887 matches
-
cum le-ai transportat cu tramvaiul, în aglomerație, obsedat să nu ți le strivească cineva din neatenție. În român, "iubitele" poetului capătă o identitate socială. Octavia Olteanu - în afară de faptul că are prenume și nume, ca orice femeie obișnuită - este o exaltata dintre acelea care, sub pretextul dorinței de a se află în preajma unor personalități, practica desfrâul. Un caz banal de snobism sexual. La rândul ei, Ana Rareș, cu toată poezia numelui ei, se află în condiția unei neveste care își înșeală
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
tot ce zice și scrie pohetul face să curgă râuri și lacrimi înduioșat-evlavioase, sau să scapere priviri transportate în lumea ficțiunei ideale, natural că i s-au găsit justificări metafizice, metatextuale, metapsihologice, metalingvistice etc. etc." Toți sînt deci niște snobi exaltați, habar n-au să deosebească poezia de vorbărie, trebuia să vină cineva să le spună adevărul verde în față și obscurul colaborator al Luceafărului n-are nici o îndoială că el e singurul cap-capabil să ajungă la o judecată de valoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
Moscova-Washington, via Paris În Rusia, internauții apocaliptici au văzut în canicula severă și îndelungată din vara lui 2010, marcată de gravele incendii care amenințau cu asfixierea Moscovei, un semn anunțător al sfârșitului lumii. Ca o expresie a acestei griji, un exaltat om de afaceri și-a comandat chiar o capsulă specială, pentru care a plătit zeci de mii de dolari, în care să se adăpostească la momentul dezastrului final. Mai deciși, 60 de australieni, adepți ai unei secte apocaliptice, convinși de
Apocalipsa 2012, o afacere de miliarde de dolari! () [Corola-journal/Journalistic/70860_a_72185]
-
și bine pe șolticul domn Amedeu... Orchestra își face acordajul, sala - în rumoare - e plină. E un program de zile mari: Chopin, cu o japoneză la pian. Intru și, pe pasajul din mijloc, vine spre mine colegul O. Patetic și exaltat, comme d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, ca să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței.
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
provincială, dezactualizată, fără legătură cu Europa și, în plus, scrisă de niște mediocrități. în toate acțiunile sale perfect calculate, Hasdeu pleca de la jumătăți sau de la sferturi de adevăr, ridicate apoi la proporții de nerecunoscut; totul cu un singur scop, promovarea exaltată a propriei personalități. După ce le arătase scriitorilor din Principate întreaga lor mediocritate, proaspătul aspirant la gloria literară va demonstra și ce înseamnă să fii intelectual multiplu, savant în diferite domenii (istorie, filologie, lingvistică, folclor), dar și poet, prozator și dramaturg
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
de elice, până la istovire! Ce artă a repetiției, ce revărsare de cuvinte! Aici Dinu Flămând își vădește și cunoașterea poeziei americane (din care a și tradus); mai ales lecturile din Walt Whitman i-au fost de folos în deslușirea prolixității exaltate a „inginerului”, pentru care, în viața-călătorie, „totul e peisaj - câmpurile, orașele, casele, uzinele, luminile, barurile, femeile.... Ca să pot profita de această călătorie” - se explică Álvaro de Campos - „vreau să pun un număr cât mai mare de lucruri în cel mai
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
arhivar la Tribunalul doi, în prezent cetățean cu ocupație incertă, se plimbă noaptea pe străzi, chiar dacă afară e urgie. Într-un astfel de rond nocturn, el întâlnește o altă figură destul de exotică: un bătrân, Ghiță Negrotei, cu viziuni de folclorist exaltat și cu un frate, Leo, despre care vorbește întruna. Din întâlnirea noctambulilor rezultă și a doua particularitate a lui Babis. E atât de mic de statură, încât poate fi numit (într-un mod absolut incorect politic) un pitic. N-ar
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
generală, acționa totuși. Dar acum o luă razna... Și n-ar fi nimic dacă, în literatură, de pildă, s-ar naște numai poeți ca Rabelais sau Tudor Arghezi. Or, din contră... Nici pomeneală. Dacă somnul rațiunii naște monștrii, trivialitatea trează, exaltată, nu se lasă, nici ea, mai prejos... Să zici că ar fi un soi de defulare sexuală colectivă, ceva de seminariști, duminica, învoiți, scăpați la bordel... Nu. E mai mult. E o pierdere a simțului valorii pe toate planurile, din cauza
