782 matches
-
cultură, această situație confuză nu poate avea decât efecte nefaste. Câți vor regăsi filonul cultural autentic, oferit nouă în stare pură, în această mică bătălie culturală în care unii îl invocă de pe poziții culturaliste, alții de pe poziții autohtoniste, iar alții, exasperați de primii și ultimii deopotrivă, îl combat și detestă de pe încă alte poziții? Îi spun lui Noica toate acestea. Dacă există vreun punct de contact între mine și "autohtoniști", am să vă rog să nu-l căutați în latura de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Îi spun lui Noica toate acestea. Dacă există vreun punct de contact între mine și "autohtoniști", am să vă rog să nu-l căutați în latura de ridicol a problemei. Când m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu poți să iei totul în zeflemea. Românescul nu se rezolvă numai în balcanism și în degringoladă parlamentară. Există momente ale seriozității peste care nu poți trece ușor numai pentru că au sfârșit lamentabil în demagogia urmașilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rece de-abia începuse. Acest lucru explică într-o oarecare măsură de ce anumite nuanțe ale gîndirii lui s-au pierdut și numai cîteva trăsături au fost luate în seamă în concepția simplistă a politicii anticomuniste de îngrădire, ceea ce i-a exasperat pe unii realiști, printre care și Morgenthau. În alte vremuri, critica sa asupra viziunii lui Hobbes, a soluției acestuia la problema stării de natură (1948: 397-8) și a machiavelismului (1948: 169) nu ar fi fost uitată atît de repede. Însă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
bătrână a Aglaei, ca terapie, amorul liber. În Bietul Ioanide, o miză specială o are boala lui Ermil Conțescu, de fapt o lungă agonie întreruptă de momente de revenire incredibile. Gonzalv Ionescu, care visează să-i moștenească postul universitar, e exasperat de rezistența bătrânului. Alte personaje ajung să parieze pe moartea lui. Cel care dispare e însă Gonzalv, slăbit nervos de jocul lui Conțescu. Copiii, când se îmbolnăvesc, nu sunt în pericol. Așa crede și personajul Hergot, un pediatru excentric care
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
prea clar împotriva cui. Mai exact, lucrul acesta e trecut sub tăcere. În ceea ce îi privește pe milițieni, ei luptă cu infractorii și sunt detectivi desăvârșiți. Unii sunt persoaje recurente precum Căpitanul Apostolescu, un fel de Maigret corcit cu Kojak. Exasperat probabil de clișee, Petre Sălcudeanu recurge la un detectiv de modă veche, moștenit de la vechiul regim, Bunicul. Dar evident că el va colabora cu miliția populară. Între 1945 și 1989 se întinde un ocean de pace și de literatură cu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ce s-au vădit ulterior ca fiind o extrem de periculoasă armă biologică, se aflau În containere metalice, care erau montate În interiorul ambelor avioane“. De curând, serviciile secrete chineze au declarat că au ajuns la culmea saturației și că deja sunt exasperate de atacurile biologice repetate pe care Statele Unite ale Americii le realizează deasupra teritoriului Chinei și au dezvăluit că unele avioane americane realizează atacuri biologice și cu acea ocazie pulverizează bacterii și viruși extrem de periculoși, care sunt de natură să declanșeze
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
livrată orgoliului său reflexiv. Întunericul care vine peste noi va șterge necruțător orice nuanță. În Basarabia lumina trebuie aprinsă atât la modul direct (când oare vor înceta guvernanții practica asasină de întrerupere a curentului electric?, întreruperi care pe unii îi exasperează, iar pe alții - se pare, majoritatea - îi afundă într-o apatie soră cu moartea), cât și în plan moral și spiritual. Nu vom avea o populație cu o conștiință politică avansată, care să voteze schimbarea, atât timp cât ținem această populație în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Pe cine nu l-au făcut limbut cupele pline?", în Horațiu, Epistole, I.5,19. 260 În François Rabelais, op. cit., p. 59. 261 "După-un petic de hârtie/ Tot rămâne murdărie...", în op. cit., p. 66. 262 Ajuns în oraș și exasperat de trecătorii care îl cred venit să predice cuvântul Evangheliei, Gargantua, așezat "cu fundul pe turnurile bisericii Notre-Dame", îi botează "cu apă galbenă de răsfug, de-i zice pe latinește paris! Apoi, râzând cu mare poftă, a scos stropitoarea și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
