1,985 matches
-
nostratice, care stă la baza limbilor europene, semitice, uralo-altaice, dravidiene, etc. cercetată, printre alții de N.V. Illici Svityč (URSS) și B. Čop (Iugoslavia). Pentru explicația toponimului Roma este suficient să comparăm cu termenii semitici semnalați. În favoarea acestei tâlcuiri vine și etimologia numelui regiunii Latium. Acesta a fost considerat ca derivând dintr-un *stlă-t-iom din baza stela (cf. latus „lat“ și latus „parte“ și deci ar putea însemna „regiune netedă“ în opoziție cu muntoasa Sabină) (Tagliavini, op. cit., p. 66). Dar, adaugă Tagliavini
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
are dreptate când afirmă: „Numele însuși de Roma, cu toate că cercetările etimologice moderne nu au dus la rezultate concordante și indiscutabile, nu numai că nu este latin, dat nu este probabil nici indo-european“. Prof. Ion Carstoiu Referință Bibliografică: ROMA, LATIUM - DOUA ETIMOLOGII. Ion Cârstoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ROMA, LATIUM – DOUA ETIMOLOGII. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347060_a_348389]
-
Junimea. Cu talentul său scenic, a prezentat junimiștilor piesa aproape jucată de el, mimând, gesticulând și rostind apăsat vorbele, dând întietate graiului vorbit asupra limbii literare. Cei trei puseseră la cale să scrie și o „ Gramatică”, împărțindu-și rolurile, Eminescu- etimologia, Caragiale cu sintaxa și Slavici cu topica, proiect care nu s-a finalizat niciodată. Ca să învețe de la Eminescu, Caragiale juca rolul lui „gică-contra” tratând drept moftangii pe Kant și pe Schopenhauer, ascultând pe Eminescu cu adevărate lecții de filozofie. După
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
nu intuitiv-raționali, pentru că intuiția îi sperie iar rațiunea îi îndeamnă să se ascundă de ei înșiși, pentru că, auzi proverb nenorocit la acest popor: “Ferește-mă, doamne, de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur!” Nu mai știu eu care este etimologia cuvîntului prieten?! Exclus! Poți să spui că aproape că te-ai împrietenit cu cineva, asta da, limba rabdă aceste definiții, dar despre un prieten poți să spui că este, dar nu cred că acest cuvînt suferă grade de comparație. Prietenia
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
limba latină. Benedict din Nursia compune latinește regulile ordinului său: Regula sancti Benedicti. Cronicarii, erudiții, moraliștii și poeții scriu latinește. Germanul Iordanes scrie latinește Getica, Gregoire de Tours o istorie a francilor, Paulus Diaconus o istorie a logombarzilor, Isidor o Etimologie. Radegonda, o prințesă retrasă la Poitiers, unde întemeiază o mănăstire, deplânge distrugerile săvârșite în Turingia în timpul războiului dintre Clotar și Teodoric: „Troia să nu-și mai plângă singură ruinele. Turingia a suferit și ea masacre... Barbară precum sunt, lacrimile pe
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
dintr-un evantai de secvențe ce oglindesc atât opiniile autorului față de unele evenimente, întâmplări, dar și discuții cu anumite personalități artistice cuprinse în interviuri ce scot în evidență plastic și sugestiv personalitatea celui abordat. Remarcăm opiniile pertinente, chiar obiective, despre etimologia unor cuvinte, și la obiect față de unele caractere, obiceiuri de la noi, dar și din State. Cartea conturează modele și întâmplări, inclusiv raportul autorului cu lumea cu care a tangențiat, - afirmă soluții, implicându-și cititorul într-un act de lectură instructiv
VIOREL VINTILĂ – ROMÂNAŞ LA SAN FRANCISCO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360742_a_362071]
-
sus. Să fie această o aluzie la săritură într-un picior executată de jucători în pătrațelele desenate pe pamant? 2. Pentru metamorfoza șatran - șotron sub influența lui șotorong va fi contribuit, în mintea unor vorbitori, fiind deci o mostră de etimologie populară, și apropierea de substantivul tron, scaunul pe care stă regele, învingătorul în jocul ce-i poartă numele (șah „rege“). 3. S-ar putea invocă și încer¬carea de evitare a legăturii fonetice a lui șatran cu șatra nomazilor prin
ŞOTRON ORI ŞODRON? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360054_a_361383]
-
I) ? Autor: Ion Cârstoiu Publicat în: Ediția nr. 1376 din 07 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Întrebarea de mai sus e legitimă. Vor fi avut dacii sunetul a = i precum slavii ori turcii? Încercăm să dovedim acest lucru prin câteva etimologii. Verbul a râde este explicat prin lat. ridere, iar acesta din i.e. *urid „a se rușina“ cf. skr. vrid „a se rușina“. Dar de la acest sens și până la „a râde“ e cale lungă! Mai curând noi apropiem rom. râd de
AU AVUT DACII SUNETUL Â (Î) ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360059_a_361388]
