751 matches
-
dezgustul de moarte. Sătul de patima sfârșitului, ajungi la antipodul fricii de a te stinge. Deși moartea, ca și Dumnezeu, dispune de prestigiul infinitului, ea nu reușește, precum nici El, să împiedice chinul sațietății sau să îndulcească povara excesului și exasperarea intimității prelungi. De n-am fi plicitisiți de infinit, ar mai exista oare viață? Ce vitalitate secretă ne separă de absolut? Doar sângele meu mai pătează paloarea lui Dumnezeu... (Îmi vei ierta Tu stropii întristării și ai nebuniei?) Sânt dureri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-i natură e boală. Devenirea istorică exprimă trepte ale îmbolnăvirii naturii. Aceste trepte nu sânt lipsuri, ci crize de înălțimi. Căci "sănătatea" poate reprezenta un concept pozitiv numai până la apariția spiritului. Lumea s-a urnit din liniștea inițială prin exasperarea identității. Nu putem ști ce a "atins" echilibrul originar, dar este clar că o plictiseală a identității de sine însuși, o îmbolnăvire a infinitului static a pus lumea în mișcare. - Boala e un agent al devenirii. Iată rostul ei metafizic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lumii și al tău. A NU MAI PUTEA TRĂI Sânt experiențe cărora nu le mai poți supraviețui. După ele, simți cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificație. Căci după ce ai atins limitele vieții, după ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic și aspirația obișnuită își pierd orice farmec și orice seducție. Dacă totuși trăiești, aceasta se datorează capacității de obiectivare prin care te eliberezi, prin scris, de acea încordare infinită. Creația este o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pierdut simțul marilor tăceri, al marilor liniști ce îmbată ființa cu arome de eternitate. Deși conștiința este fructul unei deficiențe vitale, ea nu s-a determinat la fiecare om ca un element de inadaptabilitate, ci la unii a dezvoltat o exasperare a pornirilor vitale, o exagerare a imperialismului vital. Nemaiputând trăi în prezent, adună mai mult decât trebuie vieții, aglomerează material care îl apasă și îl subjugă. Astfel, sentimentul viitorului a fost o calamitate pentru om. Procesul, prin care conștiința a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în domeniul spiritului fără un anumit grad de asceză. Cu cât viața este mai strânsă în zăgazuri, cu atât cresc mai mult elanurile spiritului. Instinctele trebuie să ardă sub conștiință. Pasiunile spirituale sânt clocote vitale, care nu mai servesc viața. Exasperarea biologiei între intensități și deficiențe constituie fundamentul spiritului. Cărei idei i-am servit cu toate forțele vieții, de câte ori ne-am îngenuncheat tăriile inimii slăbiciunilor spiritului? Asceza este o voință de putere cu resort biologic, dar cu finalitatea în spirit. Un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ireductibila lor complexitate tipologică, n-ar violenta prea mult individualitățile lor, dacă le-ar clasifica din punctul de vedere al soluției față de problema spirit - viață. (A soluției intrinseci, practice, a "atitudinii".) Sânt culturi al căror stil se bazează pe o exasperare a conflictului dintre spirit și viață (cultura indiană, egipteană, goticul european și goticul ca o categorie mai mult sau mai puțin imanentă tuturor culturilor). Altele, neputîndu-l învinge, l-au atenuat (cultura greacă, întrucît a realizat o armonie mai mult dorită
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
macină națiunea în substanța ei. Imperialismul s-a conceput nu numai în palate, ci și la răspântii. De ce să fim așa de nedrepți cu masele și să credem că ele n-au participat niciodată direct la istorie! Se repetă până la exasperare de către cercurile socialiste: mulțimile nu vor războiul, ele sânt numai târâte în conflicte și înșelate de guvernanți și exploatatori. În realitate, lucrurile sânt mai complicate și mai triste. Oricât ar concepe omul războiul, dacă faci apel la indivizii izolați ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
