1,814 matches
-
de an, secol de secol, mileniu de mileniu, descinderea spiritului în materie, cei doi poli ai eternei substanțe rămâne doar jumătate din ciclul arcului reflex, cel care azi prin hermeneutica învierii întoarce materia în spirit. Podul curcubeu reprezintă fenomenul de exaltare a simțurilor în această lume în care facultățile spirituale adormite sunt îmboldite să descopere calea, transcendența de apropiere și purificare. Masoni, creștini, rosicrucieni, musulmani, acvarieni, evrei, buddhiști, se apropie cu toții de lumina Maeștrilor Înțelepciunii, toți înfrățiți în iubire, entuziaști în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de unde dizolvarea contrariilor nu duce la anihilare ci la transcendență. Toate acestea continuând absolutul definesc pe orizontală teza și antiteza anihilate în sinteză. Manifestarea spiritului se preface în simboluri și nume divine, nu atât prin natura ei cât prin limitarea exaltării, reducând meditația la minimum și topind actul mnemic în contemplare. Nu e mai puțin adevărat că atunci când facem un pas spre Dumnezeu, El face o sută înaintea noastră. Dacă am putea în mod alchimic să desprindem esența lumii de substanța
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ale versului meditativ. Celelalte culori se întrepătrund, păstrând caracterele celor din care se nasc, portocaliul stimulând o stare ce oscilează între timiditate și ezitare, verdele cu puterea lui de anticipare și vizionarism spiritual, speranță și toleranță totodată, violetul dominând regalitatea, exaltarea, onoarea și onestitatea încununează calitățile magnetice ale universul în plină transformare. Toată lucrarea întru gloria Marelui Arhitect se planifică și începe iarna când albul domină și încă nu au început să nască din timpul disoluției elementele ce constituie alegoria instalării
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ale originii ancestrale a artei poetice. Dante, Petrarca, Boccaccio au demonstrat forma elitistă a exprimării în vers a discurtsului lingvistic. Armonia cosmică atât de necesară vieții, muzicalitatea liricii poate fi demonstrată prin cunoștințele proporțiilor lui Pitagora. Ritmul include temperarea și exaltarea pasiunilor 1108, rima o susține și provoacă răspuns afectiv mental imediat spre deosebire de științele exacte.1109 Forma și tâlcul ascuns al poesiei transmit imaginația și geniul, combinația armonică a divinului decantat prin noos în creierul poetului. Coleridge a reușit să desprindă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
educative păstrate mai ales pentru cei mici, relevă că acest pas de cultură, ca centru de activitate socială este esențial în dezvoltarea omenirii, în viața prezentului și viitorului. Alegoria este în fața noastră, permanent, mai ales când spiritul urmărește treptele de exaltare în teatru, expoziții, sală de concerte, templu, biserică, în noi. Istoria poesiei și a muzicii din festivalurile lui Donysos este prezentă prin tragediile antice jucate atunci și acum, cele care prin ritual provoacă un adevărat catarsis al emoțiilor. Tragedia e
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și de care are nevoie. Sensul reflectat este însăși substanța poesiei. Misticismul în lirica cunoașterii Această piatră vă vorbește și voi nu o auziți. Ea vă cheamă și voi nu-i răspundeți. Ce stupoare! Ce surditate vă astupă urechile! ce exaltare obscură vă sufocă inima 1166. Dorința de cunoaștere e cea mai agitată stare a spiritului uman, antrenând în totalitate corpul și sufletul acestuia. Misticismul ar putea fi o religie, o filosofie, o formă de metafizică sau un gen de ocultism
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Misterul sentimentului este exaltat, potențat, descătușând sufletul din materia impusă la naștere. În artă, expresionismul se manifestă prin picturi abstracte sugerând tumultul interior, integrarea și dizolvarea eului creator în lume. Pictorul german Franz Marc surprinde aceste mișcări ale spiritului și exaltarea acestuia în compoziția sa: „Forme luptându-se”. Vasile Voiculescu, în Sonetul CCXXXV surprinde diferența dintre dragostea trupească și cea sufletească, exprimând valorile creștine și primând dragostea pură și nu cea pătimașă. Iubirea trăită uman capătă valențe negative, o conștiință zdruncinată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atunci, că prin folosința aurului putem sfida zeii și natura și ne iluzionăm că putem deveni veșnici. Și azi oamenii sunt îngropați alături de podoabele lor din aur, așa cum se întâmpla cu mii de ani în urmă. Aurul înseamnă permanență și exaltare. A avea aur este și azi, în mintea multora dintre noi, un simbol al apartenenței la o lume aleasă, bogată, stabilă și care își permite relații bune cu veșnicia. Aurul a fost și este metalul care face inimile să bată
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
