1,245 matches
-
militară (disciplina militaris). Hoskin susține însă că etimologia demonstrează de fapt că sensul actual ar proveni dintr-o formă „spartă” a cuvântului discipulina, adică a face învățătura (disci-) să ajungă în copil (puer, reprezentat prin silaba pudin -pulina). Din perspectivă etimologică, disciplina face referire directă la formarea organizată a celui care se plasează în școală (mediu instituționalizat), coordonată de un magister. De aici și puterea incumbată în noțiunea de disciplină; ea se legitimează pe puterea magisterium-ului (locul în care se face
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
transgresarea unor norme divine (1Ioan 3,4); ⎯ adikia, „nedreptatea”; păcătosul refuză să fie drept atât față de om, cât și față de semeni (1Ioan 5,17); ⎯ prosopolempsia, „favoritism, părtinire”; insul aplică măsura omenească În locul celei dumnezeiești (Iacob 2,9). Blasfemia După dicționarul etimologic al lui Chantraine: blasphemein, În greaca clasică, nu are un sens specific religios, ci Înseamnă „a Înjura, a vorbi de rău pe cineva, a calomnia”. Este sinonim cu loidorein, „a ocărî”. În opoziție cu euphemein („a vorbi de bine, frumos
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din zilele noastre, făcând parte din această Tradiție. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\calatorii redactare finala.doc PAGE 1 PAGE \# "'Page : '#' '" Se scrie filozofie; filosofia nu e corect filologic, pur si simplu, ptr ca ortografia limbii române fonetica, nu etimologica. Cei care scriu filosofie (indeobste nu cunosc decit acest cuvint din greaca) ar trebui, pentru consecventa, sa scrie philosophie; altfel e caraghios. PAGE \# "'Page: Nu-i nevoie să explici bancurile... Aș scoate. PAGE \# "'Page: Pentru mintea de clasicist, “ versiune ” Înseamnă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nu doar a evoluției tehnologiilor războiului, dar mai ales a sporirii gradului de complexitate a societăților. Fără a avea pretenția unei explorări exhaustive a evoluției conceptului, se poate schița o scurtă istorie a dinamicii semnificațiilor succesive ale termenului. Originea sa etimologică este termenul din limba greacă de strategos care Îl desemna pe comandantul activ al unei unități armate. În secolul al XVIII-lea, când a fost consacrat În forma sa modernă, granițele conceptului de strategie au fost extinse ajungându-se la
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
la români în perioada slavonismului cultural, si in 1929 -Individualitatea limbii române și elementele slave vechi. Consacrându-se revistei „Arhiva”, reînviata în 1921 sub direcția să, va fi prezent număr de număr cu studii și articole, documente, note filologice și etimologice, imprimând publicației o agresivitate de temut. O bună parte din cercetările slavistului sunt legate direct de istoria literaturii române, B. atrăgând atenția că el este preocupat îndeosebi de „romanistica”. Curentele literare la români... este o sinteză a cercetărilor privind chestiunile
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
absentă. Inventivitatea epică, redusă, reclamată de însuși senzaționalul subiectelor istorice, este stimulată de imaginarul legendar și de poetica romantică. O Moldovă pastorală, a unui timp legendar, este „bruscată” de intervenția arheologului A., ce caută urme antice și sfârșește în elucubrații etimologice (Prutul provine din Brutus, lacul Brateș din Brutis, movila Găiatei din Gaeta). Moldova arhetipală, a genezei naționale prin exodul din Maramureș în „Dacia Transalpină”, este figurată în nuvela Dragoș. Evul Mediu național, contaminat de trăsături occidentale: cavalerism, eros spiritualizat, frenezie
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Buletinul Societății Filologice”, „Curentul”, „Grai și suflet”, „Junimea literară”, „Magyar román szemle”, „Noua revistă română”, „Oltenia”, „Printre hotare”, „Revista nouă”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Romania”, „Unirea”, „Universul”, „Vieața nouă” ș.a. Este autor împreună cu Ovid Densusianu al unui Dicționar etimologic al limbii române. Elementele latine (fasciculele I-IV, 1907-1914) și, cu Gh. Adamescu, al Dicționarului enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931). C. este un cercetător erudit, preocupat de cunoașterea și studierea folclorului dintr-o perspectivă interdisciplinară, comparatistă complexă. Datele furnizate de
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
puține ori, atractiv. De asemenea, acordă atenție deosebită anumitor componente ale culturii populare: credințe, obiceiuri, legende. A fost adeptul inovației metodologice: „o știință n-ar putea progresa fără să încerce mereu ipoteze nouă”. Cercetările sale sunt susținute de savante demonstrații etimologice. Faptele de cultură sunt analizate dintr-o perspectivă incipientă la noi, a antropologiei culturale. În conformitate cu orientări europene, în cursul Dialectologie și folclor romanic. Raporturi între limbă și cultură (1929-1930), autorul evidențiază rolul psihologiei în studiul limbii. Spirit deschis progresului în