frenetice, ea a răspândit în toate conștiințele acceptarea ei proprie. Nu că România ar trebui să mângâie visul explicit al cuceririi țărilor din jurul ei - e prea domoală pentru a putea concepe asemenea absurdități -, dar faptul că ea nu cultivă cu exasperare gândul de a deveni o mare putere este revoltător și revelator pentru carența ei. Armata noastră nu servește decât un principiu de apărare și nu se mișcă în numele nici unei idei. Ca și statul, ea este excentrică națiunii; o servește automat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deține totdeauna un sumum mai mare de adevăr decât adversarul cel mai dotat. Unii teoreticieni reduc esența politicului la termenii; dușman - prieten. Concepția aceasta exprimă ființa politicului în formă tranșantă. Valabilitatea ei este totală pentru fenomenul dictaturii, care reprezintă o exasperare a politicului. Orice dictatură este un război camuflat, chiar dacă nu se manifestă în conflicte cu alte state. În tot cazul, dictatura este în primul rând un război al unui stat cu sine însuși. Între democrație și dictatură este mai întîi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de rațiune, de acel simț al responsabilităților specific omului alb, adult și civilizat. Prins în capcana lanțului asociațiilor stereotipe, alunecă ușor de la analogia mulțime-nebunie, la analogia mulțime-femeie: "Pe scurt, prin capriciile ei cotidiene, salturile bruște de la fervoare la tandrețe, de la exasperare la hohote de rîs, mulțimea este femeie chiar și atunci cînd e alcătuită din elemente masculine, cum de altfel se și întîmplă de obicei. Din fericire pentru femei, modul lor de viață le închide în casă, condamnîndu-le la o relativă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a războiului. Ambele aspecte sensibilizează teribil opinia publică din țară și, mai ales, din străinătate (mai dezinformată). Din tot ce fac «teroriștii», nimic nu ar mai fi folosit direct lui Nicolae Ceaușescu în afară că ar fi dus la o exasperare și mai mare a noii Puteri care, din motive de represalii, l-ar fi putut chiar executa - cum s-a și întâmplat, de fapt” (p. 114). Nu doar teroriștii confecționați au produs victime, afirmă Perva și Roman; au existat cazuri
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
-i să-și Împărtășească harul cu toată echipa. Un manager pe care Îl cunosc cântă la clarinet mai prost decât am pomenit vreodată. Dar Își aduce instrumentul cu el la serviciu și cântă la fiecare zi de naștere, spre marea exasperare (și distracție) a Întregului personal. 4. Aduceți mai multă distracție În biroul dumneavoastră. Încurajați-vă angajații să-și arate caricatura preferată și rugați-i să o expună la birou. Păstrați-le și organizați un vot pentru cea mai bună la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care clarifică presupozițiile antropologice ale Iluminismului, care au desfigurat învățământul teologic din sute de Academii apusene sau răsăritene. Finalitatea acestui proces de distorsionare a sensului mistagogic al teologiei a fost consemnată în anul 1906 de Pavel Florenski, care declama cu exasperare aproape nietzscheană: „În zilele noastre sistemul de învățământ religios a primit cea mai grea lovitură ce poate fi adusă unei valori spirituale - și-a pierdut valoarea pentru conștiință. Lumina s-a stins. Vatra nu mai încălzește conștiința, centrul vieții a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spune Într-un articol, semnat Alex. Cernat: „E o eră de inteligență viteză de inteligență cu 60 de etaje ascensor”. De aici, ca o necesară punere de acord cu noua sensibilitate, apelul la „creația abstractă, corsar, plictiseala biciuită pînă la exasperare, cartea-fulger, cartea-miracol, cartea-afiș, cartea-hangar de avioane”. „Ritmul vremii” și ritmul cărții trebuie să comunice, așadar, pînă la identificare, - iar, Întrucît suntem sub zodie constructivistă, ce mai păstrează puternice note de vitalism futurist, expresia acestei relații e mereu frenetică, paroxistică. Imaginea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
știe mereu vulnerabil, retorica sa disimulează cele mai adeseori o sensibilitate rănită sau fără apărare. El nu are ascuțișul ironiei reci a unui Stephan Roll, decizia și fermitatea violențelor de limbaj ale lui Geo Bogza chiar atunci cînd vorbește despre „exasperarea creatoare”, și nici degajarea jucăușă, dublată de calmul de spectator al lui Sașa Pană. Există În manifestele sale un fel de pudoare a ființei retractile Împinse Într-un „joc” care-o fascinează nu atît În măsura În care ar putea-o promova ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
timp, pentru a zăpăci de cap acea adunătură decisă să-l osândească. Mă anchetați pentru a afla anumite motive și a lămuri fapte ce s-au întâmplat cu adevărat, sau numai ca să mă sufocați câte puțin în fiecare zi până la exasperare? Mă întrebați spre a vă da seama dacă într-adevăr am conspirat, sau jucați un rol care v-a fost impus? Nu ești tu, fra' Tommaso, cel care trebuie să pună întrebări, ci noi suntem cei care facem așa cum credem
