7,156 matches
-
geamătului • admirați vaginul meu anal - ooooooîoîo - o!“ Era bine ca autorul să scrie numai două-trei poeme de acest fel, iar după aceea să ia un antinevralgic. O poezie și mai trăsnită ne propune Viorel Savin, care într-un volum intitulat Evanghelia eretică și publicat la Casa Scriitorilor din Bacău, în 2005, tună și fulgeră împotriva contemporanilor săi într-o manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un singur nasture; pufoaica roasă a profului de matematică prea multe rădăcini pătrate într-o câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca pufoaica peste șalele calului uitat ore bune în fața cârciumii); pufoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
metru deasupra pământului. Să reformulăm un pic creștinismul, tovarăși! spunea președintele de consiliu. Mici nuanțări, pe ici, pe acolo (în fond și el este o doctrină socialistă). Dacă știm să-o exploatăm bine, dacă facem niște retușuri, în scurt timp, evanghelia va fi cartea de căpătâi a proletariatului, roșie va fi evanghelia și pe copertă, în icoană, portretul Fiului iubit. Mici reliefări tovarăși: popii vor purta sutană cu epoleți, steaua roșie deasupra bisericii, arhanghelul Mihail, în mâna dreaptă, cu un ciocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de consiliu. Mici nuanțări, pe ici, pe acolo (în fond și el este o doctrină socialistă). Dacă știm să-o exploatăm bine, dacă facem niște retușuri, în scurt timp, evanghelia va fi cartea de căpătâi a proletariatului, roșie va fi evanghelia și pe copertă, în icoană, portretul Fiului iubit. Mici reliefări tovarăși: popii vor purta sutană cu epoleți, steaua roșie deasupra bisericii, arhanghelul Mihail, în mâna dreaptă, cu un ciocan de lăcătuș, Gabriel, la cingătoare, în loc de cruce, o seceră. (Statuia libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-a uitat stăpânul, paznic într-o livadă cu mere verzi, călugăr propovăduind Evanghelia omului singur. Nu te teme, este păcat să murdărești prima zăpadă noaptea. Uite liliacul cum își culege cerul din burțile licuricilor. Setea noastră, nene Matei, rouă în palma lui Dumnezeu. De la apă trebuie să învățam prima lecție de viață. Sărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zile în unghii și în fire de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cimitir, cimitirul creștea văzând cu ochii până în vârful muntelui. Din bărbile sfinților, râuri de mir. Două sunete ca de clopot. Pendulul ceasului de lângă scaunul judecății bătea ora 2. Petru, speriat, încerca să culeagă timpul risipit pe covor timpul fugea în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția, concretul delimitează, obsesia. Nu lumea îți toarnă plumb în brațele crucii, nu tu îi uzi rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un refren într-o limbă neîntâlnită; deasupra norilor, cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie Evanghelia de la moarte spre naștere? Sunetele acestea sunt reverberații ale unei acustici întoarse pe dos. Ascult cântări despre dezbrăcarea de cele sfinte. Pulberea sărată măsoară timpul lacrimilor din sicriu până în scutece. Da, sigur, cineva răstălmăcește ordinea Domnului! Petru, speriat, a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeul meu, cu mine acest crater ce mi se deschide tot mai adânc în suflet! Dar, până atunci, rogu-te, ține-mi ochii deschiși, Tată Ceresc, sau ia-mă de mână precum a făcut-o Fiul Tău cu orbul din Evanghelie. Trece-mă pragul casei tale, Stăpâne, și îngăduie-mi să mă culeg din toate cele străine Ție. Trece-mă! Nu voi privi peste umăr, chiar dacă singurătatea mă va striga pe nume, chiar dacă păcatul se va așterne înapoia mea precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vizuale, la orbi, unele funcții se transferă spre cele auditive, e așa, un circuit occipitală În părțile temporale Într-o veselie... Iar aia că orbii se orientează prin ecolocație, da, da, exact ca liliecii, o spune Într-un fel și Evanghelia... — Pe asta n-o cred. Am fost dusă des la biserica noastră romano-catolică și m-am dus și eu de bunăvoie, acolo se citește mult din Evanghelii, dar așa ceva n-am auzit. N-am insistat s-o conving. M-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prin ecolocație, da, da, exact ca liliecii, o spune Într-un fel și Evanghelia... — Pe asta n-o cred. Am fost dusă des la biserica noastră romano-catolică și m-am dus și eu de bunăvoie, acolo se citește mult din Evanghelii, dar așa ceva n-am auzit. N-am insistat s-o conving. M-am ridicat și i-am făcut o demonstrație, numărînd destul de exact arborii pe care-i lăsam În urmă pe partea stîngă a aleii. — Uite, i-am spus, ecolocație
