629 matches
-
-ne. Doctorul rupse tăcerea. -Nimic? A dat din cap a întrebare accentuând tonalitatea vocii și m-a fixat cu privirea. Era clar că mi se adresa însă destul de confuz. Nu răspund; în plus nu am la ce răspunde. O întrebare evazivă și eu care nu știu de unde să mă culeg pe mine însumi. Cu siguranță va mai urma o întrebare și apoi alta la care cine știe dacă voi găsi răspuns. -Deci nu vă amintiți nimic. Poate aici veți găsi liniște
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
strâns-o până când aceasta, confecționată din hârtie, din cauza războiului, s-a rupt de sub nod, ceea a fost, din nou, un motiv mai mult decât suficient ca să fiu mutat la altă școală, ca măsură pedagogică preventivă, cum suna formularea atât de evazivă: de la Petri la școala medie Sankt Johann. Nu-i de mirare că m-am închis în mine, că am devenit inabordabil chiar și pentru mama. Și, fotografiat cu aerul acesta sumbru, mă văd mergând spre acea bibliotecă permanent îmbogățită datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de frumusețea cântecului plin de nerv, de frumusețea ei, întrebându-se cum de știe să cânte țigănește, necunoscându-i secretul. — Ești fenomenală! — De unde știi țigănește? —Învățați la conservator așa ceva? năpădeau întrebările. — Compozitorii se inspiră din viața tutror oamenilor, răspunde ea evaziv. Stimulați de Teofana, au mai cântat și ceilalți creându-se o atmosferă de voie bună. S-au distrat pe cinste că nu le mai venea să plece. Sărbătoritul era în al noulea cer, mai ales că se și cam chefuise
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el. — Eu am intrebat prima, zise Funny. — În regulă. Eram și eu curios. — În legătură cu ce? — În legătură cu motivul pentru care ati ținut să-mi luați acest interviu. Fanny se forță să zâmbească, vrând parcă să-i arate că-i apreciază stilul evaziv. — De obicei luați interviuri unor celebrități, continuă Adrian. Nu mai sunt așa ceva de ani de zile, asta dacă am fost vreodată. Și-atunci de ce tocmai mie? — Și eu sunt curioasă să aflu de ce nu mai sunteți o celebritate, îl contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la adevărata sa valoare. Tot așa, conchise, În cele din urmă, când ajunse În dreptul portiței. Ea Îl chestionă, prelungindu-și, parcă, vorbele, Într-un chip incantabil: chiar, grăbit-grăbit? Văzând că nu-i a scăpare, formulă un răspuns, Într-un fel, evaziv: de fapt “aproape”... așa și-așa... Înseamnă, că, de un scurticel popas, tot putem beneficia. Tot, rosti, el, cu voce plină. Așa te vreau, domnule! Așa să fie, admise el. Îi deschise portița, făcu un pas-doi, dincoace de ea, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
uitat la ea din pură curiozitate. Apoi mi-am îndreptat atenția către cușetă. Și asta e tot, domnule. Eram extrem de interesant. Poate că asta s-a înregistrat pe ecranele voastre oarecum exagerat. În timp ce rostea această explicație cât se poate de evazivă, Gosseyn deveni nemulțumit de faptul că era obligat să procedeze astfel. Deși această explicație întortocheată se încadra (deși în mod negativ), în Semantica Generală, și era în mod hotărât o simplă tehnică, o realitate mai apropiată de sistemul nervos uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
apropiată de sistemul nervos uman era aceea că minciuna, sau ocolirea adevărului, nu erau bune pentru individ. Și, ce era mai rău, avea sentimentul neplăcut că se afla abia la începutul unei perioade în care va avea nevoie de răspunsuri evazive pentru a supraviețui. După ce vorbi el, urmă o perioadă de tăcere. Observă că Vocea Unu și Vocea Doi stăteau cât se poate de nemișcați. Și i se păru indicat să-i imite câtă vreme "excelența sa" cugeta la vorbăria care constituise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de-atunci, slavă cerului, am sinusurile ușor infectate, în plămâni se scurge, ca printr-o supapă, numai un firicel de aer. Aprind o țigară și trag din ea. Cu sete. - Ei? - De... îmmm... ăăă... eu... păi... caut eu să fiu evaziv. - Da, vezi că-ți stau și ție cuvintele-n gât... N-ai pornire, n-ai aprindere... Te-ai înverzit nițeluș... Cool junioru’! Ne taie pe toți, ce mai! - Și cu ce culoare să scriu? se clatină de pe-un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i-aș fi putut spune unul la întîmplare, primul care mi-ar fi trecut prin minte, fără să poată fi sigură că era cel adevărat, cum nici eu nu eram sigur în legătură cu al ei. Așa că fiecare a acceptat tacit identitatea evazivă a unor apelative ad-hoc. Nu era, vă imaginați, nici o primejdie să se producă vreo încurcătură. În ciuda căldurii care făcea atmosfera înăbușitoare, nu se despărțea niciodată de trenciul în care am văzut-o îmbrăcată prima oară. Peste zi îl folosea drept
