617 matches
-
premiul Pulitzer, apoi a dispărut. Timp de șase ani. Chiar a avut probleme cu drogurile? Sau doar s-a dat la fund? — Habar n-am. Doar am luat prânzul împreună. Nu mi-a făcut confidențe. Leigh încerca să nu pară exasperată, dar îi venea greu. Uite ce e, nici eu nu mor să mă duc acolo. Ceea ce era aproape adevărat. Erau destule alte lucruri pe care Leigh ar prefera să le facă în cele două zile de muncă de teren decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Te sună ea când se eliberează? Adriana n-avea chef de jargonul secretarei. — Ei bine, draga mea, va trebui s-o găsești. E o urgență. — Așteaptă, te rog, spuse Annette scurt. O clipă mai târziu pe fir se auzi vocea exasperată a lui Leigh. — O urgență? întrebă ea. Te rog, nu-mi spune că iar m-ai sunat pentru că nu mai găsești niciunde gelul de duș preferat Molton Brown. Parcă asta a fost urgența de data trecută. — N-o să-ți vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
e momentul să mă supăr din cauza asta — dar fie și numai să dai de înțeles că nu ai de gând să-mi spui după ce faptul e consumat este absolut ridicol! Adică, tu chiar— — Cu Jesse. Jesse Chapman. Emmy ridică mânile exasperată. — Isuse Cristoase, nu știu cum reușește! Parcă ar avea un al șaselea simț în chestiile astea. Sau poate când ți-o tragi cu atâția, începi să simți când o fac și alții. Incredibil, să fiu a naibii. Fata asta e pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Asta-i o poveste veche. Sunt sigură că, între timp, contele și contesa au uitat cu totul de ea. —Oricum, mamă, toată lumea zice că s-au mutat. Nimeni nu i-a mai văzut de ani de zile, i-am replicat exasperată. —Ei bine, sunt sigură că mai vin din când în când în vizită! Nimeni n-ar putea să abandoneze o casă atât de frumoasă. Cupola aceea! Grădinile acelea proiectate de Capability Brown! Data viitoare când vin, hai să-i sunăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
târziu, când a băgat capul pe ușă. Sunt atât de tristă. L-am sunat și mi-a spus că pleacă din oraș. —Nu-nțeleg de ce te-ntorci în timp, când deja ai avut parte de destule necazuri, mă certă Julie exasperată. Ți-am spus că-i un monstru, iar acum ți-a dovedit-o și ție. Știam că Julie are dreptate, dar asta nu îmbunătățea deloc situația. Fetele newyorkeze au în comun un tipar comportamental irațional: cu cât un bărbat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fac picioarele să arate înguste fără să mai porți colanții ăia supărători. (Jolene e 50% JAP, dar neagă asta în proporție de 100%). —Michael Kors înțelege dedesubturile coapselor feminine, continuă ea, ca nimeni altul... —Las-o moartă, Jolene! ripostă Julie, exasperată. Îți trebuie o nouă preocupare. De exemplu, ar trebui să mai citești câte ceva din când în când. Dar eu citesc tot timpul, replică Jolene. Aș estima că citesc revista Vogue cel puțin o dată pe zi. Mai vrea cineva un Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prea rău. —Mamă, amintește-ți, nu suntem exact prieteni la toartă cu familia Swyre. —Iubito, nu vreau să dai din nou cu piciorul acestui prilej. În viață sunt lucruri mai importante decât visurile țesute în jurul unui bărbat, i-am spus exasperată. (Ca majoritatea fetelor din New York, trebuie să vă mărturisesc p-ș că exact la asta visăm aproximativ 95% din timp. Doar că nu recunoaștem treaba asta în public. Este mult mai acceptabil să spui că te gândești tot timpul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o acadea. M-am așezat rigidă în colțul opus al încăperii, răsfoind o carte. Aici însă a intervenit catastrofa. Dându-și seama că nu sunt așa de spontană și de accesibilă cum a crezut, a mai făcut niște zâmbre și, exasperat, a luat cutia cu butoane în mână, a apăsat, și ecranul s-a luminat de o dezbatere focoasă între Le Pen și Beregovoie. În mine a explodat o mânie ucigătoare împotriva mea, care eram o țărancă complexată, a lui, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asupra ta ? Am sentimentul că dacă nu-i mărturisesc adevărul îmi va sfâșia oricum prosopul de pe mine. — Tocmai voiam să trimit un email, spun într-un final și scot rușinată BlackBerry-ul. — Workaholici