47,201 matches
-
pic de milă”, mi-am spus. Apoi am continuat în gând: nici eu. Honor purta un balonzaid ponosit, fără cordon. Nu avea pălărie iar părul ei negru era ud de ploaie. Așa cum stătea în picioare, cu mâinile în buzunare, și examina camera, avea aerul cuiva care tratează o afacere. Putea foarte bine să fie și un detectiv. M-am ridicat în picioare. Ea a spus: — Întrucât ne-a dat de știre amândurora, să sperăm că n-a fost o încercare adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dezgoliți. Trotuarele ude reflectau lumina gălbuie. Probabil că plouase astăzi. Nu-mi mai aminteam. Am tras perdelele, manevrând șnururile de la capete așa cum mă învățase Rosemary cu multă perseverență. Problema draperiilor rămăsese nerezolvată. Am aprins radiatorul. Încălzirea centrală era insuficientă. Am examinat biroul Carlton House și am observat încă o zgârietură care apăruse după ultima mutare. Mi-am umezit un deget și l-am trecut peste zgârietură. M-am dus în bucătărie și am căutat din priviri ceva de mâncare. Pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu un picior Înanitea celuilalt, părea că e pe punctul de a dansa. Majoritatea băieților au desenat atleți care Își arătau mușchii, ca pe niște pachete de carne solidă, pe când ceilalți schițau femei Într-o serie de ipostaze obscene. Polster examină rezultatele c-o față inexpresivă. Unele i s-au părut iremediabile, altele, incurabile. Desenele lui Fischl și Winkler i s-au părut ceva Între porcesc și soldățesc. Când a venit la mine, jucându-se cu mustața, mi-a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tocmai se Întorcea după ce a condus-o pe administratora mea la ușă: — Patul și biroul. De restul poți să te ocupi tu. — Dar... Gândindu-se mai bine, Pieplack dădu din umeri și se Îndreptă spre biblioteca mea. După ce le-a examinat conținutul, selectă la nimereală un volum de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a contribuit la percepția estetică generală a filmului. Un scenariu repetat mai des includea un grup de doctori care tratau un tânăr soldat răni. Pentru ca rana bolnavului să nu se agraveze accidental, pacientul fusese legat de pat, În timp ce doctorii Îl examinau pe rând. Hauptstein s-a declarat neinteresat În acest gen. Anton inventase o Întorsătură nouă În scenariu, ceea ce, credea el, Îi va permite să cucerească piața și să adune niște bani serioși. Un spital de teren pentru soldați femei, Sascha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În sonoritatea verii mi se părea ceva ce-aș fi putut asculta ore-n șir. Întodeauna am fost de părere că În interior există o multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând de examinat camera - deloc interesantă, nici măcar buzunarele celeilalte geci ai lui Anton nu-mi trezeau vreu interes - am Întors așternuturile și m-am Întins. Din camera alăturată se eliberă o chicoteală. O femeie spuse ceva cu o voce estompată; un bărbat bombăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu era cam ciudat? Știam că, deși mai Înflorea lucrurile, circumstanțele existenței sale n-au fost niciodată prea roze. Și totuși, cum reușea cineva să nu lase nici o urmă, oricât de discretă, asupra locului unde trăia? Mai devreme când am examinat camera, am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Tulburat, am reîntors foaia și am trasat contururile cu stiloul. Încet, liniile au Început să se repete, alergau unele spre altele, se intersectau și se scoteau În evidență reciproc, până când desenul luă forma unei palme fatidice, deschise pentru a fi examinată, sau poate a unei hărți al unui teritoriu psihologic complicat - de parcă aș fi Încercat chiar să reprezint cauza problemelor mele. Mi-am amintit de neurologul despre care citisem În ziar la Crama Albastră În timp ce-l așteptam pe Anton. Conform savantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o cameră pe numele dl și dna Arnold Mandel. Un erou din Newark, din vremurile de altădată, îi explic. În timp ce mă înregistrez