redus salariul angajatelor. În presa românească s-a născut pentru câteva zile o campanie anti-italiană foarte violentă 104. Interesante au fost declarațiile care au alimentat această campanie. Asta și pentru că mai mulți oameni politici, cu responsabilități, au dat anumite declarații exasperați de situația existentă. Ministrul de externe al epocii era Cristian Diaconescu. În timpul unei întâlniri avute la sediul ambasadei României de la Roma cu reprezentanții asociațiilor românești din Italia, în anul 2009, pe lângă faptul că a condamnat atitudinea românilor din Peninsulă de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
a istoriei ar putea fi gândite asemenea trasării unei linii deja știute. Trăim vizualitatea după modelul timpului care trece, după modelul narațiunii ca generare sau respectare a unei urme deja existente, pentru că uneori, în privirea noastră,nevoia de narațiune se exasperează, până când vedem cauza, vedem cauzal, vedem obiectele picturale lansându-se unele pe altele. Uneori, înăuntrul privirii noastre, narațiunea ca avertizare, dezvăluire, trădare, convingere, legitimare, mediere, normă, catharsis sau mit, atinge un fel de limită și dispunerea narativă a imaginilor începe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
a istoriei ar putea fi gândite asemenea trasării unei linii deja știute. Trăim vizualitatea după modelul timpului care trece, după modelul narațiunii ca generare sau respectare a unei urme deja existente, pentru că uneori, în privirea noastră,nevoia de narațiune se exasperează, până când vedem cauza, vedem cauzal, vedem obiectele picturale lansându-se unele pe altele. Uneori, înăuntrul privirii noastre, narațiunea ca avertizare, dezvăluire, trădare, convingere, legitimare, mediere, normă, catharsis sau mit, atinge un fel de limită și dispunerea narativă a imaginilor începe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
a istoriei ar putea fi gândite asemenea trasării unei linii deja știute. Trăim vizualitatea după modelul timpului care trece, după modelul narațiunii ca generare sau respectare a unei urme deja existente, pentru că uneori, în privirea noastră,nevoia de narațiune se exasperează, până când vedem cauza, vedem cauzal, vedem obiectele picturale lansându-se unele pe altele. Uneori, înăuntrul privirii noastre, narațiunea ca avertizare, dezvăluire, trădare, convingere, legitimare, mediere, normă, catharsis sau mit, atinge un fel de limită și dispunerea narativă a imaginilor începe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
său, de femeie sensibilă. Se retrage din nou la conac, fără să se mai gândească la Bizu, cu sentimentul că și-a găsit, în sfârșit, rădăcinile. Realizează însă curând că nu asta își dorea, de fapt, și devine acră, egoistă, exasperată de monotonia vieții și de casa pustie, "cu două bătrâne ce numărau seara broaștele". Povestea însă nu trebuia să se termine așa, în nota realistă ce ar fi transformat-o și pe Mili într-o bătrână decrepită, ducând dorul căminului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în condițiile în care omul contemplativ/ "spectatorul" devine "actor", adică un personaj implicat, gata să subscrie oricând la mișmașurile cărnii. Când totuși intră în joc, individul cu predispoziții creatoare (poetul liric, mai cu seamă) realizează că "în posesia fizică se exasperează și mai mult nevoia contopirii și se face dovada impenetrabilității absolute dintre oameni", și asta deoarece "fiecare e o imensă solitudine; astru condamnat să călătorească pe cer fără a se întâlni cu altul". Asemenea perspectivă pesimistă, "gnostică", atribuită de Lovinescu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a Statelor Unite în Golf. Sau o suspendare a activităților de la Natanz ar putea fi obținută dacă Israelul ar accepta să înghețe simultan activitățile la reactorul de la Dimona. Departe de a speria regimul de la Teheran, presiunile americane au reușit să-i exaspereze pe toți iranienii, mai ales prin prezența amenințătoare a portavioanelor în Golful Persic. Sancțiunile economice sunt în mod cert mai eficace. Dar din 40 de bănci europene și asiatice care fac afaceri cu Iranul numai 7 au acceptat să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
singur” - supravegherea se exercită tocmai pentru a anula siguranța oricărui refugiu, protecția oferită de intimitate! Sub apăsarea acestei permanente tensiuni, singurătatea - pe care ființa socială o evită, încearcă să o depășească - se transformă într-un ideal, devine visul oricărui om exasperat de omniprezența supravegherii. (Ceea ce produce o răsturnare paradoxală: supravegherea care, în țările cu regim totalitar, se justifică prin dorința de a asigura funcționarea normală a sistemului social, se soldează cu efecte contrarii, afectează însuși miezul sistemului și îl pune sub
