12,743 matches
-
respectă explicit nici criteriul identității eului-personaj cu eul-narator, nici criteriul pragmatic al naratorului ca origine a enunțării 1. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional (este o ființă de cuvinte, un nod intertextual), dar și din consistența eului-în-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată - cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu Cosașu, căruia probabil că practica autoficțiunii în literatura feminină franceză nu i-ar spune mare lucru, ar putea fi
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
trei adjective nu pot fi însă respinse automat atunci cînd vorbim despre Supraviețuiri. Titlul însuși sugerează un travaliu cotidian, indefinit, un prezent permanent. Urgența se resoarbe mereu la Cosașu, tocmai irepresibilitatea întîrzie, tot efortul scriitorului îndreptîndu-se către împiedicarea identificării dintre eul care povestește și eul despre care povestește (cînd, de fapt, între cele două nu se află decît barajul cuvintelor; faptul nu trebuie să scape psihanalizei: această identificare între un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
fi însă respinse automat atunci cînd vorbim despre Supraviețuiri. Titlul însuși sugerează un travaliu cotidian, indefinit, un prezent permanent. Urgența se resoarbe mereu la Cosașu, tocmai irepresibilitatea întîrzie, tot efortul scriitorului îndreptîndu-se către împiedicarea identificării dintre eul care povestește și eul despre care povestește (cînd, de fapt, între cele două nu se află decît barajul cuvintelor; faptul nu trebuie să scape psihanalizei: această identificare între un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
între un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu toată puterea). 69 este din multe puncte de vedere o autoficțiune tipică pentru dezabuzații ani '90. Limbajul colocvial și dialogurile sugerează identitatea dintre eul narator și erou (Muiuț), timpul narațiunii este scurt nu acoperă perioada unei formări. Ceea ce le lipsește și Supraviețuirilor, și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională, a vocii care (se) vorbește. Ceea ce
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
mizează pe o estetică a autenticității, aceasta se manifestă mai degrabă ca pragmatică. 4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea însăși, incapabilă să se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La întrebarea eului autoficționalist "cine sînt eu?", tocmai imprimarea pe pagină a întrebării constituie răspunsul. Eul acesta nu are profunzime, doar suprafață (de acoperit) Fii imanent ca să fii autentic! Să luăm afirmațiile referitoare la discursul personal: "Scrisul bate experiența" nu înseamnă decît că
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea însăși, incapabilă să se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La întrebarea eului autoficționalist "cine sînt eu?", tocmai imprimarea pe pagină a întrebării constituie răspunsul. Eul acesta nu are profunzime, doar suprafață (de acoperit) Fii imanent ca să fii autentic! Să luăm afirmațiile referitoare la discursul personal: "Scrisul bate experiența" nu înseamnă decît că etalarea voluntară a experienței, în discurs, și consemnarea lui în text sînt singurii
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
diagnosticul pus de sociologul Jean-Claude Kaufmann individului contemporan occidental, de "extindere de sine", sau cel al sociologului Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie în registru psihologic). Lipsit de obiecte ale dorinței pe verticală, pentru că Dumnezeu a murit, eul le caută pe orizontală, încercînd să ia în stăpînire suprafața (colii albe) în căutarea unui relief de transcendență pozitivă sau negativă. Nu în
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie în registru psihologic). Lipsit de obiecte ale dorinței pe verticală, pentru că Dumnezeu a murit, eul le caută pe orizontală, încercînd să ia în stăpînire suprafața (colii albe) în căutarea unui relief de transcendență pozitivă sau negativă. Nu în găsirea accidentală a unei transcendențe pe o atare suprafață mată stă autenticitatea, ci în expresia imediată a
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