ce sunteți ! Mi-l înșfacă din mână exasperată. E-mail-urile pot să mai aștepte. Toate pot să mai aștepte. Pur și simplu nu știi cum să te relaxezi ! — Nu sunt workaholică ! răspund indignată. Sunt avocată ! E cu totul altceva ! — Ești în faza de negare. Clatină din cap. — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cap ? se oțărăște Eddie. Trish îi aruncă o privire furioasă și își drege glasul. — Deci, Samantha, spune pe un ton oficial, în calitate de menajeră full-time, te vei ocupa de... — Poftim ? mă uit la ea ca la nebuni. Trish plescăie din limbă exasperată. — În calitate de menajeră full-time, rostește cu pauze, te vei ocupa de curățenie, spălat rufe și gătit. Vei purta o uniformă și vei avea grijă să afișezi în permanență o atitudine curtenitoare și respectuoasă.. În calitate de... Oamenii ăștia cred că dau interviu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
braț în fața poliței, ca să nu văd. Nu-mi vine să cred. Mă testează. Cățeii, îmi șoptește. În ce direcție ? O, Doamne, nu mă pot abține. — Ăă... Rămân pe gânduri câteva clipe. Cu fața... în afară ? — Unul către celălalt ! strigă Trish exasperată. Cu fața unul către celălalt ! — A, da, spun pe un ton de scuză. Da. Sorry. Acum am înțeles. Trish a închis ochii și își duce două degete la frunte de parcă stresul de a avea ajutoare idioate e prea mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mine, cel puțin ! Se uită în jur, iar cei trei bărbați râd și ei, ținându-i isonul. — E foarte urgent, îi spun. Nu durează mult. — Samantha... — Vă rog, domnule Geiger. Trebuie neapărat să vorbim. În cele din urmă, Eddie oftează exasperat și lasă jos stiloul. — Bine. Se ridică, mă conduce afară din încăpere și mă întreabă : Ce-i ? Mă uit la el cu un aer tâmp. Acum că l-am scos din cameră habar n-am cum să aduc vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi-a scăpat din mână. Încep să șterg cafeaua cu un șervețel, având grijă să o împrăștii bine și pe restul documentelor. Nu mai avem copii ? întreabă unul dintre indivizi, și îngheț. — Erau pe nenorocita asta de masă, spune brunetul exasperat. Va trebui să le mai printăm o dată. — Știți ceva, dacă le mai printați o dată, aș vrea să-mi dați două copii, dacă n-aveți nimic împotrivă. Eddie își drege glasul. Cred că o să le dau și avocatului meu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aia îngrozitoare cu pub-urile. Și s-a răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să-mi iau mai bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al lui Eddie și-mi înăbuș un chicot. Arătați foarte bine, doamnă Geiger, zic. Pe cuvântul meu. Nu știu cum, reușesc împreună cu Eddie să o dezlipim din fața oglinzii, să o facem să iasă pe ușă și să se suie în Porsche-ul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ochi pe ea. — Nu mă interesează. Nici măcar nu ridic capul. — Nici măcar n-ai văzut despre ce e vorba. Bagă mâna în buzunarul de la piept și scoate o scrisoare pe hârtie albă, fină. Poftim. Uită-te puțin. — Nu mă interesează ! repet exasperată. Nu înțelegi ? Nu vreau să mă-ntorc. Nu vreau să fiu avocată. — Preferi să fii menajeră. Tonul lui e atât de ofensiv, că mă atinge fără să vreau. Da ! Arunc telul jos. Da ! Sunt fericită aici. Sunt relaxată. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de absolvenți străluciți, tu spui lumii că preferi să speli wc-urile. Pufnește brusc în râs. Dacă nici ăsta nu-i PR negativ... Păi, chiar așa e, zic, ridicând bărbia. E adevărat. — Nu fi chiar atât de parșivă ! Guy lovește masa, exasperat. Îi ai la degetul mic ! Vor ca lumea să te vadă întorcându-te în biroul ăla. O să-ți dea oricât le ceri ! Ai fi nebună să nu le accepți oferta ! — Nu mă interesează banii, răspund. Am destui bani... Nu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu încerca să mă convingi, i-o tai scurt. M-am hotărât. Nu pot să fiu ca voi toți. Nu asta e ce-mi doresc. Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să vin. Are vreo legătură cu grădinarul ? Pare exasperat. Fiindcă, sincer să fiu... Nu ! Are legătură cu mine !... Șovăi, căutându-mi cuvintele. Guy.... nu vreau să fiu cineva care nu se uită afară pe fereastră. Pe chipul lui Guy citesc că nu înțelege o iotă din ce-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în fundul unui canal; la gura căruia eu și Lambert așteptam. Nu ne-am dat seama de pățanie decât când l-am adus la suprafață. Este o definiție destul de clară? La celălalt capăt, Ripley rămase tăcută. ― Deschide odată sasul, reluă Dallas, exasperat. ― Așteptați un minut. (Își alese vorbele cu precauție, conștientă fiind de rolul ingrat pe care-l juca.) Dacă introducem chestia aia, poate fi infestată toată nava. ― Dar, fir-ar al dracului! Nu este un german! Creatura asta e cât mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
inginerie. Iar în problemele de resortul departamentului științific, Ash are ultimul cuvânt. ― Cum se face? întrebă Ripley dintr-odată, mai degrabă curioasă. ― Ca de obicei. Sunt ordinele Companiei. Citește-ți manualul. ― De când e-n vigoare procedura aceasta? ― Haide, Ripley, făcu exasperat căpitanul. Asta nu-i navă militară. Știi foarte bine că procedura standard constă în a face ceea ce ni se spune să facem. Acest principiu include independența diferitelor departamente, ca și cel științific. Dacă nu i-aș da crezare, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
am fost la întâlnirea Alcoolicilor Anonimi. În chestiunea Finn și Barney suntem de aceeași parte a baricadei. Pare să fie scăparea noastră. Conflictele dintre Finn și Barney ne dau șansa întâlnirii pe teren neutru, ca unii părinți nevoiți să colaboreze, exasperați fiind de obrăzniciile progeniturilor. Mă îndrept spre expresorul minune și îmi torn niște cafea. Finn și Barney își răsfață angajații peste măsură. Ăsta e unul din motivele pentru care n-aș pleca de la WebMaster. Numai să nu înceapă cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și vinete, de taur. — Tot nu-mi vine să râd ... — Henry, zise Charlie. Vrei să-mi spui că ai văzut un reportaj la televiziune, despre o maimuță vorbitoare, și chiar îl crezi? — Mi-e teamă că da. — Henry. Charlie părea exasperat. Vorbim despre televiziune. Povestea asta este exact ca cea cu șarpele cu două capete. Revino-ți. — Șarpele cu două capete a fost real. — Trebuie să-i duc pe copii la școală. Vorbim mai târziu. Și Charlie închise. Ticălosul. Nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar ai vânătăile acelea. Fiica ei luă cutia și își trase tricoul în jos, acoperindu-și burta. — Nu-i nimic. — Le aveai și ieri. — Întârzii, mamă. Fata se duse la masă și se așeză. — Jennifer. Arată-mi. Cu un oftat exasperat, fiica ei se ridică în picioare și trase în sus de bluză, expunându-și abdomenul. Doamna Bellarmino văzu o dungă orizontală de doi centimetri lungime, chiar deasupra liniei bikini-lor. Și încă una, mai slabă, pe cealaltă parte a stomacului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
târziu, se desprinde brusc din brațele mele. — Sper că chestia asta nu te face să te simți nu știu cum... Vreau să spun că sper că nu... te excită sau știu eu... — Lissy, Îți spun pentru ultima oară, nu sunt lesbiană ! țip exasperată. — OK ! zice grăbită. OK. Scuze. Mă mai Îmbrățișează o dată strâns, după care se ridică. Hai, trebuie neapărat să bei ceva. Ne ducem În balconul mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, când am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că n-am ce să-ți zic. Mă Întorc către Jemima. Ți-am spus că nu vreau să faci nimic. Și mi-ai promis că mă asculți ! — Emma, nu mai fi așa de fraieră ! Îi aruncă lui Mick o privire exasperată. Vezi de ce am fost obligată să iau eu situația În propriile mâini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trupul lui va reveni la viață. -Chiar Îți este indiferent În ce lume trăiești? Chiar nu-ți pasă de ce este În jurul tău? Chiar crezi că Europa știe exact cine suntem și cum suntem În clipa de față? Bărbatul vorbește aprins, exasperat, apelând la propriul spirit politic ca la o instanță. Partenerul de discuție, un domn În vârstă, distins, cu o oarece febrilitate În privire, prieten vechi probabil cu bărbatul exasperat, nu-i răspunde. -Uite, Sibiul este Capitală Culturală Europeană și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]