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
Hipodromul cailor de mare (1993). După un deceniu de la debutul în presă, C. și-a adunat într-o carte, Hipodromul cailor de mare (1993), o primă serie de „parodii literare”. Spirit ludic, ironic și sentimental, autorul realizează „parodii” în înțelesul etimologic al termenului, adică un gen de replici în tehnica, stilul, imagistica poetului avut în vedere. Așa încât noile „partituri” evocă modelele de la care au plecat, asemenea unei interpretări actoricești adecvate rolului asumat (repartizat), dar cu accentul personal necesar și firesc. „Parodia
CAPSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
asupra regulelor și orănduelelor gramaticii rumănești, Râmnic, 1787). Anul 1779 marchează începutul folosirii alfabetului latin în lucrări românești prin Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin a lui Samuil Micu (apărută la Viena), care cuprinde și prima explicare a ortografiei etimologice, propusă de autor pentru scrierea limbii române cu caractere latine. Expunerea teoretică a ortografiei românești cu litere latine este cuprinsă și în Elementa linguae daco-romanae sive valachicae a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai (Viena, 1780). Și ceilalți corifei ai
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
de zi” al lui Ion Ghica, din 8 februarie 1860; în biserică, alfabetul latin va fi introdus printr-o hotărâre din 1881 a Sinodului. Atât ortografia din 1860, cât și alte două care i-au urmat (1867, 1869) au fost etimologice. În 1881, ca urmare a fundamentării teoretice a lui Titu Maiorescu, realizată practic în „Convorbiri literare”, Academia Română a stabilit o nouă ortografie a limbii române, dând prioritate principiului fonetic. Modificările ulterioare (printre care cele mai importante au fost cele introduse
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
anuală din 1968 a Societății pentru Studiul Științific al Sexualității (ținută În acel an În Mazatlán printre nenumărate piñate sugestive), doctorul Luce prezentase conceptul de „perifesCență“. Cuvântul În sine nu Înseamnă nimic; Luce Îl inventase pentru a evita orice asociere etimologică. Cu toate acestea, starea de perifescență e foarte cunoscută. Ea denotă prima febră a Împerecherii umane. Provoacă amețeală, exaltare, o gâdilătură În capul pieptului, dorința de nestăpânit de a te urca Într-un balcon pe o frânghe Împletită din părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
problematicii sensului. Dimpotrivă, caut să înaintez în marginea ei, la o distanță convenabilă pentru o privire mai curând indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce produce în continuare o teamă greu de înțeles, îl iau într-o accepțiune simplă, aproape etimologică: a privi ceva ca în oglindă, în lumina calmă a îndepărtării, spre a vedea deopotrivă ceea ce este echivoc sau incomprehensibil, distanța însăși care se tot reface. Voi lăsa deoparte, pe cât posibil, unele analize ce propun delimitări exacte, atitudini reactive și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o formă de libertate neașteptată. Revine, de fapt, o specie uitată a celor absurde. Enumerarea lui Borges este absurdă în accepțiunea etimologică - și secundă - a cuvântului: ceva spus într o manieră complet discordan tă pentru urechea obișnuită. Tocmai această voce descrie un joc de o mare frumusețe. Afli vorbindu-se despre nenumărate posibilități ale lumii și ale vieții, dincoace de orice criteriu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
problematicii sensului. Dimpotrivă, caut să înaintez în marginea ei, la o distanță convenabilă pentru o privire mai curând indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce produce în continuare o teamă greu de înțeles, îl iau într-o accepțiune simplă, aproape etimologică: a privi ceva ca în oglindă, în lumina calmă a îndepărtării, spre a vedea deopotrivă ceea ce este echivoc sau incomprehensibil, distanța însăși care se tot reface. Voi lăsa deoparte, pe cât posibil, unele analize ce propun delimitări exacte, atitudini reactive și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o formă de libertate neașteptată. Revine, de fapt, o specie uitată a celor absurde. Enumerarea lui Borges este absurdă în accepțiunea etimologică - și secundă - a cuvântului: ceva spus într o manieră complet discordan tă pentru urechea obișnuită. Tocmai această voce descrie un joc de o mare frumusețe. Afli vorbinduse despre nenumărate posibilități ale lumii și ale vieții, dincoace de orice criteriu. Cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
