824 matches
-
iar unul dintre ei zise: Nu ne putem așeza la masă, fiindcă suntem 13 și ne merge rău. Gospodina casei, văzând încurcătura, zise: Să chemăm careva pe un vecin. Și fiecare își dădu câte o părere. Atunci bunicul, bătrân și evlavios, îi liniști, zicând: Nu vă mai frămânați, căci voi chema eu pe al 14-lea oaspete ... Toți rămaseră mirați, în timp ce bătrânul își îndreptă fața spre icoane și se rugă astfel: 50 Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, vino și Te așează
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
după ce scrisese pe colțul ei: „Se trimite înapoi, pentru că această carte poștală este nevrednică de mine, o tânără cinstită, dar și nevrednică de tine ostaș al țării.” 122. Hristos în biserică Un necredincios, ca să-și bată joc de un creștin evlavios, într-o zi îi zise: Dacă te duci mereu la biserică, ai găsit ceva acolo? Da, L-am găsit pe Iisus Hristos Mântuitorul! Ei, și dacă L-ai găsit, ce s-a întâmplat?! Păi, iată ce s-a întâmplat: înainte de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
numărul psalmilor biblici cu 151 (Răspunde-mi, Doamne, dacă poți), încheind cu 200 (Apocalipsă). Sunt variațiuni pe temele anterioare, despre „bucuria de a fi plâns”, mărturisind acceptarea condiției umane în fața lucrării divine, în cântări despre suflet, pustiire, rugăciune, moarte. Poet evlavios, V. realizează un amplu autoportret al „paznicului de bunătăți” care „nu s-a înfruptat din ele”: „Doamne, nu mai știm drumul de întoarcere/ Ne-am îndepărtat prea mult de țărm/ Și acum ne obosește lumina farului/ Că nu mai vedem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
spune un personaj neamț. „Și caldeenii aveau același fel de nas”, Îi răspunde altul <endnote id="(786, II, pp. 313 și 334)"/>. Călătorind prin Bucovina, Nicolae Iorga vede peste tot „fețe evreiești”, cu „nasuri coroiate” (sau „coroietice”) și cu „perciuni evlavios coborâți pe lângă urechi” <endnote id="(428, pp. 12, 238, 244)"/>. Tot la Începutul secolului XX, lui Henri Stahl comercianții evrei din București - cu nasurile lor coroiate - Îi apar „ca păsări de pradă cu pliscuri coroiate” <endnote id="(843, p. 117
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai avea pic de os pe care să se sprijine. La radioterapie, în acele trei zile m-am simțit ca într-un cimitir unde se îngroapă morți unul după altul. Pacienți profund marcați de suferință. Mă gândeam la acei oameni evlavioși care se roagă: „ Doamne, dă-mi Doamne și mie un loc în Rai. Dă-mi Doamne să nu ajung în Iad. ” și mă întrebam: „ Doamne, oare nu acesta e Iadul? Ba da, Doamne, pământul e Iadul. Despre analize, perfuzii, chimioterapie
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
o compasiune din care ai fi putut Înțelege că-i mai mult fratele ei decât al lor. Motănica era gravidă cu Laur pe vremea aia și-l pomenea laolaltă cu surorile ei pe unchiul Tilu, cu un soi de jale evlavioasă; cu toatele vorbeau ca despre un sfânt și-un martir, da, el a fost omorât mișelește cu cuțitu’ pe la spate. La Năsoasa am auzit prima dată vorbele astea, sunând ca un epitaf, poate nu Îndeajuns de pleonastic pentru a reda grozăvia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spade sau cu rugi sfințite, Toți cei ce se roagă astăzi pentru noi, Și ne scot în grabă, tainic din ispite, Și pe toți aceia, care pentru neam, Au trăit în temniți ca-n niște morminte. Pe tot neamul nostru evlavios și sfânt, Voievozi și Doamne, boieri, jupânese, Toți câți dorm cu trupul în acest pământ, În hotarul Țării noastre prea alese, Pe părinții noștri și pe frații dragi Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte, Pomenește-i
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Ordinul al III-lea franciscan; „nu este o altă asociație mai bine organizată din punct de vedere religios ca Ordinul III franciscan, la care au aparținut cei mai celebri creștini, ca Dante, Cristofor Columb, numeroși papi, cardinali, episcopi și preoți evlavioși”. În articolul menționat, părintele dr. D. Niculăeș a explicat cum și pentru care scop a apărut „Foaia Apostolul” din 1941 „pentru un contact mai apropiat cu credincioșii, atât de răsfirați pe teritoriul parohiei...; însemnătatea acestei foi se dovedește prin aceea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a lui Frank Sinatra. Îi declari persoanei de la birou scopul vizitei tale. Ai venit s) iei prânzul cu domnul Abba Eban, acum membru al Knessetului. Ți se verific) pașaportul și se telefoneaz) la biroul domnului Eban. Un b)trân evreu evlavios, Îmbr)cât În negru, cu barb), se apropie purtând În brațele ce p)reau s) nu-i ajung) câteva volume în octavo, dup) aspect lucr)ri talmudice. E plin de voie bun), are dinți frumoși și nasul roșu și Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
