595 matches
-
pe cineva, fără ieșire, și pe care niciodată cât trăise nu le exprimase ca soție (să-l facă pe bărbat să ridice brațele și să-și ia lumea în cap) și nici ca mamă să stârnească în copii aceeași reacție exasperată. O făcea acum, ca și când ar fi vrut să recupereze ceea ce reprimase în ea toată viața. Corpul îi era bolnav, dar puterea, impulsurile vitale și ale gândului păreau neatinse. Mă dusei s-o văd pe Sibi. Ca altădată, întîmplarea făcu s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gest dement, Ripley își vârî degetele între lamele somierei și împinse patul. Monstrul fu prins doar la câțiva centimetri de fața ei. Picioarele creaturii se zbăteau furioase în timp ce coada sa musculoasă se lovea de arcuri și perete ca un piton exasperat. Ființa scoase un sunet ascuțit și asurzitor, aducând și cu un urlet și cu un șuierat. Ripley o împinse în față pe Newt și se aruncă sub somieră, contorsionându-se. Când putu să se ridice, femeia apucă patul și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ca să facă față termenelor limită. Ba mai rău, își schimba adesea opiniile la jumătatea drumului parcurs în grabă și în stare de panică, silindu-și subordonații să arunce la gunoi rezultatele a nenumărate ore de muncă susținută. Clientul meu, frustrat, exasperat, împotmolit în opt proiecte aflate încă în lucru, a demisionat opt luni mai tîrziu. Impactul șefilor dificili este amplificat de sentimentul de neajutorare pe care ni-l induce poziția lor de autoritate. Ne este teamă de repercursiuni, în caz că am lua
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Titus, spre deosebire de Alexandru cel Rău, nu îngenunchează, mulțumindu-se să încline scurt din cap, e o invenție. Ea nu se potrivește deloc cu multele compromisuri și „supuneri” viclene de care e plină cariera lui Mihai, un politician capabil, potrivit expresiei exasperate a cancelarului polon Zamoyski, „să jongleze cu lumea întreagă !”. Este chiar o discreditare a lui Mihai Viteazul prin Mihai Titus : după ce accepți să-ți cumperi în mod josnic domnia printr-un montaj financiar și de influență pe muchie de cuțit
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
gândirii umane. Nu-i scapă nici una din evidențele ironice, nici una din contradicțiile derizorii care depreciază rațiunea. Nu-l interesează decât excepția, fie că ea aparține istoriei inimii sau a spiritului. Pornind de la experiențele dostoievskiene ale condamnatului la moarte, de la aventurile exasperate ale spiritului nietzschean, de la imprecațiile lui Hamlet sau de la amara aristocrație a unui Ibsen, el descoperă, luminează și glorifică revolta umană împotriva iremediabilului. Refuză rațiunii propriile ei rațiuni și nu începe să înainteze cu oarecare hotărâre decât o dată ajuns în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
acord s-o declanșeze, primii văd o campanie de pedepsire, pe când Mao vrea să supună unei purificări riguroase ansamblul practicii sociale și să relanseze elanul revoluționar. Când Liu Shaogi i se împotrivește, în decembrie 1964 și în ianuarie 1965, Mao, exasperat, decide să provoace o nouă furtună revoluționară, fără a ține cont de riscurile de orice ordin pe care acesta le implică. Revoluția culturală Oficial, Revoluția Culturală* a durat până în 1976, dar moartea lui Lin Biao, în septembrie 1971, i-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rusia). Se produce atunci, după ruptura afirmată, o escaladare a extremelor, până când elitele revoluționare și-au construit ierarhiile și Directoratul. Așa cum iacobinii au copiat tradițiile centralizatoare ale Vechiului Regim, partidul comunist s-a convertit din interior la autoritarismul țarilor. Formă exasperată a violenței, Însă cu grade de cruzime greu de apreciat, războiul este menit nu atât să distrugă adversarul, cât să-i frângă voința politică. Comandat de către o putere civilă și militară, el utilizează resursele umane și materiale În mod foarte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ceva mai târziu și cu succes v. și Transmodernismul); în mod paradoxal, fascinația pentru Oblomov și Nehliudov stă alături de cea pentru Hamlet și Mateo Falcone (Shakespeare și Mérimée sunt printre autorii preferați). Modelele contradictorii îl determină pe adolescent să noteze exasperat: "Sunt un aliaj de karamazovianism, de oblomovism, de hamletism, de caragialism, de hyperionism, într-o necurmată prefacere cameleonică. De aceea nu sunt nimic" (864). Trimiterile la autori și cărți din cele mai diverse perioade și arii culturale demonstrează că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel puțin până când exterioritatea o va numi altfel, transmodernitate. "Curtea de la Argeș", nr. 8, august 2014 EMINESCU ÎN CAPTIVITATEA "NEBUNIEI", CHIȘINĂU, EDITURA UNIVERSUL, 2011; IAȘI, EDITURA TIPO MOLDOVA, 2013 Alexandru Ovidiu VINTILĂ Theodor Codreanu "Eminescu în captivitatea "nebuniei"" Poate că, exasperat să asiste la spectacolul oferit de confruntarea de idei, care tindea să devină perpetuă, cu privire la momentul 28 iunie 1883, precum și la ultimii ani din viața celui care a fost numit de Noica "omul deplin al culturii românești" și hotărât să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dacă prin casă nu se află lichide inflamabile. Stătea treaz pînă adormea soția și, din acest motiv, era mai tot timpul obosit. Ești obosit, ai? Unde v-ați întîlnit? A lipsit și ea de acasă, ce, crezi că-s proastă? Exasperat, Aquiles a luat decizia să divorțeze. Dimineața, după o noapte de nesomn, a spus: Aurora, azi mă duc la notar să divorțez de tine. Femeia i-a răspuns cu un calm înfricoșător. Știu. Aquiles a făcut actele și a respirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e mai ușor de suportat decât oratoria incontinentă, verbiajul torențial, limbuția încântată de sine. Cunosc foarte puțini oameni capabili să-și dozeze cuviincios exercițiile retorice. Cei mai mulți se lăfă ie impudic în propriile panglici verbale, dinaintea unui public tot mai nerăbdător, exasperat, gata să fugă sau să se refugieze într-o igienică picoteală. A ține discursuri prea lungi e simptomul unei boli complicate, greu de schițat în câteva rânduri. Mai întâi, e limpede că vorbitorul e fericit să se audă vorbind. Fie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
eventuale sforăituri, toate emisiunile. Televizorul lucrează ca un soporific perfect, cu singurul dez avantaj că produce obișnuință. Unii nu mai pot adormi fără telejurnal, sau fă ră un vehement film de acțiune. „De ce nu te duci să te culci?“ spun, exasperați, cei din preajmă. „Nu, că nu dorm“, mormăie plescăind împricinatul și se culcă la loc. Nu vom inventaria toate speciile de activitate (unele inavuabileă) pe care le stimulează postura de telespectator. Fapt este că e greu de deosebit ce e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a drege oarecum busuiocul, conchide că lipsurile n-ar fi de natură structurală, ci doar... funcțională. Aș! Scopul fusese atins iată, împăratul e gol! Plin de stângisme conjuncturale, dar mustind de semnalări grave, dure, sincere, "Raportul", creație a unui intelectual exasperat, este mult mai coroziv și inflamant decât puținele proteste ce au făcut niscaiva valuri în epocă... Un singur reproș: nimic despre soarta intelectualilor arestați. Probabil, ar fi fost prea mult și se primejduia receptarea ansamblului. În acea vreme, fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și se manifestă un puseu de orgoliu: „... m-a insultat cu palme pe mine, Mache...”. Crăcănel, victimă nevinovată a unei confuzii, vrea și el scandal: „... nu plec de aicea până nu aflu; chem poliția, fac scandal!... (se plimbă făcând gesturi exasperate)”. Contaminat, de republicana Mița, cu predispoziția spre scandal ca formă de acțiune liminară și constrângătoare, Crăcănel e hotărât să se răfuiască: „... m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul...”. Reîntâlnirea cu Pampon (la a cărui revedere are
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
te dai mare și spui că ai fost la pelerinaj ? Aluneci pe stradă pe varza rămasă de la sarmale, oamenii dorm pe unde apucă, asta numesc ei organizare ?” Un „Mitică” nemulțumit și sceptic, în variantă sa de Iași. Părea sincer nemulțumit, exasperat chiar de neplăcerile cauzate timp de o săptămână de pelerinajul „ce-mi joacă prin fața casei”. Chiar așa a spus, „îmi joacă prin fața casei”. Iași, octombrie 9 octombrie 2010 Campionatul național de raliu. Pelerinii de „primul moment”. Pregătiri pentru marea sărbătoare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
farmacie și a cerut chiroane și de fiecare dată i s-a spus că farmacia nu ține, nu vinde cuie și, tot de fiecare dată, farmacista era trimisă într-un loc de unde odată ieșit nu mai ai cum să intri. Exasperată, farmacista îi propune să schimbe rolurile: ea să fie clienta și el farmacistul. Zis și făcut. - Aveți chiroane ? zice clienta. ă Dar tu rățetar, ai? ă N-am. Și iar a trimis-o în locul acela. Vedeți și voi: tocmai „rățetarul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a boom-ului tehnologic. Reporterii nu Încetau să-l bombardeze pe Gates cu variațiuni ale aceleiași Întrebări: „Domnule Gates, acțiunile la Internet sunt o afacere perdantă, nu? Sigur că sunt, nu-i așa? Trebuie să fie“. În cele din urmă, exasperat, Gates le-a dat peste nas reporterilor: „Măi deștepților, sigur că sunt o afacere perdantă, dar voi nu Înțelegeți altceva. Afacerea asta perdantă atrage foarte mult capital În industria Internetulul, astfel Încât stimulează apariția tot mai rapidă a inovațiilor“. Gates a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
