, receptată prin văz. M-a bucurat când am revăzut mai viu lumea dimprejur. Nu mai port ochelari de distanță, ci doar de citit. Mă uit totuși cam distrat la mediul
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
în proba vădită că cel mai scandalos dușman al gîndirii filozofilor - iraționalul - există aievea. Potrivit lui Petru Vaida, una din dramele lui Tudor Vianu este că, deși a fost toată viața un adept al rațiunii și un partizan al raționalității umane, esteticianul a fost silit să accepte că rațiunea nu poate explica totul în această lume. Și nu e deloc ușor pentru un propovăduitor al valorilor raționale să admită că în lume există lucruri iraționale înaintea cărora rațiunea nu poate nimic. Ba
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
putem." O astfel de reducere pe potriva putinței omenești seamănă mai curînd cu o reducție asimptotică, năzuind către o țintă pe care care nu o vom atinge niciodată. De aici paradoxul pe care Petru Vaida îl surprinde în estetica lui Vianu: esteticianul român, susținînd mereu natura rațională a artei, a fost silit să conceadă că nu totulp este rațional în ea. Pentru aceeași iraționalitate a artei pledează una din laturile cele mai spectaculaose din estetica lui Vianu: teoria frumosului și consecințele ei
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
Vianu și Călinescu au purtat-o tocmai pe marginea statutului normativ sau nenormativ al esteticii în genere. Cum, începînd cu 1948, Tudor Vianu a fost împiedicat să-și vadă mai departe de preocupările sale estetice, Petru Vaida se întreabă dacă esteticianul român ar fi reușit, în situația în care ar fi fost liber, să dea o formă completă, sistematică, gîndirii sale filozofice. Răspunsul lui Petru Vaida e răspicat: neavînd vocația metafizicii, ci doar nostalgia ei, Vianu nu ar fi elaborat o
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
nuanțată? Comicul este - se știe - categoria estetică bazată pe sesizarea contradicției dintre aparență și esență, valoare și nonvaloare, scop și mijloace etc. între celelalte categorii estetice (tragicul, grațiosul, sublimul etc.) comicul pare a fi cea mai complexă, de vreme ce a dat esteticienilor prilejul de a sublinia mereu natura proteică a manifestărilor acesteia. Interesantă este, în primul rând, relația comicului cu râsul ca reacție psihologică în genere, pentru că această reacție este amplificată sau, după caz, diminuată de prezența comicului. Dacă râsul este întotdeauna
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
care le-am văzut deja: umorul, satira, ironia, ridicolul, sarcasmul, gluma, zeflemeaua etc. Dar între ele nu există o relație de echivalență, așa cum fiecare dintre ele nu este echivalentă cu ceea ce numim îndeobște comic. O primă disociere au făcut-o esteticienii între comic și umor. "Comicul ține de obiect - precizează Nicolai Hartman -, este calitatea acestuia ș...ț umorul, în schimb, ține de cel care contemplă sau de cel care creează (de poet, de actor). Căci el se referă la modul cum
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
încercare meritorie în așteptarea Ciocoilor... lui Filimon, N. Gane, N.T. Orășanu, un cronicar umoristic de actualitate, Veronica Micle, Ionică Tăutul - un scriitor de satire deosebit de talentat sau despre Catastihul amorului, roman anonim din 1865 greșit atribuit lui Radu Ionescu, critic, estetician și poet în epocă, în fond o destul de probabilă traducere localizată din franceză. Spiritual și cu un deosebit simț al asocierilor, Ștefan Cazimir surprinde adeseori prin întorsura pe care o ia la un moment dat expunerea, asemeni unui scamator care
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
volum de muncă pe care il presupune, operă sa pare să aparțină unui colectiv de cercetători și nu unui singur om (și acela fragil, cu o sănătate nesigură). Și totuși, un singur om a scris: Junimismul, 1966, Țărănismul, 1969, Trei esteticieni, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Studii și cercetări, 1973, Junimea și junimismul, 1975, Actualitatea clasicilor, 1976, Curentul cultural de la "Contemporanul", 1977, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1982, Operă lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1983, Viața