împlinirea personală decât propria depășire 3. Creștinismului social descoperit din cărțile lui Fosdik și Rauschenbusch, prin care tinerii de la ASCR așteptau împlinirea în veac, "prin realizarea Evangheliei, în suflete și în societate, imediat, într-o generație, într-un fel de exaltare generoasă, în care valorile religioase se amestecau cu o întreagă floră de sentimente mai puțin pure și mai puțin religioase"4, Nae Ionescu le propunea creștinismul asocial, liturgic, "orientat în întregime spre viața de dincolo, în care împărăția lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
contrapunea metoda aspră a disciplinei bisericești; cu alte cuvinte, spiritul Predaniei, al Sfintei Tradiții a Ecclesiei se opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente laice, Nae Ionescu oferea drept contrapunct viața liturgică și participarea la viața de har a Bisericii. Exaltărilor tinerești pentru valorile sociale ale Predicii de pe Munte, filosoful le furniza drept soluție creștinismul teocentric, axat, indelebil, pe dimensiunea iubirii de Dumnezeu. Astfel, Nae Ionescu corectează poziția celor din ASCR care reduceau esența creștinismului la valoarea etică, prin contrapunerea creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
artei pe care modernitatea l-a gândit prin ideea kantiană a finalității fără scop. Doar că filiera pe care au fost vehiculate aceste noi forme de apreciere estetică a fost legată prin figurile monumentalității de recuperarea trecutului și ulterior de exaltarea conștiinței naționale. Estetica fragmentelor ocupă un loc esențial în conceptualizarea epopeilor naționale după 1760, unde monumentalitatea numea atât evocarea trecutului, cât și rețeta compozită de producție prin reunirea unor bucăți disparate de poezii, legende sau expresii populare 21. Ulterior, figurile
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reînnoiește"130, scriitorul slujindu-se de diagnosticarea nietzscheană a nihilismului pentru a-și focaliza propria reprezentare asupra crizei. Dar, preocupat fiind să readucă la lumină valorile călcate în picioare ale tradiției umaniste, a ajuns inevitabil să considere nihilismul nietzschean cu exaltarea sa romantică a răului și cu a sa distrugere a moralei, drept o primejdioasă fantasmagorie. În raport cu forțele demonice evocate de Nietzsche, în raport cu lupta pe care a dezlănțuit-o dintre instinct și rațiune, Thomas Mann afirmă: Cine îl ia "în serios
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu se epuizează în faptul de a fi o simplă funcție a vieții, ci trebuie să ajungă să răscumpere viața cristalizând-o în forme statice. De aici și apelul său la o "metafizică statică" a ființei, care o distanțează de exaltarea nietzscheană a devenirii. Este vorba despre un experiment estetico-metafizic ce ar vrea să se proiecteze dincolo de nihilism. Fapt este că, dincolo de aceste aspirații postnihiliste ale sale, Benn rămâne alături de Jünger, Heidegger și Carl Schmitt printre cei care au experimentat în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ființei: Heidegger și Nietzsche Toate adevărurile duc spre un singur adevăr dar potecile sunt întrerupte. "Îmi privesc uneori mâna, gândindu-mă că țin în mână destinul umanității: îl rup inevitabil în două, înaintea mea, după mine..."143. Aceste cuvinte ale exaltării, așternute pe hârtie de Nietzsche cu puțin înainte de criza finală într-un fragment din 1888, emană o strălucire singulară: o lumină care atrage, dar care nu strălucește îndeajuns. Dimpotrivă, sunt cuvinte care, transformate aproape într-o pecete a operei sale
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
îi va ridica ipoteca 208. Este bine cu toate acestea să nu ne facem iluzii: nu doar pentru că eternul feminin este în esență schimbător, ci pentru că nu există vreun raționament al lui Caraco care să nu ascundă in cauda venenum. Exaltarea principiului feminin se transformă în respingerea femeii în carne și oase, așadar a sexului și a vieții. Adevărul iese la iveală examinând atent frazele sale asupra temei: "Politica mea constă în faptul de a opune femeii principiul feminin, adopt un
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nefericire, mare parte dintre aceste studii au fost inspirate fie de intenții îngust normative - care reduc stilistica la recomandarea unui anumit stil de expunere "mijlociu", cu respectivele idealuri de precizie și claritate, și deci la o disciplină pedagogică - fie de exaltarea naționalistă a unei anumite limbi. Mai cu seamă savanții germani se fac vinovați de generalizări fanteziste privind deosebirile dintre principalele limbi europene. Chiar și eminenți savanți ca Wachssler, Vossler și DeutschbeinG se complac în ipoteze care nu pot fi verificate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o varietate de forme în ceea ce privește conținutul și intensitatea, dintre care două sunt mai relevante: cea pasională și cea camaraderească (companională). Dragostea pasională ar putea fi comprimat caracterizată ca o stare emoțională tumultuoasă, „un amestec confuz de tandrețe și atracție sexuală, exaltare și durere, anxietate și destindere, altruism și gelozie” (Berscheid și Walster, 1978, p. 177). Ea înseamnă propensiunea irezistibilă către persoana iubită, astfel încât factorul afectiv-emoțional copleșește rațiunea, reacțiile comportamentale scăpând, în însemnată măsură, de sub controlul lucidității. Picioarele parcă merg singure înspre