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
rupte de toate conexiunile existente și, nu mai puțin, de toate considerentele care guvernează o morală umanistă. Prea multă vreme ne-am legănat cu iluzia că fundamentul religios este egal exclusiv cu cel islamic. Toți fanaticii sînt prin definiție niște exaltați malefici, niște exagerați monstruoși care nu cunosc sau, mai bine zis, nu acceptă decît un unic adevăr hipertrofiat - al lor înșile. În Israel, asasini ca Baruch Goldstein și Igal Amir, nu numai personaje devenite emblematice precum Bin Laden sau cele
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
într-o apoteoză a împăcării și bunăvoinței. Virtuți creștine în fața cărora adulterul și minciuna, corupția și șantajul se estompează și își pierd din virulență. De fapt, fascinanta și înflăcărata pledoarie nu e decât o demonstrație prin absurd în care este exaltată lumea lui Caragiale împotriva părerii lui Caragiale despre ea. Pentru că Steinhardt privea lucrurile dintr-o închisoare, în timp ce Caragiale dintr-o lume liberă, perfectibilă, în curs de construcție. Superficialitatea, îngăduința, delăsarea care puteau apărea visuri blânde din disciplina fanatică și plină
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
nevoie, fiind și poziția adoptată de Vadim și ciracii săi la constituirea consiliilor locale de după alegerile din primăvara acestui an) și, mai rar, după interesele sale de moment. Mă tem că individul nu este nici nebun (cum cred mulți), nici exaltat. Pur și simplu are un rol în piesă pe care îl interpretează cu toată măiestria de care este în stare. Și pentru că nu se știe ce va fi după alegerile din luna noiembrie, acum Vadim se află în plin proces
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
Opera Omnia, Tipo Moldova, 2012, 320 p. Numindu-l altă dată pe Olimpiu Nușfelean un neoromantic, ne dăm seama, la lectura unui ansamblu al producției d-sale lirice, în ce măsură ni s-ar putea justifica impresia. Departe de-a fi un exaltat, un tumultuos, un exhibiționist al afectelor, poetul le zăgăzuiește, le filtrează printr-o disciplină care le aduce în situația unei așteptări, a unei tînjiri. Ele pulsează doar în subtext. Nu proclamația constituie modul manifestării lor, ci visul transcris ca atare
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
iar poetul, „martor clipei”, se retrage în spațiul reveriei elegiace. Farmecul poeziei Martor la porțile Orientului vine din acest amestec inanalizabil între gravitate și spirit ludic, între frenezie vitalistă și scepticism, între mirajul lumii balcanice, desenate în culori și linii exaltate și dezabuzarea unui prezent ce sancționează și exclude orice recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
dorește; s-o îngroape; s-o scoată apoi din pământ. Yarragh e, pentru el, acea variantă a artei care a reușit să-l emoționeze: blues-ul și jazz-ul, Yeats și Lead Belly, vocea care atinge o notă atât de exaltată încât nu poți crede că aparține unei ființe umane, o notă atât de precară și îndărătnică încât poți înțelege de ce eternitatea călărește pe spinarea ei." Firește că Van Morrison nu e capabil să atingă acest tip de extaz oricând și
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
din perioada zisă liberală a comunismului este ocrotită asemenea arborilor seculari, ulmi ce nu se mai reproduc - e considerată ca un castel cu trecut istoric, cine deschide gura și o declară neavenită, fiindcă a fost produsă în lipsa libertății este socotit exaltat, i se pomenește numaidecât de Moromeții, de Cronica de familie, de elegiile lui Nichita Stănescu, de lirica lui Cezar Baltag, și chiar a lui Mircea Ivănescu și Leonid Dimov. Ba chiar și eu am tipărit mai multe volume de versuri
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
două momente care alcătuiesc a V-a serie de meditații pe claviatură poartă titlurile World, I Love You So și Music for Jesus. Ieșită din sfera jazz-ului, muzica lui Iancy Körössy pătrunde într-un univers pur romantic, aș spune exaltat. Melodia infinită de tip wagnerian, expusă polifonic, segmentată doar de părțile contrastante ca dinamică (unele, meditative, altele, cu imensă încărcătură emoțională), armoniile opulente, ritmul rubato ce nu ascunde, la audiția foarte atentă, pulsul interior, vibrant, care susține întreaga desfășurare muzicală-torent