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
evidenței, critica și istoriografia literară italiană au introdus de mai multă vreme, la capitolul autori, o nouă categorie: a universitarilor - teoreticieni și exegeți - convertiți la beletristică. În realitate, situația nu este total inedită, putînd fi invocați, de exemplu, Antonio Borgese, estetician și prozator din prima jumătate a secolului trecut sau profesorii de franceză de la Universitățile din Florența și Padova, poeții Mario Luzi, încă din 1935, respectiv Diego Valeri, cam în aceeași perioadă. Dar dacă la aceștia cele două demersuri (critic și
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
și conținutul, banalizată și obosită între timp, a renăscut subit parcă anume spre a-și răzbuna îndelungatu-i exil. Dar după cîteva încercări eșuate de a găsi o cît de mică legătură între cele două noțiuni, îți dai seama că esteticienii au avut dreptate și că exilul chestiunii este pe deplin îndreptățit. Intre conținut și formă nu există nici o relație sau, oricum, nici una dintre cele previzibile. Cumperi whisky și bei alcool denaturat, te seduce pasta de tomate și ea se dovedește
Privirea și gestul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7277_a_8602]
-
de mirare că de mai multe ori spiritul teoretic apare ca surplus. Într-un loc, spre exemplu, este deplâns prejudiciul adus literaturii de către "delirul teoretic și abuzul interpretativ": căci acestea sunt, într-adevăr, păgubitoare chiar și în optica unui ilustru estetician, Tudor Vianu, aflat, e drept, refractar pedanteriei și într-o umoare nu tocmai fericită, dacă a putut să ceară, pe o pagină din jurnalul său, suprimarea spiritului teoretic, devenit, vai, "una din marile calamități ale lumii moderne". Criticul "artist" n-
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
dragoste. Ca prelungirea unui sărut. Am citat abundent, dar tot mai transcriu o ultimă drăgălășenie, despre sine: Aș fi, îmi spune Limpi(Olimpia - soția lui I.D. Sîrbu, n. n. - M.B.) un scriitor ce debutează mereu (fără succes, dar cu succese...), un estetician est - etic, un liberal îndrăgostit de lanțuri, un sindicalist de unul singur, un fost Don Juan, actualmente îndrăgostit de propria babă, un proletar plin de lumpen - diplome, un miner fără lampă, un minisocrate ce nu a văzut Athena și nici
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
coaja rațiunii ca pe-o găoace de ou și eliberînd pentru o clipă esența a- și i-rațională a lumii pe care inevitabil o porți în tine. Treaba ta este să înveți de la el. 6. Nu scrie decît adevărul. Deși esteticienii spun că adevărul este o valoare exterioară artei, că arta are criteriul ei, estetic, nu uita că esteticul se împlinește numai și numai prin și din aluviunile tuturor celorlalte valori. Ai grijă la adevărul spus pe jumătate, căci există un
Decalogul by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/4643_a_5968]
-
Alexandrina Găinușe, Aneta Spornic și Lina Ciobanu). Teratologia comunismului românesc își află în cărțile lui Popescu elemente lesne valorificabile. Fascinat de doctrina monopolistă oficială, Popescu scrie despre ideologii leniniști (filozofi, sociologi, jurnaliști, activiști) din varii timpuri cu simpatie și înțelegere. Estetician en titre al stalinismului din România, N. Tertulian, pe care l-am avut profesor de sociologia literaturii în anii ’70, devenit așadar un personaj fin, poliglot și erudit, s-a aruncat, încă din 1947-1948, în vîltoarea ideologică a leninismului cu
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
în 1974. Alvey îi rezervă lui Ghyka vreo 3 pagini în "istoria" sa, începînd cu propoziția: "Cadrelor didactice li s-a alăturat în 1947 un prinț adevărat". Continuă cu titlurile, decorațiile, diplomele, averile și călătoriile lui Matila Ghyka. Descrie integrarea esteticianului la Mary Washington, folosind pasaje din memoriile acestuia, care, deși poate cunoscute unor cititori români, merită reproduse aici. Ghyka scrie printre altele cu pătrundere psihologică si umor delicat: "Campusul, adică întregul domeniu, inclusiv parcul și pajiștile, înconjurau adorabilele clădiri în
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]