878 matches
-
energică și de eficientă de-a lungul întregii zile. Așa și trebuia să fie. Ca șefă a departamentului de reclamații, avea de verificat tranzacțiile unor tipi care încă adoptau porecle ca Ursul sau Îndesatul și care nu își însușiseră noul ethos al comerțului, mai elegant și mai academic, care se infiltrase în atâtea alte firme. Ursul și Îndesatul erau dealeri de modă veche. Zgomotoși și îndrăzneți, plini de încredere în forțele proprii și - din punctul de vedere al lui Nieve - niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
anii cumpliți petrecuți În tranșee, ci și ca efect social. Îl obișnuise cu gustul vieții de ofițer și gentleman, mai cu seamă În perioada de după război, când se afla cu armata de ocupație În Germania. De atunci fusese condamnat la ethosul și aspirațiile unei anumite clase, unui anume mod de trai, pe care afacerea sa din ce În ce mai nesigură nu i le permiteau, iar originea reală a familiei noastre le făcea absurde. Străbunicul meu fusese conțopist la un avocat din Somerset și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
din magia sunetelor, pânza inefabilă a lucrărilor sale. Nu puține la număr, deja 143 de opusuri, ele desemnează o gândire muzicală ordonată, echilibrată, ce în dimensiunea de bază vibrează prin sensibilitate și delicatețe, în care elementul ce se individualizează este ethosul spațiului românesc. Din acest concept de creație, ce de altfel o încadrează în orientarea modern moderată, Carmen Petra- Basacopol valorifică potențialul nesecat al modalului diatonic și cromatic topit în creuzetul genurilor și formelor muzicale tradiționale, flexibile și modernizate prin pana
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
vin să susțină și să coloreze sugestiv substanțialitatea cuvântului biblic. Suita pentru violoncel solo, op.48, nr. 2 (1981) este o lucrare în care compozitoarea își dezvăluie spiritul sintetic, marcând o flexionare a genului de suită pe care îl adaptează ethosului românesc. Resimțim astfel ecourile unei doine, fie și prin tehnica de corzi duble, prin flageolete, fie printr-o dinamică complexă, compozitoarea evidențiind cunoașterea instrumentului cu corzi grave. Apreciem valențele performante și sensibile ale interpretării violocelistului Marin Cazacu, cu deplină înțelegere
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
a membrilor cvartetului s-a realizat la nivelul viziunii artistice și în interpretarea muzicală propriu-zisă. În programul de sală interpreții afirmau că abordarea capodoperei bachiene a constituit o adevărată “provocare”, care a prilejuit o “lungă căutare a sunetului originar, adecvat ethosului care însoțește această uriașă liturghie muzicală”. Pentru publicul din sala Ateneului a fost o adevărată lecție de măiestrie și o demonstrație originală de îmbinare a fanteziei cu rigoarea în procesul interpretativ. Remarcabilă prin profunzimea și noblețea expresivă, versiunea oferită de
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
publicat la München în 1982; Dorin Tudoran formulează în 1984, din interior, cea mai aspră critică a comunismului ceaușist în eseul Frig sau frică - despre condiția intelectualului român, difuzat întâi de "Europa liberă" și publicat apoi la Paris în revista "Ethos", în timp ce autorul se afla în țară. După chinuitoare hărțuieli ale Securității, interogatorii, greva foamei, memorii, Dorin Tudoran emigrează în 1985 în SUA, unde obține azil politic. Este, după Paul Goma, cel mai important caz de disidență din rândul scriitorilor, disidență
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
Riscul retroactivității nu ar putea fi evitat, în cazul în care, la 19 mai, electoratul ar fi chemat să voteze în acord cu legea amendată. Operațiunea referendară, sugera Comisia pentru Democrație prin Drept de sub egida Consiliului Europei, este compatibilă cu ethosul democrației constituționale doar în măsura în care voința cetățeanului este susceptibilă de liberă exprimare. Modificarea regulilor referendare în săptămânile ce precedă consultarea populară poate afecta autenticitatea procesului democratic..." (Democrație, referendum și justiție constituțională, Revista 22, 11 17 mai 2007) În textul de mai
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
fiind marcat de etimologia sa, care trimite la acțiunea de a sfătui. Acest concept a fost în atenția cercetătorilor încă din Antichitate. Grecii o studiau în școli, o foloseau în justiție și în politică. Aristotel identifica drept agenți ai persuasiunii ethosul credibilitatea sursei, pathosul emoția și logosul argumentele raționale. Preocuparea pentru studierea acestui concept a continuat în epoca modernă și în cea contemporană. În accepțiunea lui Immanuel Kant, aceasta presupune mijloace de ordin subiectiv care acționează pentru obținerea adeziunii. În acest