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-și ciulească urechile, căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu la pândă, nu-și îngăduie clipe de odihnă, nu doarme, veghează! Polonius se va trăda totuși, iar Hamlet, exasperat de supravegherea neîncetată care îi interzice orice drept la intimitate, va înjunghia intrusul, luându-l drept soțul adulter. Polonius moare la datorie, în timp ce-și îndeplinea misiunea de agent secret. Supravegherea duce la o crimă... fie ea și comisă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
comun în numele acelorași refuzuri, dar mai ales în numele aceleiași misiuni. Ei acționează la comandă, deși sunt conștienți de incapacitatea lor de a controla absolut totul, datorită naturii înseși a teatrului. Iată, ca dovadă, replica lui Ion Brad, căruia George Constantin, exasperat de nesfârșitele amânări ale spectacolului, îi cerea să prezinte toate tăieturile la Iona: „Noi modificăm textul, dar să nu credeți că nu știm că voi jucați subtextul”. Iar subtextul e greu de controlat. Există o libertate funciară proprie actului teatral
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
am auzit de le ceilalți”. 10. „Mi se întâmplă să fiu agresată verbal atunci când șeful se oțărăște le mine, apoi iese val vârtej din birou ca să se liniștească”. Nu toți agresorii se folosesc de multe cuvinte. Un „La dracu’, Donna!” exasperat din partea șefului, urmat de întoarcerea lui pe călcâie și părăsirea încăperii, poate fi o agresiune verbală extremă. Tot ceea ce rămâne nespus - „Sunt dezamăgit și nemulțumit cu privire la performanța ta din acest proiect crucial, și iată de ce” - trebuie să fie spus pentru ca
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
-l zgâriau; inițial am luat-o ca pe un moft, dar, când mă vedea cu tava, se excita teribil și performanțele sale sportive avansau brusc de la nivelul de semifond direct la maraton; se mai potolea pe la miezul nopții, când vecinii, exasperați de scârțâitul patului, începeau să ciocănească în calorifere... Într-o seară de iarnă știu că toate mi-au mers pe dos. Nu curgea apa rece, așa că ieșisem opărită de sub duș; prăjitorul de pâine scotea un fum îngrozitor deși era aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Explozia, ba nu, nevoia de explozie, iată ce simt, dar cum știu că nu pot exploda, mă consum regretând, mă istovesc urându-mă, îmi reproșez că sunt sub posibilitățile mele Ă aș vrea să-mi stâlcesc mutra, într-atât mă exasperează compromisurile, concesiile, resemnările mele. Nu mai suport să mă stăpânesc. Va trebui să urlu în sfârșit Ă să urlu ca să nu mai urlu” (III, 138). Așadar, un Cioran violent? Unul atras de „oamenii cruzi”, „indiferent dacă sunt personaje literare sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-mi permit, în ce-l privește, luxul celei mai mici iluzii” (III, 136). Peste câteva pagini: „Orice prezență umană îmi inspiră, în funcție de dispoziție, jenă sau groază. Niciodată nu mă simt normal înaintea unei ființe umane” (III, 148). De fapt, îl exasperează impostura: „E un mare cusur acela de a vrea să pari mai inteligent decât ești. // Să fii exasperat de vanitatea altora înseamnă să dai dovadă că ai și tu la fel de multă vanitate ca și ei” (III, 323). Disprețul față de ceilalți
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
umană îmi inspiră, în funcție de dispoziție, jenă sau groază. Niciodată nu mă simt normal înaintea unei ființe umane” (III, 148). De fapt, îl exasperează impostura: „E un mare cusur acela de a vrea să pari mai inteligent decât ești. // Să fii exasperat de vanitatea altora înseamnă să dai dovadă că ai și tu la fel de multă vanitate ca și ei” (III, 323). Disprețul față de ceilalți merge și mai departe și, în orgoliul său, satisfăcut, se simte diferit: „Văzând cine sunt cei care triumfă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sinistru să te dizolvi în el” (I, 120). În zi de primăvară, zi de aprilie, aceeași stare de exultanță: „În mijlocul unei păduri, să închizi ochii și să asculți cântecul păsărilor” (I, 170). Iar noaptea, când insomnia ar trebui să-l exaspereze, Cioran, la țară, are revelația existenței lui Dumnezeu: „Insomnie la țară. Odată, pe la 5 dimineață, m-am sculat să admir grădina. Viziune de Eden, lumină supranaturală. În depărtare, patru plopi se înălțau către Dumnezeu” (I, 332). Iar sentimentul acesta, că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în lipsă din funcția de decan. Rod al acelui exil și război este și un terifiant pamflet pe adresa urbei Tomisului (p. 92), fotografie a complexului maxim numit provincialism: "acest fel de orbire maladivă a facultății de evaluare, un fatum exasperat pentru toți, un jeg, o râie, un sabat al formelor fără fond" (...). Așadar Marin Mincu, slătinean ca Ionesco și muntean ca Heliade, își atribuie ca primă vocație poezia (zece volume), urmată de critică (a două probă) și de roman (două
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]