1,030 matches
-
închidere” față de Occident a regimului ceaușist, recuperarea va căpăta conotații naționaliste tot mai apăsate: apariția, spre sfîrșitul anilor ’70, a teoriei protocronismului, elaborată de către comparatistul Edgar Papu, confiscarea și transformarea ei în ideologie culturală cvasioficială (după un model stalinist) va exalta argumentul priorității cronologice a avangardei românești în raport cu avangardele europene, flatînd conștiința identitară și complexele unei culturi „periferice” a Estului în raport cu Occidentul „imperialist”. Pe acest fundal, o redimensionare a avangardei istorice se va produce ca urmare a apariției pe scena literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noastre Isus a umblat peste ape. [1924] * VEAC Umblă mașinile subpămîntești. În nevăzut peste turnuri intercontinentale zvonuri electrice. De pe case antenele pipăie spații cu alte graiuri și alte vești. Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi. În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului. Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele. Undeva se trage la sorți cămașa învinsului. Arhanghelii sosiți să pedepsească orașul s-au rătăcit prin baruri cu penele arse. Danțatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit pe-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
luminează cerul dimineața și cum strălucește roua pe chiparoși când răsare soarele. E ceva sfâșietor de frumos în felul cum încep diminețile pe aceste coline și nu mă satur să mă bucur de tot ce, altfel, aș fi pierdut. Orice exaltă viața mă îndepărtează de rug. ― Ești fericit că ai scăpat, asta e tot. ― Sunt fericit că trăiesc. ― Dar ai abjurat un adevăr. ― Am destul timp să răspândesc în lume acest adevăr, din moment ce sunt viu. Și nu văd de ce mi-ar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
puțin sânge decât ideile. ― Când ele au ajuns de aceeași parte cu închisorile. Și cu rugurile. Dar de ce ar fi necesară o credință la capătul căreia se află o crimă? Dacă o idee are nevoie de ruguri ca s-o exalte, nu merită să fie trăită. ― Inchiziția e de altă părere. Ea a șters diferența dintre rugăciune și crimă. În fața ei poți urî ca și cum te-ai ruga. ― Înțelegi, așadar, de ce m-am temut de ei. ― Înțeleg foarte bine. Dar teama nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dăduse de lucru în ziua aceea fierbinte. După ce am trecut de dealul care separa curtea de pășune, m-am oprit, șocată de priveliște. Cele mai multe dintre oi erau gestante și abia se mișcau în căldura aceea înăbușitoare. Soarele care se ridica exalta mirosul trifoiului. Doar bâzâitul albinelor se auzea în aer, iar deasupra cerul era albastru și încremenit. M-am oprit, iar mama a luat-o înainte. Lumea părea atât de perfectă, de rotundă și totodată atât de trecătoare, că aproape am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copiii, șoptindu-le că de acum încolo totul va fi bine. În această minciună trăiesc cu cea mai mare plăcere, căci, deși unii fermieri nu vor lupta niciodată, ideea de a trăi într-un război, în mijlocul suferinței, în mijlocul durerii, le exaltă și le întărește prestigiul de sine, încât nimeni nu s-ar gândi să treacă „dincolo”, în lumea care marginalizează războaiele adevărate la simple lupte de gherilă purtate la adăpostul junglei sau în munți. Cu toții vor rămâne și vor da sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
16). Echilibrul uman remarcabil și sensul profund al credinței sfântului Alfons sunt propuse ca model și ghid pentru reînnoirea voită și constituie spiritul acestei enciclici. Enciclica distinge între cele două voci ale conștiinței morale: „vocea legii” și „vocea lui Dumnezeu”, exaltând-o pe cea dintâi și punând-o pe un plan secund pe cealaltă. Formularea conștiinței ca „sanctuar al omului” i-a făcut pe unii să evidențieze caracterul „creativ” al conștiinței, numind actele sale nu „judecăți”, ci „decizii”. Pe fondul acestei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de care nu va putea face abstracție în antropologia sa fenomenologică. În această ordine se încadrează evaluarea atentă a intelectului uman. El evaluează intelectul ca pe o „boală a spiritului”, care funcționează ca o „specie de remediu” pentru existența omului, exaltă în schimb rolul instinctului înțeles ca o „formă specială a spiritului”. Neîncrederea evidentă în intelect îl conduce să afirme că: „Intelectul nu este o virtute originară, ci numai urmarea unei lipse imaginare: el este virtutea unei lipse! Precum unealta este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