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
jivinele îți pot ieși în cale, nu și minuni de acest fel... SISOE: Ba de minuni de tot felul n-am a mă plânge, numai că nu-s așa de-adevăratelea... ILINCA: Așa? Și de unde vii sfinția ta? SISOE (gest evaziv, arată în sus): Ei, din colo... ILINCA: Că doar nu-i fi căzut din cer, păcatele mele! Și-ncotro? SISOE: Către așezare de oameni binecredincioși. ILINCA: Atunci ți-oi fi călăuză spre sat, părinte. Mie-mi zice Ilinca lui Dudău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
își închipuie că o să-i facă să pară demni de luat în serios. Numai că la Korsch, mustața, doar un pic mai mare decât linia trasată de un creion de ochi, servea doar la a atrage atenția asupra aerului său evaziv, înșelător. Îl făcea să arate ca un proxenet, un efect în contradicție însă cu caracterul său, pe care, în răstimpul celor nici două săptămâni îl descoperisem a fi unul voluntar și de încredere. Observând privirea mea, se simți îndemnat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și numai pentru a-l scoate din discuție. Ea își încrucișă picioarele lungi și își aprinse o țigară. — Vreți să o faceți? — Răspundeți-mi mai întâi la această întrebare, Kommissare. Și vreau un răspuns sincer. M-am săturat de chestii evazive. Credeți că Emmeline poate fi încă în viață? — Nu, nu cred asta. — Atunci sunt de acord. Acum, în timp ce ne aflam în sala de așteptare din biroul lui Vogelmann de pe Nürnburgerstrasse, sub privirea secretarei sale cu aspect de matroană, Hildegard Steininger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unde e, pentru că mă duceam s-o iau pe Ludmila de acolo. — Atunci Ludmila e cea care frecventează institutul? — Nu, Ludmila a căutat întotdeauna locuri unde să se ascundă. — De cine? — Ei, de toți. Răspunsurile lui Irnerio sunt întotdeauna puțin evazive, dar se pare că Ludmila vrea s-o evite în special pe sora ei. N-a fost punctuală la întâlnire ca să nu se întâlnească pe coridor cu Lotaria, care are seminar la ora aceea. Ție, în schimb, ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
citească ceva ce nu știau încă. (Din fericire, o pot privi prin ochean pe cealaltă femeie care citește și mă pot convinge că nu toți cititorii sunt ca Lotaria.) — Ceea ce vreți dumneavoastră ar fi un mod de a citi pasiv, evaziv și regresiv, a spus Lotaria. Sora mea citește așa. Văzând-o devorând un roman de Silas Flannery după altul, fără a-și pune nici o întrebare, mi-a venit ideea să iau aceste romane drept subiect al lucrării mele. Dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca înainte. Mi-a spus să fiu foarte atent: există un complot al apocrifilor care-și întinde pretutindeni ramificațiile. Am întrebat-o dacă în fruntea complotului se află fostul ei prieten. — Comploturile scapă întotdeauna din mâna șefilor lor, a răspuns, evazivă. Apocrif (din grecește apokryphos, ascuns, secret): 1. la origine despre „cărțile secrete“ ale sectelor religioase; mai târziu, despre textele nerecunoscute drept canonice, în religiile ce au stabilit un canon al scripturilor revelate; 2. despre un text în mod fals atribuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
masă pe umeri, încercând s-o facă să se relaxeze. Ce e, iubito? E așa îngrozitor? Nu îi spuse că fiecare atingere i se părea ca o siluire. Oare altădată sexul nu fusese fantastic? Pe vremea când Russell era mai evaziv, cocheta și era seducător și nu așa de posesiv și hotărât să se așeze la casa lui cu o fată mai serioasă decât flușturaticele pe care le cunoscuse el în tinerețe? Totul părea foarte îndepărtat. Înainte ca ea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nuntă în seara aceea, iar Leigh se îngrozea de așa ceva mai mult decât orice. — Ai ceafa foarte încordată. Ai fost stresată în ultimul timp? întrebă fata lucrând cu palma întinsă un mușchi, cu aceeași mișcare circulară dureroasă. — Mmmm, murmură Leigh evaziv, rugându-se ca fata să-și dea seama că ea n-are poftă de conversație. — Mda, îmi dau seama. Oamenii se întreabă cum de știm că sunt tensionați, iar eu întotdeauna le spun “Oameni buni, de-aia suntem instruiți”, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
