KorAP: Find »[drukola/base=evoluționist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...36 >

880 matches

Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449

de problemă. Să ilustrăm această idee prin exemplul de mai jos. În psihologia evoluționistă, problema pornește de la încercarea cercetătorului de a descrie, prezice, explica și/sau sistematiza răspunsurile subiectului uman. Pașii urmăriți într-un demers de cercetare pe linia psihologie evoluționiste sunt următorii: Pasul 1: Care este structura cognitivă care poate explica producerea acestui răspuns? Pasul 2: În ce constă această structură ca proces și/sau conținut? Răspunsul la această întrebare este fundamental, căci el ne ghidează (alături de analiza EEA) spre

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Care sunt corespondențele biologice ale acestei structuri? Această secvență nu este obligatorie, mai ales din considerente de factură metodologică, dar poate întregi demersul de cercetare. Toți acești pași trebuie ghidați de metodologia de cercetare științifică (vezi David, 2006). Astfel, ipotezele evoluționiste trebuie derivate din teorii și/sau observații bine informate științific și verificate apoi prin date culese după formularea lor. Altfel spus, ele trebuie să fie falsificabile și/sau verificabile. Una dintre criticile aduse abordării evoluționiste este că ea se transformă

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
vezi David, 2006). Astfel, ipotezele evoluționiste trebuie derivate din teorii și/sau observații bine informate științific și verificate apoi prin date culese după formularea lor. Altfel spus, ele trebuie să fie falsificabile și/sau verificabile. Una dintre criticile aduse abordării evoluționiste este că ea se transformă adesea într-o „elaborare de povești”. Într-adevăr, dacă pornim de la observații pentru care construim o teorie evoluționistă care să le explice, fără a respecta constrângerile descrise mai sus (de exemplu, structura EEA fundamentată de

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
formularea lor. Altfel spus, ele trebuie să fie falsificabile și/sau verificabile. Una dintre criticile aduse abordării evoluționiste este că ea se transformă adesea într-o „elaborare de povești”. Într-adevăr, dacă pornim de la observații pentru care construim o teorie evoluționistă care să le explice, fără a respecta constrângerile descrise mai sus (de exemplu, structura EEA fundamentată de paleoantropologie), nu suntem departe de a spune povești. Dacă teoria avansată este constrânsă de EEA, avem o teorie posibilă, care însă nu este

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
MA: Belknap Press. Wimsatt, W. (1999) Generativity, entrenchment, evolution, and innateness: Philosophy, evolutionary biology, and conceptual foundations of science. În V.H. Hardcastle (Ed.), Where Biology Meets Psychology: Philosophical Essays, pp. 139-179. Cambridge, MA: MIT Press. CAPITOLUL 3 APLICAȚII ALE PSIHOLOGIEI EVOLUȚIONISTE 3.1. Introducere Este aproape unanim acceptat faptul că structurile cognitive primare sunt rezultatul unui proces de evoluție (Cosmides și Tooby, 2006). De pildă, organizarea modulară a proceselor perceptive primare (de exemplu, modulul pentru detectarea culorii, adâncimii etc.) este un

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
unanim acceptat faptul că structurile cognitive primare sunt rezultatul unui proces de evoluție (Cosmides și Tooby, 2006). De pildă, organizarea modulară a proceselor perceptive primare (de exemplu, modulul pentru detectarea culorii, adâncimii etc.) este un exemplu de reușită a abordării evoluționiste (Buss et al., 1998; Buss, 2001; Cosmides și Tooby, 2006; Hagen, 2006). Așadar, secțiunea de față a lucrării nu se va focaliza asupra acestor aspecte deja clasice, care au pătruns în tratatele generale de psihologie. Pariul major al psihologiei evoluționiste

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
evoluționiste (Buss et al., 1998; Buss, 2001; Cosmides și Tooby, 2006; Hagen, 2006). Așadar, secțiunea de față a lucrării nu se va focaliza asupra acestor aspecte deja clasice, care au pătruns în tratatele generale de psihologie. Pariul major al psihologiei evoluționiste este că și ceea ce, în mod tradițional, numim structuri cognitive superioare (gândire) sunt rezultatul unui proces de evoluție. Într-adevăr, abordarea evoluționistă a fost deja validată ca demers în înțelegerea unor fenomene complexe precum „detectarea trișorului/înșelătorului” (cheater detection) (Cosmides

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
focaliza asupra acestor aspecte deja clasice, care au pătruns în tratatele generale de psihologie. Pariul major al psihologiei evoluționiste este că și ceea ce, în mod tradițional, numim structuri cognitive superioare (gândire) sunt rezultatul unui proces de evoluție. Într-adevăr, abordarea evoluționistă a fost deja validată ca demers în înțelegerea unor fenomene complexe precum „detectarea trișorului/înșelătorului” (cheater detection) (Cosmides și Tooby, 1992), preferința pentru anumite peisaje (Orians, 1986), alegerea mâncării (Profet, 1992), formarea alianțelor și dinamica grupului (Price, 2005), patologia somatică