la recepție, Maimuța (cu o înfățișare sexy la culme aici, în Noua Anglie) se învârte prin hol și examinează suvenirurile din Vermon expuse la vânzare. — Arnold, mă strigă ea. Întorc capul. — Neapărat trebuie să luăm la întoarcere niște sirop de arțar pentru mama-soacră. Știi ce mult îi place. Și îi plasează recepționerului suspicios zâmbetul ei de reclamă la desuuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi venit să mă bage așa de tare în sperieți, dacă toți suntem oricum evrei. Nu-i greu de interpretat, nu-i așa? Ajuns în cameră, sar rapid din pantaloni și chiloți și, la lumina veiozei, mă apuc să-mi examinez penisul. Organul mi se pare impecabil și fără urmă de boală și, cu toate astea, nu simt vreo ușurare. Se poate întâmpla ca în unele cazuri (probabil chiar în cele mai grave) să nu apară manifestări exterioare ale infecției. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
patos pe buzele unor femei prea copleșite de durere ca să mai scoată vreun cuvânt. N-a existat sinucidere, femeie asasinată sau un copil abuzat care să-i fi stârnit cea mai mică emoție. Fusese un artist când era vorba să examineze critic, să privească, să asculte. Lacrimile erau pentru ziar. Dar acum stătea și plângea cu grohăieli dizgrațioase pentru că Janet Pardoe o părăsea pentru o săptămână. — Pe cine trebuie să intervievezi? Întrebă Janet Pardoe. N-o interesa câtuși de puțin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În 1914, Konstantinopel und Kleinasien, Balkanstaaten, Archipel, Cypren, strecurat Într-o pereche de pantaloni. Dar Mabel Warren era meticuloasă: calculă că-i mai rămăsese aproximativ un minut În care putea cerceta În siguranță și, cum nu mai avea altceva de examinat, deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios să-l găsească atât de grijuliu Împachetat. Se uită la pagina de gardă și citi cu dezamăgire numele de Richard John trecut cu un scris mic și aferat, de mână, zgâriat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Coperta era foarte uzată și pe pagina de gardă a cărții era lipită eticheta unui librar de pe Charing Cross Road. Reveni la Belgrad. Acolo era o planșă cu o hartă, care se desprinsese, dar nu era numerotată ca filă. Mabel examină fiecare pagină care trata despre Belgrad și apoi fiecare pagină despre Serbia, fiecare pagină despre fiecare din statele care compuneau acum Iugoslavia. Nu găsi nici măcar un punct de cerneală. Ar fi renunțat să mai cerceteze dacă nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căruia trecu fără grabă un inel elastic. Doamna, Îi explică el cu o politețe Îndărătnică, Îi spusese când ieșise pe peron că e posesoarea unui permis. Îi fluturase un cartonaș și trecuse pe lângă el Înainte să i-l fi putut examina. Acum dorea să vadă cartonașul acela. — La naiba! spuse domnișoara Warren. Atunci mi s-a furat poșeta. Dar doamna tocmai spusese că era În tren. Domnișoara Warren blestemă din nou. Știa că Înfățișarea n-o favoriza: nu purta pălărie, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea de ales Între a iubi o femeie și a urî un bărbat, mintea ei putea fixa o singură emoție, căci iubirea ei putea fi obiect de batjocură, dar nimeni nu-i luase vreodată ura În râs. 2. Coral Musker examină zăpăcită meniul. — Alege tu pentru mine, spuse ea și se simți bucuroasă că el comandase vin, pentru că, se gândi ea, Îi va fi de ajutor În seara asta. Îmi place inelul pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