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mari sacrificii și în stare de analize fertile și dăinuitoare, sunt practici, înclinați spre rațiune și calcul. Unii dintre ei se remarcă prin capacitatea de a clasifica, verifica și pune la grea încercare propria ființă, dar și pe ceilalți, până la exasperare; știu să se apere de orice atac la integritatea lor morală și pun în practică o formă nemaipomenită de comportament ce le permite să cunoască firea celorlalți". Putea să se recunoască în acele descrieri generice? Cât era de adevărat din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
poate lipsi totuși de ele și, mai mult, cu căt se îndepărtează de ele cu atăt se cramponează mai tare. La antipod se află antidotul acestei neliniști: scepticismul, surăsul ce domină cuvintele, după părerea lui Cioran. De îndată ce suferi ispita scepticismului, exasperarea față de limbajul utilitar se atenuează și se convertește cu timpul în acceptare, resemnare si admitere. Cum lucrurile nu conțin mai multă substanță decăt cuvintele, ne acomodăm cu improbabilitatea lor și, fie maturitate, fie oboseală, renunțăm să mai intervenim în viața
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
problemele; • ceilalți se înșală, eu am dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele tipice acestei atitudini sunt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
povestitorului și a dramaturgului care știe să pună în scenă și să și facă eroii să vorbească așa fel ca să li se poată surprinde toate cutele caracterului. Însă lipsa misoginismului nu implică deloc la autorul care circumstanțiază atât de bine exasperarea lui kir Ianulea, că ar fi în vreun fel apărătorul femeii. ,,Scriitorul nu poate fi convins că Acrivița este reprezentanta tipică a femeilor, și nici că este fundamental rea’’, consideră autorul Zarifopol. Faptul că Acrivița este ,,fundamental rea’’, este un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
antici, vom merge pe terminologie greacă. După un an și jumătate, secolul 20 și Orient. Mâine discutăm proiectul cu Noica. Mă gândesc câtă nevoie am de gândire orientală pentru o metodologică dezvățare de ticurile specifice intelectului analitic european, dihotomizant până la exasperare. Două autocorecții europene: "rațiunea" din sistemul lui Hegel și hermeneutica recuperantă de originaritate a lui Heidegger. Marți, 11 octombrie 1977 Am terminat capitolul despre Cassirer și mâine plecăm din Păltiniș. Dimineața îmi recitesc conspectele pentru celălalt capitol al lucrării, Simbol
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o va arbora în fața avansurilor celuilalt. Pe de altă parte, orice tehnică a ză-dărîrii este bună pentru a face ca prețul iubirii să crească. Cedarea, recunoașterea și dăruirea necondiționată sânt precedate de înfruntări subtile, de obstacole ingenios construite, de refuzuri, exasperări și pierderi trecătoare ale speranței. Așadar, fiul meu a sosit în cele din urmă. Distant, precaut, mefient. M-am grăbit să-l duc la Knoblauch. În fața valurilor de jucării a rezistat arborând o indiferență mândră și concesivă. A acceptat într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mitologicul Hector din care se reține doar organul viril: „Ce ... lui Hector ?” este egal cu „Ce absurditate mai e și asta?”. Din motive neelucidate, unele nume proprii ale unor persoane reale și contemporane se regăsesc în sintagme pitorești. Probabil spre exasperarea acelora, complet inocenți. Astfel, inexplicabilă pentru mine este triviala expresie „A luat-o ... de Mălineanu” (cunoscut compozitor). La fel de năpăstuită e biata interpretă de romanțe, de mult emigrată, Gigi Marga. Ei i se asociază lucruri de nereprodus prin tipar. Cu Gigi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pentru a-mi intensifica pregătirea pentru dincolo. Fără aceasta, «studiile» anilor din urmă ar rămâne literă moartă”. În fond, Drieu la Rochelle e un individ cu mania responsabilităților și sentimentul că nu le poate Îndeplini pe toate Îl aduce la exasperare. Și nici nu ar putea fi altfel Într-o țară pervertită precum Franța, o țară În care nici măcar patriotismul nu e ceea ce ar trebui să fie: Francezii nu mai sunt capabili de un patriotism generos, creator, ofensiv, dar ei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bine cu starea sa de spirit, cu permanenta lui disperare pentru a nu vedea În ele mai degrabă un reflex autobiografic decât rezultatul unei analize obiective a problemelor de fond ale Franței. Jurnalul lui Drieu e, În final, documentul unei exasperări: de ce, se Întreabă el, de ce nu se termină totul mai repede? Ce rost are această nesfârșită tergiversare, această tragere de timp? Mă privesc cu un ochi care nu mai e decât În parte amuzat, În acest final de viață. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]