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
personajele dialoghează, în care își fac unul altuia declarațiile de amor ori de ură, în care își rostesc monologurile interioare, în care își scriu scrisorile este de un comic involuntar, adînc și fascinant. Își dau aici întîlnire neologisme neasimilate, termeni exaltați, diminutive în cascadă, superlative, cuvinte considerate de Bolintineanu „poetice” în sine: rezultatul e stupefiant. La început, cititorul zîmbește, apoi devine iritat, dar, după mai multe zeci de pagini, pare tentat să adopte și el convenția; personajele vorbesc întrun cod paralel
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
din nou, referire geloasa la Mite ("năsoasa de Mme Kremnitz"). La 1 septembrie 1881 îi cerea înapoi corespondență. Dar în 9 septembrie 1881 se află în București și-l invită seară la ea acasă. Amorul s-a reînchegat, după textul exaltatei scrisori din 23 decembrie 1881, în care îi amintea de domnul lipsit de cavalerism (era vorba de Caragiale), care refuză să-i înapoieze scrisorile. Ciudată, într-adevăr, aceasta Veronica, trecînd usuratec de la un barbat la altul, apelînd la unul să
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
comentat favorabil de toată critica noastră reprezentativă (de la N. Iorga, Ilarie Chendi, Ion Trivale la E. Lovinescu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Basil Munteanu și de la Mircea Zaciu la reprezentanții mai recenți ai Școlii clujene). Că a fost uneori "exaltat", e drept, dar cine l-a respins "agresiv"? După cîte știm, doar "realist-socialiștii" care l-au scos din circulație, împreună cu destui alți autori, însă pe de o parte anomalia "judecății" mutilante a acestora nu mai contează de mult, iar pe
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
-l și ațâțându-l; și strigătul pe care-l strangulase de atâta vreme în gâtlej i-a țâșnit de pe buze. S-a rostogolit din el ca vaierul de disperare al unor osândiți și s-a topit într-un vaiet de exaltată implorare, un strigăt de abandon infam, un strigăt care nu era decât ecoul unei inscripții obscene de pe zidul mucegăit al unui pisoar. S-a pomenit într-un labirint de străduțe strâmte și murdare. Din aleile imunde se auzeau frânturi de
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
de rânduielile străvechi ale țării atât de categorice încât Alecsandri nu s-a sfiit să facă dintr-un nebun, ce e drept, vindecat, din Ciubăr-Vodă, purtătorul de cuvânt al fatalității, de ordine tradițională. Prin brațul lui nu lovește doar un exaltat, fanatic religios, ci puterea neiertătoare a datinei, care-și dictează legile și în drama de mai târziu a lui Alexandru Davilla, Vlaicu Vodă." Desigur, Șerban Cioculescu își formulează opiniile și asupra interpretării actorilor: "D. A. Critico, în rolul protagonistului, a fost
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
îi atribuie o dimensiune mitică. Dacă o avea sau nu pe cînd era, e greu de spus. Depinde de la un caz la altul și este în funcție de percepția fiecăruia. Nu o să mă refer aici la facticele paradisuri ale drogaților și ale exaltaților de orice fel. Fiindcă Paradisul nu e o beție, chiar dacă, pe alocuri, poate fi îmbătător. De cele mai multe ori, aici, pe Pămînt, oamenii nu sînt conștienți că au găsit un paradis, cînd l-au găsit. Nu fac decît să îl regrete
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
semenilor tăi în fața unei bucăți de tinichea despre care să le poți spune et j'en ai fait de l'or. Modernismul românesc, cel puțin prin doi dintre poeții săi mari, în feluri diferite, e anti-alchimic. Pe unul dintre acești exaltați ai sterilului încearcă, falsificînd, de dragul judecății de valoare care sună frumos, și-al calamburului, un mesaj care se dorea altul, să-l aducă pe calea cea bună Macedonski: "Poete scump, pe frunte porți mîndre flori de laur/ Căci singur, pînă
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
adversari. Din cauza fantei mentale prin a cărei îngustime privește lumea și datorită îndîrjirii permanente cu care își urmărește scopurile, pe fanatic îl poți recunoaște după trei carențe: lipsa umorului, lipsa imaginației și lipsa empatiei. Nimic nu e mai străin unui exaltat decît simțul umorului. Fanaticul nu numai că nu știe să se privească pe sine sau pe semeni cu acea umoare sarcastică ce descrețește frunțile în clipele de încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]