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
psihologici în generarea ei; acest lucru reflectă lipsa culturii psihologice și prezența unui model biomedical ortodox și puternic, nu doar la nivelul unui segment larg de profesioniști din domeniul sănătății, ci și la nivelul simțului comun. 3.2.2. Abordarea evoluționistă a psihopatologiei Psihopatologia poate să apară ca urmare a patru mecanisme (Siegert și Ward, 2002; Stein, 2000; Wakefield, 1999): O anumită formă de patologie este o adaptare. Altfel spus, mecanismele patogenetice implicate în apariția tabloului clinic sunt adaptări care, prin

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
procesului de evoluție, funcționează uneori, sporadic, în mod eronat. Spre exemplu, eroarea masculului de a infera că o femelă este interesată sexual poate duce la agresiuni sexuale. 3.2.3. Tulburări specifice În continuare, vom analiza abordarea psihopatologiei din perspectivă evoluționistă, exemplificând algoritmul cercetării prin cazul depresiei (vezi și Nettle, 2004). Tulburarea de tip depresiv Pasul 1: Care este structura cognitivă care poate explica producerea acestui răspuns? Depresia este un termen care descrie modificări specifice la nivel subiectiv (de exemplu, tristețe

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
simple mutații care ne predispun la depresie; 2) prevalența este mai mare în cazul femeilor decât la bărbați, ceea ce sugerează că tulburarea ar putea fi relaționată cu mecanisme reproductive. Asupra depresiei au fost avansate recent și alte teorii de inspirație evoluționistă. Astfel, s-a propus ideea deteriorării unor structuri cognitive specifice; mai precis, în loc ca focalizarea să fie asupra depresiei ca întreg, se abordează din perspectivă evoluționistă diverse componente ale acesteia (de exemplu, starea de deprimare/low mood). Această deteriorare duce

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
cu mecanisme reproductive. Asupra depresiei au fost avansate recent și alte teorii de inspirație evoluționistă. Astfel, s-a propus ideea deteriorării unor structuri cognitive specifice; mai precis, în loc ca focalizarea să fie asupra depresiei ca întreg, se abordează din perspectivă evoluționistă diverse componente ale acesteia (de exemplu, starea de deprimare/low mood). Această deteriorare duce la activarea lor cronică și/sau la activarea lor în condiții inadecvate de mediu. Astfel, structurile cognitive implicate în „deprimare” apar atunci când scopul nu poate fi

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
componente ale tabloului clinic. Dacă aceste mecanisme sunt raționale (de exemplu, cogniția evaluativă centrală este formulată preferențial), atunci răspunsurile se înscriu în sfera normalului. GRAFIC Figura 3.1. Rolul cognițiilor evaluative în generarea răspunsurilor subiectului uman. 3.3.2. Abordarea evoluționistă Analizele de psihologie evoluționistă (vezi Pelusi, 2003) arată că cognițiile iraționale sunt rezultatul unui proces de evoluție. Aceasta nu înseamnă însă că ele sunt adaptative și astăzi. Timp de zeci de mii de ani, specia noastră s-a adaptat la

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Dacă aceste mecanisme sunt raționale (de exemplu, cogniția evaluativă centrală este formulată preferențial), atunci răspunsurile se înscriu în sfera normalului. GRAFIC Figura 3.1. Rolul cognițiilor evaluative în generarea răspunsurilor subiectului uman. 3.3.2. Abordarea evoluționistă Analizele de psihologie evoluționistă (vezi Pelusi, 2003) arată că cognițiile iraționale sunt rezultatul unui proces de evoluție. Aceasta nu înseamnă însă că ele sunt adaptative și astăzi. Timp de zeci de mii de ani, specia noastră s-a adaptat la un mediu și la

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
dintre ceea ce se întâmplă și ceea ce dorim noi! Dacă nu există această discrepanță, este puțin probabil să apară stări afective negative. Să revenim asupra pașilor pe care trebuie să-i urmăm în analiza a unei structuri cognitive prin prisma teoriei evoluționiste. Pasul 1: Care este structura cognitivă care poate explica producerea acestui răspuns? În acest caz, analiza se referă tocmai la structura cognitivă. Cognițiile iraționale sunt asociate cu emoțiile disfuncționale și comportamentele dezadaptative. Cognițiile raționale sunt asociate cu emoțiile funcționale și

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
absolvit psihologia (non-B). Conform modelului social standard, nu ar trebui să existe diferențe în performanță în funcție de conținutul implicat în acest tip de raționament. Altfel spus, mecanismul prezentat mai sus este unul general, care se aplică apoi diverselor conținuturi. Conform abordării evoluționiste, mintea umană este formată dintr-un număr mare de structuri cognitive expert, strâns legate de conținutul pe care îl prelucrează. Dacă acest conținut este asociat cu probleme adaptative, atunci este probabil ca el să fie prelucrat preferențial. Un conținut relevant