poliția de frontieră, dar era, de asemenea, și mai confortabil, mai potrivit cu orgoliul unui lider. Se surprinse rugându-se „Doamne, iartă-mă!“ Dar nu avu sentimentul siguranței nici unei iertări, dacă exista vreo putere care să ierte. Conductorul veni și Îi examină biletul. — Ninge iar, spuse el. E și mai rău În față. O să fim norocoși dacă reușim să trecem fără să avem Întârziere. Conductorul părea dispus să stea și să povestească. Cu trei ierni În urmă, Îi zise el, avuseseră parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi dădură ocazia de care avea nevoie ca să-și exprime doleanața. Vreau să vă vorbesc, spuse el, cu privire la o confesiune. La auzul propriilor cuvinte, se simți o clipă iarăși un copilandru. E un subiect dificil, spuse domnul Opie, apoi Își examină mâinile pentru un moment și Începu să vorbească repede: Nu sunt un dogmatic În privința asta. Cred că se pot spune foarte multe despre atitudinea bisericii romano-catolice. Psihologia modernă lucrează pe coordonate paralele. Există o anume similaritate Între relația dintre confesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cadă iar și, printre troienele purtate de vânt, dr. Czinner Îi văzu pe țăranii din Subotica răzlețindu-se peste linie și Înclinându-și trupurile Întrebătoare spre sala de așteptare. Unul dintre oameni ajunse destul de aproape de fereastră ca să vadă și să examineze fața doctorului. Nu-i separa decât o distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
examineze fața doctorului. Nu-i separa decât o distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de cei doi soldați, care-i loveau cu paturile armelor. Țăranii dădură Înapoi și trecură iar dincolo de linii, dar reveniră fără veste, Încăpățânați, stupizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă somația cu nerăbdare și dispreț. Myatt Își scoase pașaportul. Omul Îl ținu cu susul În jos și examină de aproape leul și unicornul, apoi rosti singurul cuvânt pe care Îl știa În germană: — Engländer? Myatt dădu din cap, iar omul aruncă pașaportul Înapoi pe banchetă și deveni preocupat de hârtiile șoferului, care se deschideau Într-un pliant lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unei curiozități bizare, Întârzie prea multă vreme, În timp ce făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai Îndeaproape decât Îndrăznise vreodată Înainte. Manierele dispăruseră o dată cu viața. Băgă de seamă pentru prima oară că fața lui avea trăsături curios de aspre. Dacă n-ar fi fost atât de suptă, ar fi fost respingătoare. Probabil că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
patului și am deschis sertarul de la noptieră. Acolo era punguța Ziploc. Am scos-o, am deschis-o și am pescuit din ea chitanța de la Hotel Blakes. — Te rog să-mi explici asta, am spus, ținând spre el chitanța. Hunter o examină. Este o notă de plată de la un hotel, zise el. Ar fi trebuit să i-o dau contabilului acum câteva săptămâni. O puse pe noptiera lui, ca și cum nu era nimic ciudat În legătura cu ea. Și acum, ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Magazine conținea un paragraf despre emisiunea lui Hunter, și Într-un colț era și o poză cu el, cu un titlu dedesubt: „Cel mai sexy om de televiziune din Manhattan!!!“ — Ce drăguț, zise Lauren. Își scoase ochelarii de soare și examină Îndeaproape fotografia. —Mmm... făcu ea. Ce bun gust are soțul tău. Iese din magazinul S.J. Phillips de pe Bond Street. Cunosc bine locul, crede-mă. Cel mai bun bijutier din Londra. Ce ți-a dăruit? —Păi... ăăă... nimic, am răspuns, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bijutier din Londra. Ce ți-a dăruit? —Păi... ăăă... nimic, am răspuns, simțindu-mă un pic tulburată. Ce căutase Hunter Într-un magazin de bijuterii din Londra? Lauren nu prea mă asculta. Ținea revista la câțiva centimetri de nas și examina cu atenție fotografia. —Dumnezeule! Fotograful ăla. Nu pot să cred. Ăsta, afirmă Lauren, este piciorul Sophiei D’Arlan. Am luat revista de la Lauren și m-am uitat mai de aproape la fotografia cu Hunter. Era, Într-adevăr, un pic dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu mă mai dau. Dacă nu mă înșel, femeia aia la care am fost acum avea o eczemă. Mona se întinde și se uită peste umărul lui Helen: Dar știu că te pricepi la machiaj! Deșurubând cutiuțele rotunde cu farduri, examinându-le și adulmecându-le conținutul arămiu, roz sau piersică, Helen zice: — Vine din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul mare, și zice: Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]