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din ipoteza citată mai sus că există o conștiință independentă de creierul anatomic, ea Însoțește corpul subtil și ajută noul eu să Înțeleagă ceea ce toc mai percepe cu un simț pe care nu l-a folosit niciodată În viața terestră. Evanghelia după Marcu, În capitolul 8, 22-25, pre zintă un astfel de caz pămîntesc de inițiere În simțul vizual nou dobîndit. După ce Iisus Îi dăruiește vederea orbului din naștere, scoțîndu-l pentru asta În afara satului Betsaida și ocrotindu-l astfel de gura
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Noua Europă, Institutul Greco-catolic din Oradea, Facultatea de Teologie din Pitești, Universitatea Emanuel din Oradea, Facultatea de Teologie din Constanța, Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, Institutul Ortodox din București. C.B. Nașterea Domnului 2007 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și returtc "1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii Și retur" Figura Mariei Magdalena a revenit în actualitate datorită celebrului roman al lui Dan Brown, Da Vinci Code. Ce se mai poate spune interesant și nou despre acest personaj
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pitești, Universitatea Emanuel din Oradea, Facultatea de Teologie din Constanța, Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, Institutul Ortodox din București. C.B. Nașterea Domnului 2007 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și returtc "1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii Și retur" Figura Mariei Magdalena a revenit în actualitate datorită celebrului roman al lui Dan Brown, Da Vinci Code. Ce se mai poate spune interesant și nou despre acest personaj după atâtea și atâtea articole, eseuri, intervenții din partea profesioniștilor sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tîn ØparcÒntwn aÙta‹j). Fragmentul lucanic, asupra căruia vom reveni, trebuie stors de informații, pentru că el conține aproape tot ce se poate spune, la modul concret-istoric, despre Maria Magdalena. Atrag luarea-aminte și asupra contextului în care apare: capitolul 8 al Evangheliei. Ne aflăm la începutul predicării lui Isus. Luca descrie grupul inițial de ucenici, alcătuit din două „cercuri”: primul, doisprezece apostoli, bărbați; al doilea, un număr de femei venite împreună cu Învățătorul lor tocmai din Galileea. Despre personajul nostru aflăm că se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mult în portretizarea ei ca prostituată se află chiar la mijlocul fragmentului citat: „din ea au ieșit șapte demoni”. Notația lucaniană, seacă, strict jurnalistică, va deveni un fel de „carte de vizită” a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima în nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv se întemeiază pe altceva. Aici, Luca vorbește strict despre posedare demonică și vindecarea operată de Isus taumaturgul. Mai mult, este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de excepție al acestei vindecări, dar nu aduce vreun element suplimentar care să ne îngăduie identificarea bolii Magdalenei și, cu atât mai puțin, identificarea „bolii” respective cu un viciu anume: desfrânarea. Posedarea nu înseamnă automat viciu carnal; chiar dacă în limbajul evangheliei există tendința de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și nejustificat să presupunem că, prin indicația posesiunii, Luca ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