celeilalte. Literatura autoficționalistă este o practică literară în care gradul de autenticitate este direct proporțional cu cel al dezvrăjirii minții autorului. Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei primordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
Tendința de destăinuire a criticului capătă o extindere mai largă, până la a se confunda cu întreaga operă. Aurel Sasu și-a construit un întreg eseu critic, excelent în analize și deducții, pe această idee a naturii confesive a personalității lovinesciene: Eul suveran. Paradigme lovinesciene (Ed. Dacia, 1994): Ce altceva sunt volumele lui Lovinescu, memorii sau romane, decât jurnalul unei nedesmințite nevoi de a se mărturisi, de a se analiza, de a-și fixa datele vieții afective, intelectuale și publice, de a
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
al formelor plastice închinate credinței în cel poematic, astfel încît să nu se producă o suspensie a celui din urmă într-un spațiu sufocat de solemnitate, ingrat pentru poezie. Dan Damaschin izbutește a păstra relația vitală pentru artă cu concretețea eului creator în frămîntarea sa ireductibilă, în sfera sa autonomă care contează precumpănitor pe planul expresiei literare. Din care motiv cheia lecturii poate fi concomitent sacramentală și curent morală pentru spiritele sceptice, ambii vectori convergînd în imaginea lirică ce-și trage
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
din cînd în cînd, zgîriind cu ghearele/tencuiala apartamentului, la etajul/ doi, se așază pe pervaz la fereastra închisă a sufrageriei și/ mă privește, parșivă, tăcută, de afară" - Mîini șO legătură de amor îngălbenită, boțităț), în nu mai mică măsură eul însuși nu-și poate inspira încredere sieși, ajungînd la un antinarcisism răsfrînt în accente acute: "știu, știm, știu că știți, știm că știu: ajunși în pragul degradării/ psihice... o, de ce/ n-am eu putere, înțeleptule: să elimin această băutură/ scîrbavnică
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
pe mîna absurdului. Dar poetul, totuși? Ce spune oare poetul care are îndeobște aerul de-a înregistra un basm al groazei, rostit "de o străină gură"? Parte a degringoladei generale, conștiința i se apără prin nerecunoaștere, prin lepădare de sine. Eul nu-și mai dorește identitatea, retrăgîndu-se în regnurile inferioare, implorînd pronia cerească să-i accepte regresiunea: După o noapte de dragoste/ străveche! Ah, idol/ subpămîntean al tămăduirii, n-ai nici o soluție pentru/ mine? Cu ajutorul buruienilor morții măcar:/ dă-mi inimă
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
ca un Iov (pre)modern. Consolarea sa e, cum am văzut, o proiecție în exterior, într-un exterior însă modelat de vocația prozatorului, deturnată în imaginar. Spre deosebire de confesiune care e regăsire, imaginarul e un mod al înstrăinării, un refugiu al eului ce se disimulează ori, precum în cazul de față, se refuză pe sine. Pe o asemenea cale nu realul naște fabulosul, ci fabulosul naște realul, propriul său real paradoxal, un real fictiv, dar respectînd un set de convenții ale concretului
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
Gherghinescu, op. cît., p. 27). Conform teoriei lui P. Maucorps și R. Bassoul, empatia nu este nici cunoaștere deductiva abstractă și nici intuiție impresionista, ci o intenție cognitivă, o voință participativa, un efort imaginativ, o tentativă de anticipare vizând înțelegerea ,,eului” altuia, o previziune a potențialelor sale, fără însă a deveni o fuziune afectiva de tipul identificării emoționale totale (P. Maucorps, R. Bassoul, Empathies et connaissance d’autrui, Éditions du CNRS, Paris, 1960; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). La
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
trecut din materie a poemelor în principiu generator și model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine / Ca să văd grădină cerului”, Clatină-mă, cuvântule, p. 31), iar în această oglindă se vede o verigă din lanțul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Ioan Tripa, „Nițu” cum i se spunea și care prin verva lui umoristică fără seamaăn, ne făcea să râdem cu lacrimi. Avea o fetiță tot Lucia, pe care o idolatrizau. Aurel sau Babi, cel mai mare era o fire închisăîn eul său și ducea o viață aparte. Deși tânăr încă, avea părul completamente cărunt, care făcea un contrast cu părul extrem de brun și îi dădea o expresie înteresamtă, exotică. După ce îmi cunoscui noile rudenii, între altele protopopul Clujului, Tulius Roșescu cu