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Românești relativ la numărul de elevi în comparație cu Moldova, cel puțin până în anul școlar 1842-1843. Procesul de etatizare a învățământului pus în mișcare de Regulamentele Organice nu s-a desfășurat fără opreliști. În ciuda demersurilor derulate de autoritățile statale de a impune un ethos educațional în care "limba patriei să predomine", iar "religia și morala să fie de importanță capitală", școlile private continuau să furnizeze o mult mai atractivă alternativă educației publice sponsorizată statal. Cazuistica descrisă de A. Drace-Francis (2006, pp. 104, 144) în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a viza învățământul rural, pe care îl consideră hârtia de turnesol a viitorului românismului, Melidon conferă educației sătești un aspect misionaristic. Învățătorii rurali trebuie să devină apostolii românismului, să propovăduiască ideile naționaliste în universul socio-cultural al satului românesc dominat de ethosul religios. A venit însă timpul, argumentează Melidon, pentru completarea moralei creștine cu etica națională. Școala, ca incubator al naționalismului, trebuie să devină "întocmaĭ ca o adoua biserică" (Melidon, 1874, p. VIII). Iar școlile normale, cele menite să formeze viitorii învățători
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului, dacă nu sacrificarea abnegantă a propriilor interese, atunci cel puțin punerea intereselor personale în consonanță armonică cu cele ale națiunii. Din această mistică organicistă a putut să ia ființă idei precum cea a "spiritului poporului" (Volkgeist
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a României s-a schimbat dramatic, periclitându-se aproape complet după ce întreaga lume a urmărit, cu sufletul la gură, derularea primei revoluții televizate din istoria umanității. Noua ordine postcomunistă a fost consolidată legislativ prin adoptarea Constituției din 1991, care "întruchipa ethosul centralizator care stătuse la temelia formării statului în Europa de Est timp de peste un secol" (Gallagher, 2004, p. 120). Constituția definea România ca stat unitar, iar limba română era stipulată ca singura limbă oficială a țării. Alegerile din septembrie 1992 au consolidat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale este faptul că prima se axează preponderent pe un moment fondator negativ, Holocaustul fiind evenimentul traumatic ce stă la baza memoriei și identității europene; ii) a doua coordonată ține nu atât de conținut cât este dată de existența unui ethos european al aducerii aminte înlăuntrul căruia rezidă imperativul moral al "politicii regretului" (Nienass, 2013). Politica românească a regretului. Restructurări ale memoriei naționale. Statul român s-a racordat cu întârziere la noua cultură europeană a căinței, exprimându-și regretele formale prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tranziție paradigmatică dinspre o memorie eroic-celebrativă a trecutului național monumentalizat către o memorie reflexivă post-eroică a unui trecut național deglorificat. Intrarea memoriei istorice românești în condiția postnaționalistă este parte a unui proces mai amplu de reconstrucție identitară pe aliniamentele unui ethos postnaționalist. Această vastă transformare consistă într-o serie de deplasări discursive simultane, pe care le vom despleti din totul organic în care sunt legate din rațiuni strict analitice. După cum se va vedea, ele sunt liniile de forță și dimensiunile constitutive
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aceste mutații petrecute în conținutul semantic al noțiunii de "bun cetățean" se repercutează și asupra identității sociale a indivizilor, care este supusă unei masive revizuiri. Cetățenia activă, angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de apartenență, dincolo de care nu se poate extinde solidaritatea socială (R. Emerson citat de Geertz, 1994, p. 29). Către sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un context marcat de o acerbă competiție interstatală, pedagogii națiunii au denunțat în termeni apodictici ethosul umanitarianist ca un atentat la adresa ființării statului- națiune românesc. Chiar și pedagogia comunistă, în pofida retoricii "internaționalismului proletar" și a solidarității transnaționale a oamenilor muncii, dădea glas unui limbaj dublu orwellian, întrucât a continuat să mențină și chiar să întărească granițele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Mai mult, însăși ideea de "comisie a adevărului" trebuie supusă unei scrutări critice intense, întrucât ideea de fixare oficială și definitivă a adevărului științific în general și istoric în cazul de față de către o comisie aprobată statal este străină de ethosul științei, codificat în ceea ce a ajuns să se numească "normele mertoniene": comunalism, universalism, dezinteres, scepticism organizat (Merton, 1973). Ideea fixării adevărurilor definitive și apodictice este complet străină spiritului epistemic al științei. Încă de la C.S. Peirce s-au impus în carta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