carismelor este drumul suveran al iubirii, pe care Paul o laudă prin cuvintele unui lirism înalt (imnul iubirii). Când în Gal 5,22 apostolul enumeră iubirea pentru prima dată între „roadele Duhului”, el înțelege ca efect al Duhului și iubirea exaltată în 1Cor 13. În contextul învățăturii despre carisme, acest lucru înseamnă că nu darurile extraordinare ale harului, ci iubirea este efectul cel mai important al darului Duhului. Așadar, el pune în mod clar accentul pe consecințele morale ale experienței Duhului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
competența individului, iar societatea intervine doar atunci când este în joc conviețuirea civilă. Se înțelege că viața de familie, potrivit acestei mentalități, este redusă la sfera privată în care se privește cu suspiciune la orice regulă propusă de societate. În timp ce Iluminismul exaltă rațiunea, Romantismul celebrează mitul iubirii ca sentiment și ca pasiune. Spunem că întâlnirea dintre bărbat și femeie „se întâmplă” persoanei și scapă controlului rațiunii, astfel că iubirea nu mai este compatibilă cu nicio lege și este legată doar de experiența
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
semne în acest sens care nu pot fi ignorate. Gîndiți-vă că timp de un secol cafeneaua Florian a fost deschisă fără încetare... Da, era cafeneaua deschisă 24 de ore din 24. în anul 1842 un anume Raoul Töpffer scria rînduri exaltate despre Veneția și preciza că Florian era deschisă toată noaptea. Iar astăzi ? Ei bine, astăzi toate cafenelele din Piața San Marco închid, iarna, la ora 23 ! Nici măcar la miezul nopții... La ora 23 ! Doar vara își permit să rămînă deschise
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care, pentru a fi astfel, trebuie să trăiască în perspectiva provizoriului, așa cum îi plăcea fratelui Roger Schutz să repete. În treacăt fie spus, am putea aminti că unii părinți monastici se referă la acest text din Cartea Numerelor pentru a exalta viața comună și simplă a unui grup de doi-trei frați, trai care are avantajul evitării neajunsurilor unei vieți solitare sau ale unei vieți comunitare prea lărgite, instituționalizată în mod excesiv. PRINTRE EXODURI ȘI PAȘTI Un alt cuvânt dominant în cateheza
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vină seara târziu, ca de obicei, la moș Costache. - În curând am să merg la moșie, zise din ușă Pascalopol,aș dori să vii s-o vezi. Ar putea să vină și domnul Felix. - Vai, ce bine-mi pare! se exaltă Otilia, bătând din palme, și lui Felix i se păru că, apropiindu-se de moșier, îl sărutase ușor pe obraz. Însă tânărul, spre a nu împiedica aceste familiarități, se coborâse mai repede pe scară. - Pascalopol, îi mărturisi Otilia lui Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moartea ne va despărți. În vreme ce Aglae vorbea, moș Costache o privea țintă, însușindu-și cu fizionomia toată atitudinea ei reprobatoare. Când însă luă cuvântul Stănică, ochii îi fură atrași ca de un magnet în direcția acestuia și acum bătrânul se exalta mult de ideea uniunii libere. - Stănică, declară solemn Olimpia, nu-și poate lua sarcinaunei familii fără să aibă capital, ceva, cât de cât. -Ce e al vostru e pus deoparte, făgădui Aglae. Olimpia strâmbă din nas: - Până atunci trebuie să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o întrebă Felix, blând. - Nimicuri, niște mizerii, de ce să le mai știi și tu. Atâta îți spun, că vreau să plec de aici. Felix se îngrijoră din nou. - Unde vrei să pleci? - Oriunde. Și cu tine aș pleca. - Otilia, se exaltă Felix, fac pentru tine tot ce-mi spui. Știică am oarecare venit, o casă, vei fi... sora mea, dacă vrei așa. Otilia începu să zâmbească și mângâie matern și cu vârful degetelor subțiri obrazul lui Felix. - Sunt o nebună, Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mulțumită mărturiei lui Stănică, cum că a intrat într-o familie onorabilă. În condiția aceasta, orice pledoarie devenea de prisos, și Stănică se pierdu încetul cu încetul într-o discuție cu totul independentă de misiunea lui, deși legată prin asociație. Exaltă amorul conjugal, povesti primele lui tulburări sentimentale, lăudă pe Olimpia și făcu biografia îngerului ridicat la ceruri, Aurel. Ana se apropiase de el și-l ținea de braț. - În definitiv, rămânem rude, nu? - Așa e! Suntem cumnați! Stănică mai descoperi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