400; scrisori care indică faptul că Moussaoui este consultant de marketing În Statele Unite pentru firma Infocus Tech; un disc de calculator conținând informații legate de aplicarea aeriană a pesticidelor; un radio portabil pentru aviație“. Prin contrast, David Neeleman, un mormon evlavios crescut În America Latină, unde tatăl său era corespondent pentru UPI, este un antreprenor american clasic și un om de o cinste fără margini. Nu a făcut studii superioare, dar a lansat cu succes două linii aeriene, Morris Air și JetBlue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
în direcția duplicității naturii umane găsim la Sf. Nil din Ancyra (m. cca 430) în lucrarea De monastica exercitatione. Olympiodoros din Alexandria (495-570), în comentariul său la Cartea lui Iov, vede în furnicoleu un analogon al diavolului, furnică pentru cei evlavioși și leu pentru cei necredincioși. Interpretarea mitologică, pur moral-alegorică, nu este însă unica în literatura creștină a primelor veacuri. Sf. Grigorie cel Mare însuși (în Comentariile la Iov, V, 20, 22) se referă la furnicoleul biblic ca la o insectă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii suri, tulburi și vineți, "focul din priviri" care nu mângâie ci îngheață. Dar partea ascetică? Magul eminescian nu e evlavios, nu e martir al unei devoțiuni spirituale. Nu coboară între oameni să predice vreo credință. El are mai mult o natură de "revoltat", deși nu e un om de acțiune (sub chipul unui Toma Nour nu se conturează atât un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
galaxia" antiemi nescienilor să apară la Blaj, orașul ("fântână a darurilor" numit de Petru Pavel Aron, sau "școală a școlilor românești" Timotei Cipariu) spre care tindea inima lui Mihai Eminescu și pe care-l saluta, prin 1866, cu aceste cuvinte evlavioase: "Te salut din inimă, Româ mică! Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat să-l pot vedea". Aici va publica întâi în foileton, apoi sub forma unei broșuri canonicul Alexandru Grama "studiul critic" Mihail Eminescu (Blasiu, 1891, Biblioteca Unirea) devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
neîncredere În guvernanți, În clasa politică, observabilă mai cu seamă În rândurile tineretului, dar nu numai. Sunt deficiențe și la nivelul clarității morale. Discursurile sunt pompoase, nu lipsesc tămâia și Închinările de rigoare, se vorbește adeseori În termeni pioși și evlavioși despre credință, libertate, adevăr; pentru multă lume, acestea sunt Însă ceea ce numea odată Eminescu „monedă calpă”, creându-se astfel mari probleme de credibilitate a democrației postcomuniste. Lucrurile nu sunt foarte limpezi și nici eu nu pot răspunde fără a intra
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ceresc după chipul Său<footnote Sf. Macarie Egipteanul, Cele 50 de omilii duhovnicești, omilia a XXX-a, 4, traducere Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu, în Col. PSB., vol. 34, EIBMBOR, București, 1992, p. 230. footnote>. Așadar, n-ar fi nici evlavios, nici înțelept să trecem peste conținutul scrierilor patristice pe care Dumnezeu ni le-a oferit ca pe un mare dar, fără să ne minunăm, căci, lecturându-le, nu ne mai putem sătura admirându-le. Referindu-se la aceasta, Sfântul Ioan
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Poet, Ioan al lui Alexandru. Cununi de lauri hărăzitu-i-au cele zâne bune. Din înalt. Dar și o viață zbuciumată. Pe toate dusu-le-a, încredințat fiind, de-o cruce a jertfelniciei. în fiecare clipă-a respirării, Ioan șoptea, evlavios: „sunt pregătit de jertfă în fiecare clipă” (Autoportret), sunt și „suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu...” (Via Dolorosa) Precum izvorul, și el s-a dăruit „cu nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
depănate în cele trei volume din Povestea neamului nostru scrisă pe înțelesul tuturor (1920-1929), istorisire retipărită în multe ediții și încununată cu lauri academici. Preamărind virtuțile moldovenilor și muntenilor, ca și isprăvile de neasemuită vitejie ale atâtor voievozi înțelepți și evlavioși, C. tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de țară. Căldura și naturalețea spunerii, maniera familială colocvială sunt argumente captatorii ale acestor evocări la gura sobei. Un roman cu subiect ce se vrea pilduitor este Moțodel (1934). Reușita eroului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