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
exemplu, dacă în raționament se schimbă ordinea condițiilor și a beneficului, subiecții aleg răspunsul corect funcțional, dar incorect logic. 3.5. Comportamentul sexual și diferențele intre sexe Comportamentul sexual și diferențele psihologice dintre sexe au făcut obiectul unei riguroase abordări evoluționiste. Ca urmare a cercetărilor efectuate, s-a impus idea că comportamentul sexual și diferențele psihologice dintre sexe sunt mai bine explicate de psihologia evoluționistă decât de modelul psihosocial standard. Ideea fundamentală (vezi Sefcek et al., sub tipar) este că comportamentul

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
diferențele intre sexe Comportamentul sexual și diferențele psihologice dintre sexe au făcut obiectul unei riguroase abordări evoluționiste. Ca urmare a cercetărilor efectuate, s-a impus idea că comportamentul sexual și diferențele psihologice dintre sexe sunt mai bine explicate de psihologia evoluționistă decât de modelul psihosocial standard. Ideea fundamentală (vezi Sefcek et al., sub tipar) este că comportamentul sexual (de exemplu, patternurile sale: monogamie, poligamie, poliandrie, poliginie etc.; preferințele pentru: abilități parentale, fertilitate etc.; strategiile de împerechere: pe termen scurt, lung sau

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
diferențele dintre sexe, ci și pe variațiile în cadrul aceluiași sex. Nu insistăm mai mult asupra acestor aspecte deoarece ele au fost descrise și în capitolul 1 al părții I a lucrării. II. CERCETĂRI DE FRONTIERĂ Prezentăm în continuare câteva ipoteze evoluționiste asupra unor fenomene psihologice de interes. Ele sunt investigate la nivel internațional și fără a se concretiza încă în concluzii clare, general acceptate, se pot constitui ca teme de cercetare pentru cei interesați în a le testa și/sau a

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
fenomene psihologice de interes. Ele sunt investigate la nivel internațional și fără a se concretiza încă în concluzii clare, general acceptate, se pot constitui ca teme de cercetare pentru cei interesați în a le testa și/sau a avansa ipoteze evoluționiste noi asupra acestor teme. Evident că cercetările de frontieră nu se reduc la aceste teme. Aplicând principiile de cercetare prezentate în această lucrare, orice temă de psihologie (de exemplu, consumul de substanțe, religia etc.) poate fi în principiu abordată evoluționist

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
evoluționiste noi asupra acestor teme. Evident că cercetările de frontieră nu se reduc la aceste teme. Aplicând principiile de cercetare prezentate în această lucrare, orice temă de psihologie (de exemplu, consumul de substanțe, religia etc.) poate fi în principiu abordată evoluționist, urmând ca abordarea să fie confirmată sau infirmată. Să analizăm câteva exemple cu impact mai mare. Limbaj Limbajul a fost adesea considerat o structură adaptativă (Chomsky, 1968). Recent însă, s-a avansat ipoteza (vezi Buss et al., 1998) că limbajul

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
a minții” este afectată în cazul acestor copii. „Citirea minții” (vezi și Gavița, 2006) se referă la abilitatea de a face inferențe referitoare la intențiile, dorințele, emoțiile, credințele și atitudinile celorlalți, observând comportamentul lor în situații specifice. Altfel spus, ipoteza evoluționistă este că structura cognitivă de citire a minții este fundamentală în interacțiunile umane și, în consecință, ea este rezultatul unui proces evolutiv. În cazul copiilor suferinzi de autism, această structură este afectată. C) Tulburările de personalitate Tulburările de personalitate sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
prezentă la cimpanzei în doi din cei 715 aminoacizi constitutenți, după cum afirmă Pääbo și colaboratorii săi (Enard et al., 2002); această variație, minoră pentru nonspecialiști, este totuși neașteptat de mare din punctul de vedere al genomicii comparative și al antropologiei evoluționiste, dată fiind durata de timp derulată de la separarea celor două specii. Alterările proteinei se sugerează că ar putea sta la baza controlului motor fin, necesar pentru producerea limbajului oral. Lahn și colaboratorii își au studiat un număr de 214 gene

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Speranța noastră este că la sfârșitul acestei lucrări s-a înțeles că psihologicul și biologicul sunt două fețe ale aceleiași monede. Pentru a înțelege un fenomen, el trebuie analizat pe ambele fețe, altfel pătrunderea lui este doar parțială. Pariul psihologiei evoluționiste este că mintea umană e formată dintr-un număr mare de structuri cognitive expert, rezultat al procesului de evoluție. Sperăm că datele prezentate pe parcursul acestei lucrări, dacă încă nu au convins că acest pariu este câștigat, au trezit măcar imboldul

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
al procesului de evoluție. Sperăm că datele prezentate pe parcursul acestei lucrări, dacă încă nu au convins că acest pariu este câștigat, au trezit măcar imboldul de a participa la pariu și la rezultatul său final. Odată câștigat acest pariu, perspectiva evoluționistă se aplică la fenomene diverse, generând teorii și modele specifice. Aceasta este starea actuală a psihologiei evoluționiste. Consilierea genetică reliefează interrelațiile complexe dintre genetic și mediu în determinarea unor tulburări specifice la indivizi specifici și modul de diagnostic și/sau

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]