-
râde“ ~ grian „soare“ în celtice. Cât privește engl. laugh acesta vine din v. engl. hlehhan, cf. germ. láchen, probabil imitativ (sic!), iar după alt dicționar din germanic *xlaxjanan < i.e. *klak, cf. welsh cloch „clopot“, lat. glociare „to cluck, a cloncani“; etimologie neinspirată. Am văzut că a râde e în legătură cu soarele. Exemple din literatura: Râde soarele-n ferești! „Spre soare râd!“ (L. Blaga Lumină raiului) „Ieși copile cu părul bălan și râde la soare, doar s-a îndrepta vremea!“ (I. Creangă, Amintiri
AU AVUT DACII SUNETUL Â (Î) ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360059_a_361388]
-
dacă în cazul lui a merge s-a produs o interferență a unui cuvânt dacic cu unul latinesc. Margayami... lângă... kudra. Ce mult se aseamănă cu: merge... lângă... codru! S-a spus pe bună dreptate că, printre cuvintele românești cu etimologia necunoscută, unele trebuie să fie strămoșești, au¬tohtone. Exagerările, absoluți¬zările, în sensul negarii elemen¬tului prelatin din Dacia ori a reducerii nejustificate a importanței factorului romanic sunt neștiințifice și deci inadmisibile. Se știe că verbul românesc a țipă are
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]
-
strămoșești, au¬tohtone. Exagerările, absoluți¬zările, în sensul negarii elemen¬tului prelatin din Dacia ori a reducerii nejustificate a importanței factorului romanic sunt neștiințifice și deci inadmisibile. Se știe că verbul românesc a țipă are două sensuri: „a strigă“ (cu etimologia necunoscu¬ta), dar comparabil cu termeni baltici și ,,a arunca“ (tot cu etimologia necunoscută), care ne întâmpină numai în Ardeal, leagănul poporului dac. În zadar încercăm să găsim vreo simili¬tudine în limbi din Europa: o întâlnim numai în sanscrita
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]
-
Dacia ori a reducerii nejustificate a importanței factorului romanic sunt neștiințifice și deci inadmisibile. Se știe că verbul românesc a țipă are două sensuri: „a strigă“ (cu etimologia necunoscu¬ta), dar comparabil cu termeni baltici și ,,a arunca“ (tot cu etimologia necunoscută), care ne întâmpină numai în Ardeal, leagănul poporului dac. În zadar încercăm să găsim vreo simili¬tudine în limbi din Europa: o întâlnim numai în sanscrita unde tip însemna „a arunca, a azvârli“, aceasta fiind o dovadă în plus
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]
-
al 5-lea sfert: după ce măcelăreau și tranșau animalul respectiv își opreau drept răsplată organele și capul - bucătăria romană cunoaște de aceea o mulțime de rețete foarte gustoase pentru părțile astea.” Ca un cercetător adevărat, Dan Frank caută istoricul și etimologia cuvântului, care denumește o rețetă sau o legumă. De pildă: ”pentru roșii am păstrat cuvântul tomate, (de la originalul aztec), folosit în multe limbi, chiar dacă la piață tot roșii se cumpără(....) C. Bacalbașa folosește în Dictatura Gastronomică din 1935 termenii tomate
FILOZOFIA GASTRONOMICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359847_a_361176]
-
ca rezultat al unei activități de falsificare prin crearea unui „lobby“ intelectual speculat cu abilitate în secolele următoare de adepții mondialiști ai catolicismului. Pe englezeste Petru se zice Peter. Dar ca verb peter inseamna „a seca” (despre un râu) cu etimologie necunoscută. Propunem să ne gândim la faptul că prin evaporarea apei se văd pietrele: apa trece, pietrele rămân și astfel ne întoarcem la sensul etimologic al lui Petru “piatra”. Și mai ciudat peter are sensul “penis” în argoul englez, explicat
DESPRE NUMELE PETRU de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359977_a_361306]
-
CONFLUENTE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVA EDIȚII ARHIVA CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Orizont > Document > ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI CRĂCIUN Autor: Ion Cârstoiu Publicat în: Ediția nr. 1257 din 10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Etimologia cuvântului Crăciun În decembrie 2011 am publicat un articol despre originea termenului Crăciun. Aminteam principalele ipoteze formulate și anume: derivarea din calatio
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
ARHIVA CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Orizont > Document > ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI CRĂCIUN Autor: Ion Cârstoiu Publicat în: Ediția nr. 1257 din 10 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Etimologia cuvântului Crăciun În decembrie 2011 am publicat un articol despre originea termenului Crăciun. Aminteam principalele ipoteze formulate și anume: derivarea din calatio “convocarea poporului” (Papahagi, V. Pârvan, S. Pușcariu); creațio “creare” propusă de Aron și Ovid Densușianu, dezvoltată acad. Al.
