1,259 matches
-
Parody: ancient, modern, and postmodern, urmărește evoluția conceptului din Antichitate până în zilele noastre, fără a eluda accentele personale, dintre care cel mai de seamă ni se pare prezentarea parodiei drept metaficțiune comică. Sfătuiți să ne întoarcem dinspre postmodernitate spre rădăcinile etimologice ale noțiunii, ni se propune să-i redăm parodiei statutul de "mult mai complexă combinație și dezvoltare a laturilor metaficțională, comică, dar și a formelor înrudite cu acestea", recunoscându-i meritul de a fi oferit un dublu cod, care unește
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
postmodernism. Detalii privind romanele parodice pe care le situează la loc de cinste în configurația exemplelor vom găsi în alte cărți ale sale, precum Poetica postmodernismului. În privința definirii fenomenului de care ne ocupăm, Lindei Hutcheon i se datorează limpezirea confuziilor etimologice, de unde va rezulta și extinderea semnificației parodiei, transformată dintr-un gen parazitar și pe nedrept acuzat de a fi rezultatul malițiozității cu care un autor tinde să ia în derâdere un text precedent, într-unul major, o strategie practică de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai primitiv sens al parodiei, înțeleasă ca poem narativ de lungime medie, care folosește metrul epic și stilul nobil, dar cu un subiect vulgar"72 (trad.n). O justă definiție a parodiei trebuie să țină deci seama atât de specificațiile etimologice, cât și de contextul istoric ce include sau chiar contribuie la elaborarea fiecărui text în parte: uniformizarea poate genera, cum vom vedea urmărind firul exemplelor, erori grave. Menționăm aici două tipuri de dicționare, cele explicative și cele de strictă specialitate
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în scenă pentru a-și recita ritmurile anapestice. Apoi, parodia denumește o imitație comică a unei opere serioase și de notorietate, căreia i se vizează subiectul sau procedeele de expresie (s.n.)"80. Aceasta intră în dialog cu încercarea de definire etimologică propusă, mai târziu, de Mircea Doru Lesovici: "Parodia (gr. parodia £ para "alături" și ode "odă") e, în linii mari, imitația unui text literar care urmărește un efect umoristic, de obicei prin accentuarea și îngroșarea trăsăturilor caracteristice ale originalului"81, dar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
zona celor două studii de care majoritatea teoreticienilor parodiei se folosesc în zilele noastre. Este vorba despre intervențiile lui Fred W. Householder 83, un lingvist preocupat de chestiuni de etimologie, și F.J. Lelièvre84, care prezintă fenomenul în diacronie, legând aspectul etimologic de producția ulterioară de opere literare. Ambii cercetători cad de acord în privința succesiunii și însemnătății termenilor citați mai sus: cea dintâi formă atestată este "parodos", ajungând să desemneze un rapsod care cântă/ recită un text dat, dar un text făcând
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de eroism, de idealizare și mit, tratat însă în registrul gravității cu care ne-a obișnuit formula epicului epopeic. O perspectivă interesantă vom întâlni și la Marcus Fabius Quintilianus (35-96 e.n.), în Institutio Oratoria (Arta oratorică). Din punct de vedere etimologic, acesta consideră parodia drept un "termen care desemnează melodiile alcătuite prin imitarea altora și care, în mod abuziv, se folosesc pentru denumirea imitărilor de versuri sau proză ale altora"113. Autorul latin lua așadar în calcul mai degrabă practica orală
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aceea, este firesc ca o parte din sememele termenilor din aceeași familie lexicală sau de la termeni complet diferiți să-i fi hrănit cuvântului sensul consacrat prin ritual. Relevant este și faptul că astăzi cuvintele din limbile moderne, derivate din dubletele etimologice amintite mai sus, sunt repere conceptuale definitorii în discursul identitar, dar și în discursul științific despre imaginar - pe care îl putem înțelege ca fiind mai complex decât o simplă paradigmă operatorie, cu diferite variabile specifice (imagini fanteziste, simboluri etc.). Sondarea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