profan. Pentru a reda actul acestei manifestări a sacrului, am propus termenul de hierofanie, care ne este la îndemînă, cu atât mai mult cu cât nu are nevoie de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conținutul etimologic, adică ni se arată ceva sacru. S-ar putea spune că istoria religiilor, de la cele mai primitive până la cele mai elaborate, este alcătuită dintr-o acumulare de hierofanii, din manifestările realităților sacre. De la hierofania cea mai elementară, ca de pildă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adică împărțirea zodiacală a celor șapte planete în câte zece părți). Templul era o imago mundi: găsindu-se în "Centrul Lumii", la Ierusalim, el sanctifica nu numai întreg Cosmosul, ci și "viața" cosmică, adică Timpul. Primul care a explicat înrudirea etimologică dintre templum și tempus este Hermann Usener, care a interpretat cei doi termeni cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung")2. Cercetările ulterioare au adus precizări în legătură cu această descoperire: "Templum se referă la aspectul spațial, iar tempus la aspectul temporal al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
geometrice deosebit de utile. Mediculus: diminutiv latin de alint - literal „mic medic“. Mentula: termen obscen cu care romanii indicau organul sexual masculin. Milă: o milă romană măsoară ceva mai mult de 1.800 m. Mirmilon: numele provine din limba greacă; rădăcina etimologică (mu sau my) înseamnă „închis“, „ascuns“ și din ea derivă termenii mysterion (mister) și mysticon (mistic), precum și numele țiparului, care stă ascuns între stânci. Mirmilonul este singurul gladiator dotat cu un scut înalt și concav, care îi înconjoară corpul, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unității. Într-o zi mi-a căzut În mână un dicționar al limbii române și am avut curiozitatea să mă uit mai cu atenție la cele câteva cuvinte de la care a pornit prietenia noastră. În primul rând, ele au origine etimologică diferită. Bardă vine din maghiară, baros din țigănește, baionetă din franceză, iar originea probabilă a cuvântului baltag este dată de autorii dicționarului În cuvântul turcesc balta, despre care n-am nici cea mai mică idee ce poate să Însemne. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am împărțit grupul de patru cifre, din josul gravurii neamțului, pe principiul maximei economii. Astfel, cifra unu, constituie conotația numerică a literei aleph, prima literă din alfabetul evreiesc. Principial, sunetul a, mut în ebraica modernă. Știi și tu, că valorile etimologice ale simbolurilor literale, în limbile semitice, consonantice și înrudite cum sunt araba, aramaica, limba lui Hristos și derivata ei, ebraica sunt relative, cât privește notarea vocalelor. Mai departe, avem cifra șase, care corespunde numeric literei ebraice vav, întrucâtva v, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de referință al interpretărilor „sociologice” era mai adesea cel al unui Mircea Eliade sau Mircea Vulcănescu decît cel al unui Max Weber sau Emile Durkheim... Ne-am format astfel într-un soi de cultură filosofico filologică de amatori (în sensul etimologic al cuvîntului, care cuprinde referința la iubire de) și care constituia un fel de salvare din societatea înconjurătoare. După 1990, scena societății a fost invadată de politic, eliberat de acum prin democrație. Acesta a declanșat toate pasiunile celor care rîvneau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
etnologiei constă astfel, pentru Anghelescu, într-un soi de hermeneutică a tăcerii sau, în alt registru terminologic, de antropologie vizionară a invizibilului, la care privește cu nedisimulată bucurie. O „antropologie” nu în sensul disciplinei occidentale, ci mai degrabă într-unul etimologic, similar cu cel în care Horia Bernea vorbea despre Muzeul Țăranului Român ca despre un muzeu de antropologie, și nu de etnografie. Căci, ca și pe Bernea, pe Anghelescu nu-l interesează atît etnografia, cît antropo logia țărănească, rînduiala din spatele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și nu „internaționale”, cum sugerau anglo-saxonii) ale Omului, Hessel a fost întreaga sa viață un „indignat” constitutiv : „lunga mea viață mi-a dat o succesiune de rațiuni de indignare”, mărturisește el. Nu știu dacă indignatus și dignitas au aceeași origine etimologică, dar pentru Hessel indignarea ține organic de o practică a demnității umane și nu are nimic din puseele unui rebel sau ale unui cîrcotaș. În acest sens se adresează el tinerilor, îndemnîndu-i la o indignare cu rost : „vă doresc tuturor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
socialitate într-un sens mai amplu, adică despre comunitate ca loc al exercitării raportului intersubiectiv. Nu vom trata problemele tehnice ale contextului social și ale organizării sale, ci doar socialitatea trăită, expresie autentică a unei experiențe existențiale. Existența, conform analizei etimologice a cuvântului exsistere, se prezintă ca fiind ceva expus. Dacă existența, pe de o parte indică o înrădăcinare originară ce dă naștere unei închideri intensive în propria efectivitate, pe de altă parte exprimă o deschidere spre ceva care salvează de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]