4,693 matches
-
spre zilele noastre. Spre deosebire de editorialiști care una, două fac aluzie la șederea lor în bibliotecă, Z. Ornea acolo își are punctul de observație. Cine citește articolele sale din Dilema descoperă, printre rînduri, și pertinente analize la zi în excelentele sale evocări ale lumii politice din zorii acestui secol. Sceptic în urma cercetării documentelor de epocă, el are un optimism pedagogic care-i vine, cred, și din observarea tendințelor pe care le-a avut lumea politică din România, cîtă vrme partidele cu vederi
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
din piesa lui Tolstoi, acele raportări la "existențialismul" eroului, bîntuit de angoase și de setea de autodistrugere, sunt puse în evidență neostentativ. Ni se impun parcă de la sine. Pe de o parte piesa lui Tolstoi se deschide spectaculosului scenic, în evocarea mediului pitoresc de "la țigănci" (coruri, dansuri etc.), iar pe de altă parte se deschide dezbaterii morale. Cele două părți stau, firește, într-un raport de concurență, existând riscul ca prima să o acopere pe a doua. Gelu Colceag a
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
Jurnalul literar", unde a susținut după '90 cronica literară, iar pe unele dintre ele le-a citit și la Radio. Confesiuni despre oameni de litere și vremuri întunecate, despre sine însuși și despre critică sunt grupate într-o secțiune de evocări și interviuri, realizate și ele în anii din urmă. Interesul netrucat pentru producțiile literaturii române se află în chiar neconstructivismul criticii practicate de Cornel Regman. Trucată este doar ideea unora că acest tip de critică rămâne neconstructiv. Nu are cum
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
1999, 1). Bine cunoscută e și formația glumeață în care sufixul e atașat cuvîntului șest în expresia pe șestache. O particularitate a sufixului e că evocă în mare măsură numele proprii. Valoarea sa stilistică provine deci din ironia diminutivării, din evocarea indirectă a unei epoci și a literaturii care a descris-o cu accente comice, din jocul de cuvinte al confundării numelui comun cu cel propriu. Toate acestea mi se par argumente pentru a prevedea că -ache nu va dispărea și
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
mult mai departe, propunîndu-ne un Rebreanu analizat din perspectivă declarat psihanalitică, pornind de la Freud, Jung, Adler, Gérard, Gilbert Durand etc. Se pornește, evident, de la acel corp de corespondență inedită pentru a se conchide că de la mamă a moștenit scriitorul harul evocării și nu de la tatăl său, învățătorul, adăugîndu-se că "Ludovica este mai curînd o bovarică, o ființă în mod natural și obiectiv impusă insatisfacțiilor", ba chiar că ar fi fost invidioasă pe talentul fiului, în așa fel încît "reușita fiului reprezintă
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
publicistice. Substantivul zacherlină, cuprins și în DEX, primește aici o explicație etimologică; nu e însă înregistrată expresia, probabil de circulație foarte limitată, evocată de Andrei Pleșu într-un articol mai vechi (a da cu zacherlină-n proști). E instructivă (pentru evocarea vieții cotidiene în textele vechi românești) succesiunea de citate în care apare zacuscă, iar interjecția zău prilejuiește o trecere în revistă (începînd cu anul 1581) a unor pasaje interesante prin trăsăturile lor de oralitate. Cuvîntul zăstimp (neinclus în DEX) apare
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
repede și mai sigur distanța ce ne separă de cunoașterea întocmai" (p. 51). Sînt și mici bucăți literare, cum e Momentul dictat de spiritul lui Caragiale pe litoral în 1966, scenă grotescă despre serviciile publice în România anilor '60, sau evocarea nostalgică a unor scene din copilărie (Portorico Cuba, titlul se referă la porecla dată unui cerșetor, nu vă gîndiți la ținuturi exotice), sau a unui motan și a existenței lui pisicești (Feline domestice). Prin urmare o carte plăcută, despre lucruri
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
vreme cu literatura, dar ei s-au ilustrat ulterior în alte domenii. Cunoscându-i puțin, pe unii dintre aceștia, amintirile sale sunt cu totul firave și nesemnificative. Aron Petric, autor de manuale de istorie, nu-și justifică prezența într-o evocare cu un asemenea titlu. Partea cea mai bună a evocării este consacrată scriitorilor pe care i-a cunoscut în cenaclurile literare brașovene, în anii de după al doilea război mondial, cu care a fost prieten, cei care au alcătuit boema literară
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
alte domenii. Cunoscându-i puțin, pe unii dintre aceștia, amintirile sale sunt cu totul firave și nesemnificative. Aron Petric, autor de manuale de istorie, nu-și justifică prezența într-o evocare cu un asemenea titlu. Partea cea mai bună a evocării este consacrată scriitorilor pe care i-a cunoscut în cenaclurile literare brașovene, în anii de după al doilea război mondial, cu care a fost prieten, cei care au alcătuit boema literară brașoveană, pe care i-am cunoscut și eu, în parte
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
mele biografii sau poate pentru că, scriitor fiind, mă simt legat de cuvinte, eu sunt o persoană căreia nu-i este suficient să fie iubită, ci are nevoie și de repetata mărturisire a acestei iubiri." Momentul cel mai delicat îl constituie evocarea unui malentendu din copilărie, când viitorul eseist, interpretând greșit un pasaj dintr-un roman, a crezut că le poate seduce pe fete numai mirosind a urină: " Eram foarte mic când, într-un roman sinistru despre nașterea bombei atomice, citisem o
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
exclus avertismentul primit din partea "cămășilor verzi". Mergând înainte, anticipator, și revenind pe spirala cronologiei, Lidia Stăniloae așterne amintiri fie trăite și relatate prin ochii copilului, fie povestite de tatăl său. Evident cele trăite interesează cel mai mult, cum ar fi evocarea părintelui Cioran și a doamnei Cioran din Sibiu, a personajelor ce vizitează casa Stăniloae la Sibiu (N. Crainic, Radu Gyr, Onisifor Ghibu, arhim. Scriban, Victor Papilian, profesor de anatomie ateu ce se va converti ulterior, prof. Hațeganu ș.a.m.d.