simbolică"). Latina medie ne-a lăsat moștenire câte trei termeni pentru aceeași noțiune, povestire, respectiv pentru rolul său corespondent, povestitor, dar toți caracterizați de o anumită ambiguitate semantică și aparent nespecializați. Ulterior însă, începând cu latina târzie, cele trei serii etimologice de termeni își subîmpart într-un mod mult mai nuanțat câmpul de semnificații, conducând: prima, către rezultatul procesului de configurare a schemei acțiunii și către denumirea rolului subiectului−configurator, respectiv narațiune și narator; a doua, către specializarea formei rememorării/ recuperării
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Paradigme lingvistice și conceptual-semantice în limbajul panlatin / 145 VI.1. Criteriul structural de clasificare a formanților de sursă greco-latină / 147 VI.2. Criteriul conceptual de clasificare / 149 VI.3. Criteriul interdisciplinar de clasificare a formanților greco-latini / 150 VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților / 152 VI.5. Relații paradigmatice la nivelul afixoidelor / 153 VI.6. Prefixe neologice în terminologia medicală / 156 Capitolul VII. Studii interdisciplinare de terminologie. Transferul metaforic / 163 VII.1. Conceptul de interdisciplinaritate în limbajele specializate / 163 VII
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
neutră, primară a conceptelor specializate, în sintagme. Iată câteva exemple: med. bordură în perie, med. bloc de ramură etc. Ambii termeni ai metaforei bordură în perie au sensuri diferite față de domeniul medical în care s-a realizat transferul, au izvoare etimologice diferite: bordură (cf. fr. bordure) provine din limba francilor stabiliți în Galia, unde bord era utilizat cu accepțiunea de "margine a vasului", iar perie (cf. sl. perije) este un cuvânt de origine slavă. Imperativul transparenței de sens a unui concept
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Galia, unde bord era utilizat cu accepțiunea de "margine a vasului", iar perie (cf. sl. perije) este un cuvânt de origine slavă. Imperativul transparenței de sens a unui concept complex revendică utilizarea analogiei duble, având două baze diferite semantic și etimologic, libere de domeniul medicinii. În "bordură...", analogia are în vedere baza comună "margine..." - rezultatul semantic fiind diferit în limbajul medical, atât din punct de vedere denotativ cât sub aspectul referentului ("suprafață apicală a membranei plasmatice"). Situația este identică și în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de principiul invarianței semantice, limitativ în ceea ce privește productivitatea metaforei conceptuale, în general). În sens restrâns - pe axa verticală (privind relația dintre lexicul comun (LC) și lexicul specializat (LS) al fiecărei limbi-țintă) - mecanismele și strategiile de transfer semantic sunt variabile, în funcție de sursa etimologică /de imagine /de tipul de reprezentare semantică/ de tipologia (flexionară/ aglutinantă) a limbilor, chiar dacă referentul desemnat își conservă univocitatea/ caracterul monoreferențial. Așa de pildă, verbul "stalk" are în lexicul comun al limbii engleze numeroase semnificații 14. Tot în limba comună
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fr. méga- ,mégal/o/- ,mégalie/ (gr. μεγα-, μεγαλο-, μεγας )] devin unități autosemantice cu circulație internațională. Fenomenul lexicalizării este și mai bine pus în valoare prin calitatea unor afixoide autonome de-a se combina cu prefixe neologice (ex-vicele). VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților În limbajul medical se manifestă o vădită influență intralingvistică, prin capacitatea de interacțiune fonetică, morfologică și lexicală a afixoidelor. Se formează variante fonetice ale unuia și aceluiași afixoid, în funcție de criteriul etimologic: cant-, canto- (cf. gr. kanthos