iubesc, parodie Otilia, încet, fără batjocură. - Înțelegi că am găsit în tine tot ce mi-a lipsit în copilărie,că iubirea mea e un lucru serios, nu cum crezi tu. Te iubesc, G. Călinescu Otilia, nu glumi, continuă și mai exaltat Felix, sărutând genunchii fetei ușor, nu vreau să cred că m-ai înșelat, că te-ai jucat numai cu mine. Vreau să fii a mea mai târziu, când vei porunci tu. Voi munci, voi răzbi în viață, dar cu tine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o măsură cu pan, pan, pan. - Otilia! strigă aproape fără voie Felix. Sunetele muriră deodată, și taburetul, printr-o mișcare bruscă, se suci pe axă înfățișind-o pe Otilia stând turcește. - Felix! răspunse fata și sări în picioare. Tânărul se apropie exaltat de ea, și Otilia întinse brațele spre el. Când mâinile îi atinseră umerii, fata se opri puțin intimidată de timiditatea lui Felix. Apoi îl sărută ușor pe un obraz, ușor pe un altul și, în cele din urmă, pe gură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cele din a doua categorie nu iartă nimic, când e vorba să zugrăvească schimbările fundamentale petrecute în societatea noastră, sub conducerea înțeleaptă. Unele străpung străfunduri atât de măiestru ascunse ale sensibilității, de-ți dau lacrimile... Cele mai multe exaltă, în chip firesc, înzestrările magistrale ale Secretarului General, personalitate marcantă a lumii contemporane. De aici, până aici... Mai sânt și altele. Ai să te orientezi. Din pricina încordării, directorul Predoleanu apăsă, cu talpa pantofului, ceșcuța pe care, cu puțin înainte, și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ci zbaterea vieții în ghearele morții, cu puține probabilități pentru viață. Nu poți separa gândul agoniei de cel al sfârșelii și al morții. Agonia ca luptă? Dar luptă cu cine și pentru ce? Este absolut falsă interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate sau ca zbucium cu finalitatea în el însuși. În fond, agonia înseamnă frământare între viață și moarte. Întrucât moartea este imanentă vieții, aproape întreaga viață este o agonie. Decât, eu nu numesc agonice decât momentele dramatice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și întunecimi, de elanuri și de disperări. Sânt o fiară cu un zâmbet grotesc, ce se adună în ea însăși până la iluzie și se dilată până la infinit, ce moare și ce crește în același timp, încîntată între nimic și tot, exaltată între speranța nimicului și disperarea totului, crescută în parfumuri și otrăvuri, arsă de iubire și de ură, nimicită de lumini și de umbre. Simbolul meu este moartea luminii și flacăra morții. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire, pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exclusiv individuale. Nu există femei care în suferința lor personală să descopere esența suferinței, fiindcă femeile sânt opace pentru universal. Ființe eminamente patice, ele nu transformă și nu transfigurează experiențele subiective, nu le trăiesc cu acea intensitate ce purifică și exaltă, ci se lasă dominate de ele. Stările sufletești la femei nu sânt creatoare, fiindcă se mențin într-o sferă pur individuală și accidentală și ca atare sânt lipsite de semnificație și de o valoare simbolică, de un sens revelator. Femeia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai bogată și mai întinsă decît cea a unei persoane în stare de veghe. Spre marea mirare a tuturor, și a ei în primul rînd, ea-și amintește în timpul transei locuri, fraze sau melodii de obicei uitate. Hipnoza eliberează amintirile, exaltă memoria pînă la a "ne face să credem într-o luciditate misterioasă a subiecților"130. Cu toate astea, căderea într-un somn greu sau ușor nu obosește niciodată viața conștientă. Pur și simplu ea lasă loc și unei alte vieți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exteriorizate, unde încearcă sentimentul euforic a atotputerniciei sale. Sau, cum spunea Baudelaire, "inefabila orgie, sfîntă preacurvie a sufletului" celui care "se scaldă în gloată". Ce se petrece așadar atunci cînd fiecare ins renunță la partea lui de individual pentru a exalta, pînă la paroxism, partea sa colectivă? Pentru a putea explica lucrurile, trebuie să înțelegem cum funcționează, după psihologia mulțimilor, aparatul psihic. El se-mparte în două părți: o parte conștientă și una inconștientă. Partea conștientă este proprie fiecărui individ, este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ei au fost cu putință marile religii și faptele istorice marcante creștinismul, laudismul, Revoluția, Reforma și, mai nou, socialismul. Nimeni, nici măcar "cei mai absoluți dintre despoți n-au guvernat niciodată împotriva ei. Chiar și aceștia au avut întotdeauna grijă să exalte imaginația maselor prin predici, legende fabuloase, bătălii fulgerătoare. Gîndiți-vă la Napoleon, dar și la Churchill ori Mao. Le Bon conchide astfel în această problemă: "A cunoaște arta de a impresiona mulțimile înseamnă a cunoaște arta de a le guverna"159
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]