rupe barem cinci minute din program pentru a participa. Spre deosebire de președinte, chinezii au tradus raportul imediat. Tot ce scriu aici este adevărul adevărat. La puțin timp după summit, am discutat cu Craig Barrett, directorul Intel, care părea de-a dreptul exasperat că Washingtonul, incluzând ambele partide politice, pare să nu priceapă sensul real al acestei crize tăcute - sau cel puțin, să nu-l priceapă cu repeziciunea cerută de gravitatea acestei crize. „Vom angaja oameni talentați, indiferent de locul de rezidență“, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
la socoteală faptul că sunt capabili să colecteze atâtea fonduri prin intermediul organizațiilor caritabile și al moscheilor din Întreaga lume arabo-musulmană - este că prea mulți musulmani de treabă lor resimt aceleași sentimente de frustrare și umilință ca mulți dintre cei mai exasperați tineri. Există, de asemenea, un oarecare respect pentru felul În care acești tineri violenți s-au pregătit să facă față cu demnitate lumii și liderilor din țările lor și să apere onoarea civilizației arabe. Când, la câteva luni după 11
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ei: voia să plece acasă. Ochii încercănați, fața buhăită și lâncezeala enervantă a tuturor mișcărilor ei mă făceau să mă întreb dacă nu-i într-adevăr bolnavă, și dacă n-ar trebui să chem un doctor. Pe urmă, mai curând exasperat decât compătimitor, m-am întrebat dacă nu mi-aș sluji mai bine cauza arătându-mă dur, și am părăsit-o destul de brusc, pentru ca după aceea să regret. Stăteam lângă perdeaua de mărgele, atingând-o, șovăind asupra atitudinii pe care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Bentley, parcat lângă Wolkswagenul lui Gilbert. — James! Ce naiba cauți aici? — Ai uitat? Mâine e duminica Rusaliilor. M-ai invitat. — Te-ai invitat singur. Și, bineînțeles, am uitat. — Vrei să plec? — Nu... nu... intră... doar pentru un moment. Mă simțeam fâstâcit, exasperat, profund tulburat. Vărul meu James reprezenta întotdeauna un semn rău. Prezența lui în casa mea avea să schimbe totul, până și ceainicul. Nu-l puteam suporta sau accepta pe James aici, nu-mi puteam duce viața mai departe cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
numele asasinului meu virtual. — Dar cum naiba am ieșit de acolo? am întrebat-o pe Lizzie. Ședeam într-un fotoliu, în cămăruța roșie, bând ceai și mâncând sandvișuri cu anșoa pe pâine prăjită. Pe la ora două noaptea venise un medic exasperat, care m-a deșteptat din somn, m-a tras și m-a ciocănit, și m-a decretat teafăr. Nu aveam nici un os fracturat și sufeream numai de pe urma șocului și a traumatismului. Aveam nevoie de repaos, de căldură și mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
femeile dintr-un anumit punct de vedere. Dar când ești bătrân, presupun că lucrurile ar trebui să stea altfel. Eram țeapăn și aveam dureri. Fusese o prostie din partea mea să mă avânt atât de departe. Mă simțeam obosit, slăbit și exasperat. Simpla tinerețe a lui Titus, vigoarea lui tinerească și plină de speranțe mă irita de-mi venea să strig. Mă iritau și gambele lui lungi, goale și bronzate, acoperite cu perișori roșcați, așa cum se iveau din pantalonii suflecați. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
forma afirmativă pe seama căreia se poate revendica orice (inclusiv talent literar). De când uităm că se poate conjuga - ca toate celelalte - și la negativ. În țara asta plină de humor - cum ne-o înfățișează Caragiale zâmbind și cum o definește Bacovia exasperat că prin asta este ea celebră în Orient -, pe lângă cei care au rezistat (într-un fel sau altul), au existat totuși și oameni care nu au mai putut rezista și de care, în mod paradoxal, nu-și mai aduce nimeni
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
criminal, având drept consecință plecarea prematură la cele veșnice a unui mare poet, a unui om generos, de o mare delicatețe sufletească, având proiecte culturale foarte importante. "Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția." Vasile Proca: Cum am făcut și până acum, eu am să vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]