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
neologice (ex-vicele). VI.4. Criteriul etimologic de clasificare a formanților În limbajul medical se manifestă o vădită influență intralingvistică, prin capacitatea de interacțiune fonetică, morfologică și lexicală a afixoidelor. Se formează variante fonetice ale unuia și aceluiași afixoid, în funcție de criteriul etimologic: cant-, canto- (cf. gr. kanthos vs. lat. canthus): cantectomie, cantoplastie; crani-, cranio- (cf. gr. kranion vs. lat. cranium); eter-, etero- (cf. gr. aither vs. lat. aether). Există o mare compatibilitate fonetică a unor serii de afixoide de a forma unități
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
germană/ rusă. La nivelul variantelor există două tipuri de compatibilitate: (1) compatibilitate conceptuală: în termenul hemocromogen, prefixoidul hemo- are sensul primar (gr. αίματο-, αϊμα "sânge"). Substituirea acestui termen cu hemi-(gr. ήμι "jumătate") ar compromite sensul/ valoarea conceptuală; (2) compatibilitate etimologică. Substituirea formanților hist-, histio-, histo- (histamină, histoliză) de origine greacă, cu un prefixoid latin nu este posibilă, datorită incompatibilității etimologice și conceptuale. Nu toți termenii medicali sunt compatibili sub aspect funcțional: dacă "migrenă" circulă în lexicul comun, există in vivo
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
primar (gr. αίματο-, αϊμα "sânge"). Substituirea acestui termen cu hemi-(gr. ήμι "jumătate") ar compromite sensul/ valoarea conceptuală; (2) compatibilitate etimologică. Substituirea formanților hist-, histio-, histo- (histamină, histoliză) de origine greacă, cu un prefixoid latin nu este posibilă, datorită incompatibilității etimologice și conceptuale. Nu toți termenii medicali sunt compatibili sub aspect funcțional: dacă "migrenă" circulă în lexicul comun, există in vivo, varianta sinonimică, hemicranie, are o sferă funcțională limitată, existând doar in vitro. Variabilitatea inter- și intradisciplinară asigură flexibilitatea conceptual-semantică a
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
să fie mult mai bine reprezentată decât în domeniul tehnic. Este mult mai generoasă și însumează o serie de tipuri specifice de similitudine între unitățile terminologice și/ sau de inventar etc. Este un tip de sinonimie multidimensională, non-uniformă. (3) Variabilitatea etimologică impune concurența dintre sursa lingvistică primară și împrumutul din limba engleză și/sau engleza americană: termenii grecești și latinești conservă conceptele fundamentale, unitățile neologice actualizează trăsăturile conceptuale adiționale. (4) Există un tip de sinonimie specifică termenilor alcătuiți prin autocombinarea afixoidelor
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
invariantă: gr. cata- "în jos" este folosit cu sensul de "degradare": catabolism, catalepsie, cataliză; (2) omonime care au două invariante: dis-(dys-), eco-(eco-). Coincidența poate avea loc între afixoide latine vs. grecești, diferite ca formă și ca sens (omonime etimologice): lat. dis- "separat de" (cf. disecție, diseminare etc.) și gr. δυσ- "greu, dificil; indică o funcționare anormală" (cf. disartrie, discrazie). Frecvente sunt situațiile în care convergența fonetică se produce între rădăcini cu sensuri diferite (omonime semantice): (1) provenite din limba
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