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
criterii nu sunt Încă precizateă I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Limbajul - mărturie despre adevărata natură a omului politic reacționează În același mod la mesajele de propagandă pe care le recepționează”71. Stilul propagandistic promovează mistificarea adevărului istoric, exaltarea maselor față de anumite mituri istorice, apelul la instinctele și emoțiile unui public, adesea ignorant din punct de vedere politic, refuzul demonstrației și a consecvenței logice chiar și a consecvenței programatice - acordând o atenție sporită rolului simbolurilor În politică. Seducția subliminală
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sale excelente de strateg politic. Dacă e dificil să îl calificăm, vreodată, ca "moderat", în schimb, incursiunile sale în regimul "raționalității", fie și în accepțiunea cu totul aparte ce caracterizează gândirea conducătorului nazist, fac ca "experiența sa a transei, în "exaltarea" antisemitismului său"474 să pună sub semnul întrebării propria afirmație, potrivit căreia "politica trebuie vândută, precum săpunul"475. O lectură propice a efortului lui Hitler, apreciază criticul, recuperează oscilația sa unică între ""spiritualizarea" unei chestiuni materiale [...] și "materializarea" unei probleme
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
stat suveran de a-și decide singur titlul oficial. Totuși, opoziția Vienei nu putea să fie categorică deoarece Berlinul era interesat ca România să graviteze În jurul politicii sale, apoi, o respingere fermă din partea Monarhiei Bicefale ar fi dus la o exaltare a spiritelor În Transilvania și peste Carpați, cea mai convenabilă soluție fiind acceptarea titlului fără noi complicații În Estul Europei <ref id="93"> 93 White c. Grandville, București, 12 februarie 1881, Pub.Rec.Off.-L, Foreign Office, Turkey, vol. 22
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
de surpriză este pozitiv. Uimirea este o descoperire care mă umple, spre deosebire de spaimă, care mă golește. Percepția, În cazul uimirii, este Încărcată cu elemente supraadăugate de starea subiectivă pe care individul o trăiește cu o mare intensitate. Ea produce o exaltare a conștiinței, cu efecte asupra conduitelor. Este tot o trăire cu caracter paradoxal a unor emoții-surpriză de mare intensitate, pozitive. În cazul uimirii, persoana se simte deschisă prin situația care Îi este oferită. Din acest motiv, ea va căuta să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca acte manifeste ale unei persoane, care, prin natura lor, se abat de la normele morale, manifestate, din punct de vedere psihologic, prin acte, intenții, conduite anormale. În sensul acesta menționăm următoarele: Înșelătoria, furtul, minciuna, impudicitatea, brutalitatea, izolarea, conduitele de refugiu, exaltarea etc. Toate acestea trebuie Înțelese, ca semnificație, În raport cu natura tendințelor eului personal. În sensul acesta, plecând de la tendințele eului personal, propunem următoarea sistematizare a tulburărilor psihomorale, așa cum se poate vedea În schema de mai jos. Pe lângă aceste grupe de tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nevoia de securitate și dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură funcțională și tulburările nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă Acte și conduite de refugiu, de dependență și regresiune (Regresiune către trecută Eul personal Acte și conduite de atac, de violență, de distrugere (Proiecție către viitoră Acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale inconștientuluiă 1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac, de violență și distrugere; dă fenomene de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ne oferă aspectele unor experiențe subiective interioare, care neliniștesc persoana, atunci când se manifestă ca o regresiune către trecut sau ca o Întoarcere către sine. Ea are, dimpotrivă, un caracter deschis, zgomotos, atunci când ia forma unor acte de violență sau de exaltare. Existenta unei patologii psihomorale este incontestabilă, dar ea face, din punct de vedere practic, fie obiectul sociologiei, fie al justiției. Acest aspect se datorează interpretării acestor tipuri de manifestare, În special a celor exterioare ca abateri de la norme, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]