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
memorialistei, talentul ei literar de mare clasă și mai ales noblețea - de neîntâlnit în societatea noastră de azi - a atitudinii adoptate în judecarea faptelor trecutului au ceva neverosimil. La fel de surprinzătoare au mai fost, la vremea apariției lor, doar jurnalele și evocările semnate de Jeni Acterian, Mihail Sebastian, Petre Pandrea și Ion Ioanid. Jeni Acterian, Mihail Sebastian și Petre Pandrea au murit însă de mult, iar Ion Ioanid trăiește departe de România. Annie Bentoiu este contemporană cu noi și, cu puțin noroc
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
atmosfera este, de multe ori impregnată de idilism, iar curgerea meandrată a narațiunii se mulează perfect fluxului capricios al memoriei (de altfel aluzia din titlu este cît se poate de transparentă în acest sens). Dar, în același timp, dincolo de această evocare calmă a paradisului pierdut al copilăriei, putem detecta mărcile distinctive ale unui discurs legitimator, în spatele căruia persistă obsesia descendenței. Din acest punct de vedere, propunînd imaginea unei unități regăsite a spiritului est-european, în contrast cu schizoidia logocrațiilor populare, Valea Issei își dezvăluie
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
E, F, G. Stilul, însă, e o chestiune capitală. Cei care nu înțeleg ce înseamnă stilul cred că e un fel de lustru care dă strălucire istorisirii. Mare greșeală. Stilul, forma, tema, toate în mod egal au un rol în evocarea adevărului, a realității. L.V.: Faptul că scrieți romane polițiste vă silește să fiți cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrieți aceste romane cu pseudonim fiindcă intenționați să ajungeți, în restul operei, mai departe, ori în alt punct decât intriga, sau
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
suprarealiști circulă "flogisticul" aceleiași arderi, într-o ștafetă a recuperărilor prin afinități. Cu Marcel Raymond, critica franceză se "deschide", abandonînd cronologia exactă în favoarea asocierilor mai laxe și mai firești, ca și cum o istorie a poeziei ar putea fi, de fapt, "o evocare pasionată a acelui lung poem pe care - spunea Shelley - îl scriu poeții de la începutul lumii." Despre geometrie în sensul cel mai propriu scrie Mircea Martin în studiul dedicat lui Georges Poulet. Prieten, de altfel, cu Marcel Raymond. Cartea adusă în
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
soi de tristețe cvasi-romantică, o melancolie specifică literaturii create pe ruinele fostului imperiu chezaro-crăiesc. Chiar și în versurile sale de tinerețe, privirea este îndreptată cu preponderență spre trecut. Obiectele vechi poartă în ele sufletul celui care le-a folosit și evocarea lor îi prilejuiește poetului întîlnirea cu lumina palidă a unui paradis definitiv pierdut: cel al speranțelor și miracolelor din copilărie: "aici e coasa și grebla, sunt toate uneltele/ pentru răstignitul porcilor, iarna,/ într-un colț picotește roata de tors a
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
parte, normalitatea, nu în primul rînd fiindcă ar fi cu totul neinteresantă, cît fiindcă e nevoie de o tehnică rafinată (cam cronofagă, în context) ca să scrii (bine) despre lucruri firești. Recuperarea necesară, rămîne, așadar, în toate timpurile, în seama "documentarelor": evocări, interviuri. Acolo, contururile șterse sau, dimpotrivă, pozele aproape marțiale din romane lasă loc unor "indiscreții" cu efect controlat, de, să spun așa, "deconstruire" a tatălui abstract. E vorba, firește, tot de un model, dar în papuci de casă. Se vede
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
-i da mulțumirea de care l-am lipsit." Așadar, o dorință tîrzie de "armistițiu" cu cel în care, înaintînd în vîrstă, te recunoști, poate uimit, pe tine. O "poetică" a identificării subtile, peste mode și timp, face Nicolae Manolescu în evocarea numită, simplu, Tatăl meu. Tatăl generos peste orice limite, cu singura condiție de-a fi fost, înainte, drept. Tatăl pierdut ca o umbră în "boala" care, la mijlocul anilor '80, "copsese" ca un abces gigant, tatăl capabil deodată de o ură