o ușă de intrare în ASCOR? Avem în această dilemă - „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?” - sinteza perfectă a unei mentalități pietiste. Gafa autoarei este fără îndoială involuntară. De altfel, textul articolului debordează în bune intenții și gânduri evlavioase. Idealizarea ASCOR-ului este doar o reacție sinceră, deși deplasată, față de cumplita apatie care domină astăzi mediile bisericești românești. Dorința de asociere cu un grup dinamic este marca irepresibilei nevoi a tinerilor creștini de a se elibera de trauma singurătății
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vremii, a asigurat dobândirea autonomiei, ca discipline de sine stătătoare, a domeniilor actuale de cunoaștere științifică. Altarul credinței într-un Atotputernic s-a completat cu un for academic al cunoașterii și culturii științifice, și totul s-a clădit în leagănul evlavios al credinței creștine. Începând din epoca Renașterii, cauza psihologiei s-a înscris pe o nouă orbită rațională. Ea este, cu adevărat, încă firavă, însă suficient de coerentă pentru ca din acel moment să poată avea un sens și o identitate proprie
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Căile spre lumina dumnezeiască Sfântul Simeon Noul Teolog a experiat această lumină din fragedă adolescență, mai întâi ca dar al lui Dumnezeu, iar apoi ca rod al intenselor sale osteneli ascetice. Sub îndrumarea și ascultarea părintelui său duhovnicesc - Sfântul Simeon Evlaviosul - el s-a învrednicit de vederea luminii dumnezeiești. Pe acest părinte spiritual al său, îl considera un adevărat sfânt, închinându-i diferite imnuri și o zi de sărbătorire pe an. Ființă harismatică, bătrânul angelic ia apărut lui Simeon chiar de la
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de putere sau, mai nuanțat, pun în scenă de o manieră simbolică și mențin coeziunea și identitatea unei comunități sau ale unui întreg popor (Bozóky, 2006 : 252). Note de tereN 51 icoanele, moaștele, alte obiecte de cult ! Să le atingă evlavios cu fruntea, da, se poate. Cele mai întâlnite incidente la pelerinaj sunt provocate de bolnavii de inimă, de hipotermie și de oboseala extremă”, o studentă la medicină, voluntară de la Crucea Roșie. Am șansa de a asista la plecarea limuzinei negre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
minuni” (Ring, 12 mai 2012). - „Beizadea cu credință. A aterizat cu elicopterul la mormântul lui Arsenie Boca” (Antena 1, 8 apr. 2013). - „Simona Trașcă s-a rugat la moaștele Sf. Parascheva” (Libertatea, 12 oct. 2012). - „Fița de Bamboo va fi evlavioasă sau nu va fi deloc” (Academia Cațavencu, 31 oct. 2012). j) Distribuția de hrană (sarmale, alte alimente). Incidente. - „Primarul Sucevei și soția au împărțit și în acest an sarmale și apă pelerinilor veniți la hram” (Obiectiv de Suceava, 25 iun.
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
depresie. Galben închis = tiranie, tendințe de posesivitate și gelozie, dezechilibru. Galben deschis = persoană evoluată spiritual cu sănătate foarte bună, corp echilibrat energetic. Albastru deschis = creativitate, logică, comunicare bună, intuiție. Albastru închis = înțelept, karmă deosebită, intelect deosebit. Verde deschis = caracter deschis, evlavios, bunăvoință, milă. Verde închis = persoană cu capacități mari de a vindeca pe ceilalți. Mov deschis = nervos, fantezie, iritabil ușor, schimbător, evoluție spectaculoasă, boli de stomac. Indigo = spiritualitate și putere. Alb = caracter drept, puternic, nu acceptă compromisul, curățenie spirituală deosebită. Gri
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Apetrei Ilie () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92823]
-
la mână, i-ai ghicit cartea tehnică și o poți dezintegra la orice oră. Dumnezeu. Că tot l-am bârfit. Să vă spun un secret. Când eram în liceu, eram satanist. Ziceam că. Îmi băteam joc de colegii mei mai evlavioși sau de cei care dădeau la Teologie, pentru că la mine în clasă erau destui dintr-ăștia. Luam numele Domnului în deșert, cum mă acuzau ei. Și cum ar fi putut fi altfel, când mă născusem infirm, un neisprăvit cu auzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
înalt cu barbă albă, îmbrăcat în odăjdii scumpe, cu plete bogate, cu figura lui blândă, cu vocea domoală parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii aplecați, semănau cu sfinții de pe icoane. Toată lumea mi se părea emoționată, iar eu, obosit de nesomn, moțăiam prin colțurile bisericii. Câteodată mergeam, întovărășindu-l pe fratele Ionică, la horă (gioc) sau la clacă, iar de Sf. Dumitru (hramul
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]