strict ipotetic: e posibil ca Maria Magdalena să fi fost singurul martor al răstignirii dintre discipoli (așa cum va fi la înviere); pentru a da însă greutate și credibilitate mărturiei, evangheliștii au adăugat câteva nume de femei, mereu altele de la o evanghelie la alta. Aceeași observație este valabilă cu privire la episodul „punerii în mormânt”: Matei (27,39) o citează fără ezitare pe Maria Magdalena, apoi adaugă imprecis „o altă Marie” (alle Marie); Marcu o identifică pe „cealaltă Marie” cu mama lui Iosif/Ioset
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera îndoielile. În această cheie de lectură, Maria Magdalena face pereche fără doar și poate cu Toma Necredinciosul, care devine protagonistul părții a doua a capitolului 20 din Evanghelia lui Ioan. Prin urmare, am avea de-a face cu doi „necredincioși”, care nu admit realitatea învierii lui Isus decât după ce Acesta li Se înfățișează personal. O asemenea interpretare, chiar dacă plauzibilă, ar trece cu vederea sau ar minimaliza dintr-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rețeta amalgamării personajelor, adică a contopirii a trei personaje diferite la origine într-unul singur, plecând de la câteva aluzii și probabil de la omonimie. Pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile, suntem obligați să ne întoarcem din nou la textul evangheliilor, concentrându-ne de data aceasta asupra unui episod „de tranzit”, cunoscut îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în scenariul lucanian, construit, repet, dintr-o cu totul altă perspectivă, penitențială. Totuși, chiar dacă sensul episodului diferă, Luca propune practic aceeași „piesă”, cu aceeași structură și aproximativ aceleași personaje. Mai mult, imediat după acest episod, inserat în prima parte a evangheliei, nu în ultima, cum se întâmplă la ceilalți evangheliști, Luca are notița despre grupul ucenicilor lui Isus, unde Maria Magdalena este descrisă ca o fostă posedată din care „au ieșit șapte demoni”. O asemenea învecinare nu poate fi cu totul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Domnul 9 și care I-a șters picioarele cu părul ei”. E limpede că sursa lui Ioan a fost Luca, dar cu elemente originale decisive. Plecând de la datele recoltate până acum, să încercăm să răspundem, pozitiv sau negativ, la întrebarea: evangheliile permit construirea sau măcar intuirea portretului devenit tradițional al Mariei Magdalena? Prima constatare: datele respective nu îngăduie suprapunerea celor trei personaje: Maria din Magdala, Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr, păcătoasa pocăită. Scena care le apropie pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Betania. Amalgamarea celor trei personaje, propusă de câțiva Părinți și preluată apoi de tradiție până aproape de zilele noastre, nu este justificată, dar, așa cum am văzut, nici întâmplătoare. Ea își are temeiul în elementele sugerate într-un fel sau altul de evanghelii. Tradiția a îmbogățit biografia martorului privilegiat al învierii Domnului speculând câteva aluzii risipite ici-colo și omonimia (mai mult de jumătate dintre femeile prezente în evanghelii se numesc Maria). Grigore cel Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici întâmplătoare. Ea își are temeiul în elementele sugerate într-un fel sau altul de evanghelii. Tradiția a îmbogățit biografia martorului privilegiat al învierii Domnului speculând câteva aluzii risipite ici-colo și omonimia (mai mult de jumătate dintre femeile prezente în evanghelii se numesc Maria). Grigore cel Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar câteva mostre relevante. În Comentariul la Cântarea Cântărilor, redactat de Hipolit (170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adevărat coup de force, după expresia lui Régis Burnet 15, contopirea celor „trei Marii” într-una singură, furnizând scenariul care se menține viguros în subconștientul colectiv creștin, a fost papa Grigore cel Mare (mort în 604). În două omilii despre evanghelii, 25 și 33, Grigore face pasul decisiv, transformând simplele aluzii sau apropieri semiinocente din Luca și Ioan într-o biografie oficială, ca să spunem așa. Omilia 25 a fost rostită la San Giovanni in Laterano în Joia Mare a anului 591
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]