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
vrut să scriu despre tine... Mai selectez, dintr-o lungă listă, "spusa" Martei Petreu, în încheierea volumului propriu-zis, "introdusă" de un fragment din jurnalul lui Kafka, Scrisoare către tata. Un tată semănînd cu Dumnezeul Vechiului Testament, aprig, neîndurător, tăcut. Titlul evocării ei, Căci a ta este împărăția..., e o recunoaștere îndoită a unei puteri "odioase", exagerînd, de bună seamă, disprețul față de învățătură al unora din oamenii de la țară. Ștefan a Petrei Ciubotariul și Ilie Moromete, mult mai "cruzi", mai dogmatici, trăiesc
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
cădea în manierism. Deși fosta doică îi evocă aleatoriu și parcimonios întîmplări din trecutul ei de martoră, mai rar de protagonistă, fetiței care - tipic - cere date suplimentare, fără să le primească, cititorul află restul pentru că, acolo unde Amalia își întrerupe evocările, intervine relatarea organizată, la persoana a treia, a vocii narante. Biografiei liniare a Amaliei (tînăra țărancă obligată de soacră să-și lase pruncul și căminul pentru a alăpta nou-născuta familiei nobiliare și unde va rămîne peste treizeci de ani) i
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
putea continua să trăiască prin el și după moarte, așa cum el, cîndva, trăise în ea. Capitol de capitol i se adresează umbrei mamei lui, reconstituind întîmplări disparate, al căror înțeles deplin i se dezvăluie în momentul recuperării prin amintire, prin evocare. Cu fiecare pagină avem însă și radiografia traumei psihice, mai edificatoare decît a medicilor specialiști (cu care personajul nostru polemizează la un congres), posibilă doar datorită constantei afecțiuni și al des-pomenitului al șaselea simț, ce făcea din ei două glasuri
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
o perioadă de ucenicie. Gustând dintr-un pahar de vin, Caragiale citește un poem de Coșbuc, lăcrimează și face apoi elogiul "goanei veșnice după desăvârșire". În Addenda, îngrijitorul ediției reproduce două texte apărute la scurtă vreme după moartea scriitorului. O evocare nesemnată apăruse în "Opinia" din Iași, în 14 iunie 1912, și se referă la anul 1893 când scriitorul a încasat o sumă infimă pentru reprezentarea Scrisorii pierdute la Iași; supărat, nu vrea să acorde nici un interviu, acuzându-i în bloc
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
pierdute la Iași; supărat, nu vrea să acorde nici un interviu, acuzându-i în bloc pe publiciștii români de la orice "Trompetă": "Dv. nu știți virgula, nici punctuația, fiindcă sunteți intelectuali" (p. 173). Ultimul text din volum este tot un fel de evocare, apărută în "Universul" din 18 iunie 1912 cu titlul Caragiale despre chestia naționalităților din Ungaria, unde sunt reproduse opiniile exprimate de scriitor la o întâlnire cu studenții români de la Budapesta. E un text foarte diplomatic, relatat de un corespondent, despre
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
volum masiv vine tot de la prietenul bibliofil. El îi relevă lui Călinescu multiplele avantaje printre care, deloc de neglijat, impresia de monumentalitate. Pentru a-l înțelege mai bine pe omul Al. Rosetti, merită a fi adus în atenție volumul de evocări îngrijit de regretata Andriana Fianu și tipărit la Editura Minerva în 1995. E de-a dreptul tonic să vezi cum lingviști de marcă, printre care Solomon Marcus, Emanuel Vasiliu, Mioara Avram, Florica Dimitrescu sau Alf Lombard lasă jos garda științifică
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
înaltă fidelitate. Lumea lui Capșa... Imaginarul poetic al lui Liviu Capșa se revarsă, asemenea unei ape care a descoperit rosturile capilarității, asupra a tot ceea ce el scrie într-un gen sau în altul. Fie că scrie poezie propriu-zisă ori parodie, evocare sau reportaj, pastilă jurnalistică sau analiză politică, textul său este veșnic ispitit să evadeze din captivitatea evenimentului concret de la care pornește și irepresibil condamnat la o contemplație amplă, care privește resorturile adînci ale speciei și nu cazurile individuale, ceea ce, la
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]