convenise, zicând numai că despărțirea începea să fie lungă și că el ar fi ajutat-o poate pe soția lui să-și învingă boala, în timp ce acuma ea trebuie să se simtă foarte singură. Apoi tăcuse și nu mai răspunsese decât evaziv la întrebările lui Grand. Ceilalți erau în aceeași stare. Tarrou rezista mai bine, dar carnetele lui arată că, dacă curiozitatea sa nu scăzuse totuși în adâncime, ea pierduse în diversitate. În timpul acestei întregi perioade, într-adevăr el nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atrăgător, locuiește într-o mansardă imensă în Chinatown și nu se bagă niciodată în pat fără să bea mai întâi un expresso. Era foarte devotat carierei și, câteodată, dispărea câteva zile fără să mă anunțe. Putea fi foarte misterios și evaziv când voia, lucru pe care, evident, îl adoram. Ν Julie se laudă că e-n stare să-și facă bagajul pentru un weekend în St. Barths „cât ai bate din palme“. E o minciună sfruntată. Îi ia aproape o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca Christina Ricci!!! Iââââhhh... Nu mă puteam concentra asupra problemelor lui Julie. Singurul lucru care-mi zburda prin minte era Patrick Saxton. Conversația cu Daphne m-a făcut să văd lucrurile într-o nouă lumină. Patrick era încă și mai evaziv decât Eduardo și Zach: era un playboy de profesie, în fața căruia o fată ca mine n-avea nici o șansă. O clipă m-am imaginat pe un vas pe cale să se scufunde, înconjurată de bărbați flămânzi și neserioși, dar am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cum a fost viața mea altădată. — Vreau să fiu parteneră la Carter Spink, spun într-un final. Asta vreau. Trebuie să faci sacrificii. — Și ce se întâmplă când o să fii parteneră ? insistă ea. O să fie mai ușor ? Ridic din umeri evaziv. Adevărul e că nu m-am gândit mai departe de momentul când voi deveni parteneră. E ca un vis. Ca o minge strălucitoare de pe cer. — Pentru numele lui Dumnezeu, ai douăzeci și nouă de ani ! spune Freya gesticulând cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prima criză. Dintre sutele de personalități care, În fiecare zi, veneau să le ureze bun venit americanilor, unele l-au Întrebat pe Shuster când socotea că avea să facă vizite la legația engleză și cea rusă. Răspunsul său a fost evaziv. Dar Întrebările au devenit insistente, iar chestiunea a luat amploare, suscitând dezbateri Însuflețite În bazar: avea sau nu americanul să facă vizite de curtoazie la legații? Acestea lăsau să se Înțeleagă că fuseseră batjocorite, climatul se tensiona. Dat fiind rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Și pe urmă aș putea... să vizitez un pic orașul, cred. Să mă uit la câteva clădiri faimoase. Sunt sigură că am citit undeva că Bloomingdale e un monument de arhitectură admirabil. — Și pe urmă ce faci? Nu știu, zic evaziv, privind cum un chelner pune o farfurie cu friganele pe masa de lângă noi. Doamne, cum arată, îți lasă gura apă. De ce n‑avem și noi chestii din astea în Europa? — Cred că o să mă duc să văd un pic orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Știu, zic mândră. E frumoasă, nu? — Dar unde sunt chestiile de aruncat? Pungile de gunoi? — Am... scăpat deja de ele. — Zi, ai aruncat multe? zice, ducându‑se lângă polița aproape goală de deasupra căminului. Așa pare! — Dee... destul de multe, spun evazivă. Știi cum e. La final am fost de‑a dreptul fără milă. — Sunt mega impresionată! Se oprește în fața șifonierului și eu mă uit la ea cu neliniște. Nu‑l deschide, mă rog în gând. Atâta te rog, nu îl deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cap și coadă. Necazul cu ordinatoarele, se gândi Ripley, era lipsa intuiției. Doar o structură deductivă. Trebuia să pui întrebările potrivite, altfel... Parcurse citirea rapid, mormăi și ceru prin intermediul tabulatorului o dezvoltare. Mama avea câteodată prostul obicei de a rămâne evazivă, cu totul incertă. Trebuia să știi cum să extragi răspunsul din subtilități confuze, să citești printre rânduri. De această dată, însă, citirea era foarte limpede, nelăsând nici o îndoială. Și Ripley tare ar fi vrut să se înșele... Se repezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]