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
a băștinașilor din Australia, în sl. mazati se compară cu mze “soare” georgian. Dar oare de ce Moș Crăciun e îmbrăcat în roșu? Pentru că acest adj. în rusă krasn provine din scitic khursun “soare” cum am arătat în Originea limbajului și etimologia? Așadar Crăciun e sărbătoarea nașterii soarelui la daci și alte popoare peste care s-a suprapus sărbătoarea nașterii Domnului, soarele dreptății. Că e așa iată ultimele argumente. N. Iorga în traducerea în franceză a Ist. Românilor scrie despre Crăciun că
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
numele unei lupte foarte dure, intrat și la români pancratium. Din acest pankration s-a putut decupa kration care seamănă destul de bine cu rom. crăciun știut fiind că ciu în românește provine din tiu, tio: fecior < fetiolus,tăciune Referință Bibliografica: Etimologia cuvântului Crăciun / Ion Cârstoiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1257, Anul IV, 10 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ETIMOLOGIA CUVANTULUI CRACIUN de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359976_a_361305]
-
gloria lui?” Pornind de la anumite puncte ale narațiunii, romancierul recurge la amănunte de tip balzacian, cu efecte estetice de înaltă ținută artistică, dar și cu un important rol în îmbogățirea culturii generale a cititorului, cum ar fi, de pildă, explicarea etimologiei numelui „Alexandru”, relevarea istoricului bisericii în care a fost botezat poetul, descrierea unor obiecte de artă populară folosite de acesta (de pildă „prosopul țesut din cânepă topită cu motive oltenești”), activitățile slujbașilor de pe moșiile familiei Macedonski, arborele genealogic al familiei
CITIŢI, AL. FLORIN ŢENE VĂ ÎNCÂNTĂ! de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340232_a_341561]
-
Dar nu este firesc să ricanăm când cineva greșește, numindu-l grapefruit sau gref (ori grefă, ca în chirurgie...). Felul în care aceste cuvinte sunt fixate în limbă depinde uneori doar de un consens academic (pe baza uzului și a etimologiei), dar asta nu înseamnă că suntem într-o culpă uriașă dacă nu cunoaștem acest caracter convențional. E ca și cum ne-ar întreba cineva, cu superioritate, cum se numește locuitorul din Madagascar (malgaș...), din Monaco (monegasc...) sau care e adaptarea pentru englezescul
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
mod foarte interesant: „HERALDICA! Cuvânt ca un sunet de trompetă, scoate la iveală viziunea ilustrațiilor istorice cu privire la diferitele evenimente importante prin care a trecut o persoană sau un grup de persoane, dar mai ales conducătorul statului, reprezentând istoria unei națiuni...” Etimologia cuvântului „heraldică“ derivă din limba franceză, „herault” fiind ofițerul care ținea evidența documentelor casei regale, biroul acestuia numindu-se „heraldique”. Fenomenul heraldic este un fenomen uman permanent, dezvăluind lucruri de esența, caracterul statului și aspirațiile acestuia. Heraldica mai păstrează încă
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
Acasă > Orizont > Meditație > SOARE SFÂNT Autor: Ion Cârstoiu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului În Dicționar etimologic,2004 și reluat în Eseu despre originea limbilor,2010,p.227 scriam legat de etimologia lui sfânt următoarele: Există părerea comună că acest cuvânt vine din sl. sventŭ „idem“. Dar același sens îl aveau av. șpanta (că și la sciți) care a evoluat la sfand, ce probabil a fost împrumutat de daci care l-au
SOARE SFÂNT de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340938_a_342267]
-
traducere românească);Radu Gyr:"că soarele sfânt de pe Cer";căutați muzică cu soare sfânt,pe internet. Acum 5 ani când am gasit poezia cu soarele sfânt de pe Cer mi-am dat seama că sfânt vine de la soare ,dar am abandonat etimologia din cauza ....autorului.Am reluat-o acum un an și am ajuns la concluzia că sintagma soare sfânt e mai răspândită și mai veche.Așadar rădăcinile indo-europene au la bază ceva concret și anume soarele care luminează, încălzește, da viață ființelor
SOARE SFÂNT de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340938_a_342267]
-
a unui adevăr de credință înseamnă de fapt o experiență autentică de natură eclesială, trăită în mediul sacramental al vieții în Iisus Hristos"23. Următorul text asupra căruia vreau să ne oprim este „Tainele credinței între filosofia limbajului și teologia etimologiilor". Problematica acestui eseu este și ea una de maximă actualitate mai cu seamă pentru teologia ortodoxă. Aceasta deoarece de ani buni se vorbește despre așa-numita „pseudomorfoză" a teologiei răsăritene, iar calchierea metodelor de cercetare științifică în domeniul teologic după
RECENZIE: PR. DR. IOAN BIZĂU, LITURGHIE ŞI TEOLOGIE, EDITURA PATMOS, CLUJ-NAPOCA, 2009, 331 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341978_a_343307]
-
Măria sa Statul și reproșurile sale binemeritate ( !). Era să câștigăm până-n 800 de dolari pe noapte dacă renunțam la cursa spre Frankfurt. Când suntem copii, geografia depărtărilor de care auzi în fel și chip îți înflăcărează imaginația și este justificată de etimologii ciudate, alăturări nevinovate de nume și locuri pe care te silești să le descifrezi mai mereu prin jocul nevinovat al rimei, silabisiri într-adins stâlcite, îngânate sau accentuate anapoda, cele mai multe la brodeală, înfiripări coagulând pseudo-aprecieri sau semnificații animiste, doar întâmplător
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]