frecvente unități conceptuale sunt actualizate cu ajutorul prefixelor neologice de circulație internațională. Majoritatea termenilor formați cu aceste prefixe sunt împrumuturi savante sau calcuri după model străin (francez/ englez) și în mică măsură, formații cu termen-bază românesc. Cercetarea în domeniu actualizează dihotomia etimologică: a (cf. lat. ad-) prefix provenit din limbile latină, franceză, italiană (adnota, acalmie), care a pătruns și în limba comună (acasă, alene, asfinți), și a- prefix neologic, intrat în limbajele specializate, prin filieră franceză sau engleză. Legăturile de sens dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pF (logaritm decimal al sucțiunii...), pH (logaritrm decimal negativ al concentrației ionilor de hidrogen...), ppm (părți per milion) etc. Studiul caracterului interdisciplinar al metaforei terminologice panlatine și/ sau al termenilor implică necesara aprofundare în sincronie și în diacronie, sub aspect etimologic și comparativ. Terminologia este o problemă de cunoaștere științifică (prin concepte), de lingvistică (prin relațiile cu limbile istorice), de logică (prin metafora terminologică și tehnicile logice de conceptualizare), de ontologie (prin existența a două sau mai multe discipline necesare explicării
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
se manifestă în diferite grade la nivelul unui domeniu. Structura internă, vocabularul specializat este format, de regulă, dintr-o "sferă centrală" de termeni (D. Slușanschi, 1971) puternic abstractizată, uneori ermetică și ariile exterioare, alcătuite din subansambluri eterogene. Analiza conceptual-semantică, analiza etimologică precum și gradul de stabilitate a termenilor pot contribui la relativa definire a granițelor dintre "nucleul dur" și termenii migratori, de regulă metafore terminologice. Sfera centrală însumează termeni și sintagme specializate omogene, prin care se desemnează un fond coneptual comun, cvasi-universal
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de la numele insulei Cyprus) + semul "ină", în termenul medical "hepatocupreină". În combinație cu elementul conceptual "-rafie" (cf. gr. ραφή, -ής, s.f. ,,cusătură"), termemul,,hepar" formează noțiunea de "hepatorafie" definind sutura celor două "buze" ale unei plăgi hepatice. Anexa I Ghidul etimologic al modelelor preconceptuale de origine greacă și latină utilizate, cu excepțiile necesare, în terminologia panlatină/ parțial engleză (selectiv) Nu numai rădăcina ci și prefixoidele provenite din limbile greacă și latină s-au impus ca modele preconceptuale în limbajul medical: A
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
-ειν vb. "a fierbe, a clocoti"): ro. zeoliți s.m. (cf. fr.zéolites s.f.; en. zeolits); zigo- ,,unit, cuplat" (cf. gr. ζυγός,-οϋ s.m. "jug"): med. ro. zigot s.m. (cf. fr. zygote s.m.; en. zygote). Bibliografie ANDREI, N., 1987: Andrei, Dicționar etimologic de termeni științifici - Elemente de compunere greco-latine, Editura Științifică și Enciclopedică, București. BAILLY, A,. 1901: Anatole Bailly, Dictionnaire grec- français, rédigé avec le concours de M. E. Egger, onziéme édition, Paris, Libraire Hachette 79, Boulevard Saint- Germain, Paris. BIDU-VRĂNCEANU, A
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
anaforice (substantive însoțite de dierse articole sau determinanți, chiar verbe). Cu alte cuvinte, există o strînsă conexiune între modurile în care a fost definit și interpretat pronumele și tipurile de abordare a relației anaforice. A) Abordarea substituționalistă pleca de la definiția etimologică a pronumelui: "cuvînt utilizat în locul unui nume/substantiv". Această definiție nu poate însă explica de ce într-un exemplu ca Un bărbat 1 a văzut hoțul și el1 a chemat poliția, unde, conform acestei abordări, pronumele el ar înlocui substantivul articulat
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termenului și a lipsei unei perspective clare, căci se putea viza fie cîmpul semantic al unui cuvînt, fie cîmpul lexical al unei familii de cuvinte, fie cîmpul lexical al unei realități extralingvistice. Ca atare, în metalimbajul analizei lingvistice, numai sensul etimologic al cuvîntului cîmp clarifică parțial realitățile pentru care este folosit, încît semnificația "spațiu sau domeniu delimitat în interiorul căreia se constată un fenomen" îl face apt pentru a-l folosi în legătură cu limba sau cu discursul. Astfel se explică proliferarea în cadrul structuralismului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]