constitui baza genezei trinității poporului român „căci o dată cu credința cea nouă, se naște și limba cea nouă și poporul. Toate trei se ridică spre cer ca o cruce de neînfrânt” (Simion Mehedinți). În „Baladă și eroism” (o frumoasă evocare a ethosului nostru popular) Radu Gyr spune; „bogăția unui neam se aprinde În arta lui populară, se fixează aici În această artă eternități de suflet din Sufletul Neamului”. „Căci numai omul frumos al unui neam Îi recunoaște acestuia din urmă frumusețea”, spune
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
măsură mișcare declanșată ca urmare a asasinării militantului Malcolm X (vezi). Domeniul reconsideră, din perspectivele grupului etnic afro-american, locul, rolul și consecințele unor evenimente din domeniul istoriei, economiei, politicii și artei americane asupra comunității de culoare, precum și contribuția acesteia la ethosul american și la construcții proprii ale identității culturale (vezi AFRICANA STUDIES și AFROCENTRISM). În acest sens, realizări artistice precum romanele Invisible Man (1952) al lui Ralph Ellison și Go Tell It on the Mountain (1953) al lui James Baldwin, ori
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
calea transmodernității. Între deism și panteism, Părintele Stăniloae lucrează cu un nou concept de lume, în perspectiva unui nou antropocentrism solidar cu teologia patristică și ortodoxă, în general, dar și cu ontologia lupasciană a celor trei materii, absorbită azi de ethosul transdisciplinarității. E aici și o consecință a creștinismului cosmic răsăritean și cu precădere cel românesc, despre care s-a pronunțat și Mircea Eliade. Cu ochi detașat, din afară, Maciej Bielawski a sesizat că viziunea Părintelui Stăniloae este consubstanțială unei viziuni
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dar pentru clișeele lor, care au împins gândirea în ideologii. Golite de utopii, ele, însă, pot fi recuperate chiar la modul postmodern, așa cum au procedat Heidegger și Derrida cu gândirea lui Platon sau Părintele Stăniloae cu teologia patristică. Numesc asemenea ethos ca fiind transmodernist. Dar postmodernismul nu înseamnă doar moartea lui Dumnezeu, a metafizicii, a istoriei și a umanismului tradițional, ci și a celorlalte valori, în care prim-planul îl ocupă, desigur, arta. Modernismul, înglobând în sine și tradiția, adusese arta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o anchetă a "Vieții Românești", inserția politicului (a disensiunilor) în sânul bisericilor a făcut ca în Constituția Uniunii Europene semnate la Roma (octombrie, 2004) să nu se pomenească de rădăcinile creștine ale Europei, biruind aici un ateism diplomatic. Altfel spus, ethosul postmodern a biruit în constituția europeană, deși conștiința europeană comună, câtă este, nu-i decât opera fundamentului creștin. În orice caz, decreștinarea Europei era privită de Eminescu ca pe cea mai mare catastrofă istorică de la căderea Bizanțului. Despărțirea lui de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
antitetice, de esență transmodernă, Eminescu sublinia necesitatea echilibrului, în marginile adevărului, dintre național și cosmopolit, pretenția celui din urmă de a suprima ce e național însemnând imposibilitatea de existență a cosmopolitismului însuși. Acesta este un semn al gândirii paradoxale specifice ethosului transmodern: "cosmopolit sînt și eu mărturisește Toma Nour; aș vrea ca omenirea să fie ca prisma, una singură, strălucită, pătrunsă de lumină (aceasta e lumea-lumen!, n.n.), care are însă atâtea colori. O prismă cu mii de colori, un curcubeu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că "nu trebuie să ne așteptăm la sfârșitul epocii naționaliste"145. Dar putem spera la slăbirea acuității conflictului naționalist, în sensul armoniei prismatice a diversităților naționale, după speranțele eminesciene. Așadar, nu naționalism șovin, nu internaționalism și cosmopolitism, ci transnaționalism în ethosul transmodernității. Nu o ideologie care profetizează și propovăduiește dispariția națiunilor este lucrativă în condițiile globalizării, căci aceasta ar duce la biruința omogenizării în defavoarea diversităților. Lumea, sub aparentul ritm înzecit al progresului, și-ar intensifica opacitatea, după spusa lui Eminescu, și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
emancipărilor de tot felul"204. Generația '80 nu mai e de multișor una imberbă. Or, valorile pe care pariază Mircea Cărtărescu sunt specifice poporului "jeune", cum l-a numit Alain Finkielkraut, ceea ce denotă că postmoderniștii văd deja o generalizare a ethosului specific juvenilității. Adevărul e că un ethos transmodern ar rezolva asemenea exclusivisme, fiindcă întotdeauna vor fi și tineri care vor prefera nu doar muzica rock, ci și pe cea clasică, iar blugii lăudați cândva de Adrian Păunescu nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]