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
lansat de către un vîrstnic cărturar derutat, Edgar Papu, și cultivat cu osîrdie de aripa scriitoricească cea mai legată de regimul comunist ca și de revistele nemijlocit propagandistice, Luceafărul și Săptămâna. Era un pseudomit lansat de ideologii partidului, menit a hiperboliza eul etnic ce s-ar fi cuvenit a constitui un suport al megalomaniei ,geniului Carpaților". Nu fără legătură cu pretențiile mai vechi ale sovieticilor cum că rușii ar fi fost pionierii mai tuturor invențiilor și descoperirilor din lume, așii transformării naturii
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
Și pajiștile/ somnoroase/ și te invită parcă la visare/ în ecuația subtilă/ dintre pămînt și cerul palid// simți punctul dureros/ ca o enigmă -/ aici pornește ordinea/ din lucruri// aici apusurile pier în lume/ ca o deschidere ce te desparte/ de eul tău/ lipsit de seve -/ doar o petală ce se agită/ în necunoaștere și frică" (Punct). Așadar o stare a "tînjirii", disoluției, a despărțirilor de real "mirosind a distanță". O "înfrîngere" interioară care exploatează "deșeurile" topite "pînă la țipăt", în raport cu care
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
legilor firii îl mai ține în picioare. Adică amestecul inextricabil al văzutelor și nevăzutelor, unicul fapt ce ar putea îndritui un "sistem al armoniei universale"... Procedeul favorit e aci reducția. La antipodul spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o litotă a eului moral. Laconismul îi traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
al armoniei universale"... Procedeul favorit e aci reducția. La antipodul spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o litotă a eului moral. Laconismul îi traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea limitei: "Să locuiești la limita ființei/ să nu ai lemne, pîine, țuică/ nici cărți pe rafturi/ doar un pat/ făcut din gînduri
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
culturală și istorie orală al Fundației „A Treia Europă“ și Facultatea de Arte Plastice a Universității de Vest. Proiectul, în care au fost antrenați studenți și tineri artiști plastici profesioniști, și-a propus un demers autoreflexiv, o investigare a propriului Eu, printr-o incursiune în timpul copilăriei. Cu aceeași ocazie va fi prezentată și expoziția-document „Copilăria“, realizată împreună cu Grupul de antropologie culturală și istorie orală al Fundației „A Treia Europă“, în cadrul proiectului „Vivre les ages“. Prezentarea celor două expoziții va fi făcută
Agenda2003-23-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281093_a_282422]
-
22 de luni de la începerea lucrărilor. Pe lângă acest proiect de anvergură, dl Marius Popovici, vicepreședinte al C.J.T. , ne-a mai informat că lacul Surduc a fost inclus într-un program internațional, împreună cu alte două lacuri. Este vorba despre programul „Cadses - EU Community Initiative Programme for Transnational Cooperation in Spatial Development, Interreg IIIB“, prin intermediul căruia sunt înfrățite lacurile Chiemsee, de lângă München (Germania), Lago Trasimeno, lângă Roma (Italia), și lacul Surduc. Programul se desfășoară pe o perioadă de doi ani și vizează dezvoltarea
Agenda2003-27-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281215_a_282544]
-
Blaga până la G. Bacovia și Marin Sorescu. Poate că vârsta lui Virgil Pătrașcu (58 ani), experiența profesională și cea de viață (incluzând și clipele tragice care au stins brutal lumina cunoașterii fiului Mihai), să-l fi determinat a-și convinge eul creator să accepte a ieși din cercul strâmt al vieții și să mai creadă încă în puterea tămăduitoare a cuvântului (La început a fost Cuvântul...!). De aceea, reverberațiile lexicale, având cadențe metrice de stabilizare a unei sintaxe ... naturale, ca la
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]