1,039 matches
-
chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână și aburind de jur-împrejurul unei mămăligi fierbinți. Două codane înalte, subțiri purtau tipsia pe umeri. Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau nu numai rafinata îmbinare dintre plăcerea gastronomică și cea estetică, dar și tresărirea reconfortantă, însuflețitoare, magică a unui resort interior numit chef de viață. După ce termină și cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și reveni pe podium, ținând de mână o Nanone cu totul schimbată. În fustiță scurtă din tulle bleu, cu un corset de dantelă în aceeași nuanță și un nor de lăcrămioare pe cap, ea reuși să smulgă un cor de exclamații de uimire. Picioarele ei prelungite cu papuceii albi de balerină păreau interminabile. O asemenea dezvăluire de forme era de neconceput pentru majoritatea celor din sală, dar, în aceeași măsură, și teribil de atrăgătoare, fascinantă. Desăvârșirea formelor, puritatea lor îndrăzneață dizolvau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
surpriza pe care am înțeles că ne-a pregătit-o gazda noastră. În cele din urmă, fără să-și dea seama, se treziră laolaltă cu ceilalți invitați într-un salon special amenajat, luminat de o singură lumânare doar. Și, în exclamațiile admirative ale celor prezenți, Regele Soare își făcu apariția, strălucind aproape regal alături de irezistibila, insolita Napoleoană Marioritza. Așa începu fantasmagoria. Lumânarea fu stinsă și, de undeva, din spate, prin fanta unei draperii negre, năvăli doar un singur fascicul de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul lui Sampath, groaza și confuzia citindu-li-se pe fețe. — Respectați planul, spuse brigadierul. Pe locuri... Fiți gata... Dați-i drumul! Clar, primatele erau treze de-a binelea și era posibil să scape în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a dezvăluit secretul? Cum a tratat cu prima soție? A întrebat-o Susan ușor sarcastică. Julia a clătinat din cap. Avea gura plină cu vin. — Da. Mi-a spus c-a omorât-o cu-atâta drăgălășenie. —Poftim? a răsunat uluită exclamația colectivă. —Se pare că atunci când soțul s-a despărțit de prima nevastă, cei doi au căzut de acord să rămână prieteni, așa că predecesoarea noii mele prietene apărea destul de des în fundal. Julia și-a mai mișcat puțin scaunul ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
misiune se va Întinde pe cel puțin doi ani. Am mai fost informată și că Își Închiriaseră o casă minunată, chiar prin apropiere, că mâncau des În oraș și că totul era foarte diferit de cum stăteau lucrurile În California! (Această exclamație Îi aparține lui Betty) Cei doi discutau despre vreme cu fiecare englez Întâlnit În cale, căci au Înțeles de la alți compatrioți de-ai lor că ăsta era un subiect practic obligatoriu. Le plăcea mult orașul, dar găseau că englezii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În Khorasan, În Fars și În Mazandaran, el, pe care oricare cetate dorește să-l primească Între zidurile sale, pe care orice principe speră să-l atragă la curtea sa, a fost atacat, ieri, pe străzile din Samarkand! Se ridică exclamații indignate, urmate de un vuiet pe care cadiul Îl lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unul câte unul, cu voce tare. În mijlocul acelor celebrități, un scaun rămânea gol, dar un bărbat sosi numaidecât, și am Înțeles că pentru el fusese rezervat acel loc. Imediat a fost copleșit cu atenții, adulat, fiecare din cuvintele lui provoca exclamații sau râsete. Bunicul se ridică, Îmi făcu semn să-l urmez. Vino, trebuie să te prezint vărului meu Henri. Spunând acestea, mă trase până În dreptul noului-venit. Cei doi veri se Îmbrățișară, Înainte de se Întoarce spre mine. — Nepotul meu american. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
purta Îl desemna, dincolo de orice Îndoială, drept personajul important al adunării. Făcu un pas În direcția mea: — Benjamin! M-am ridicat, am făcut doi pași, m-am frecat la ochi. Fazel! Ne-am aruncat unul În brațele celuilalt, cu o exclamație de surpriză. Ca să-și explice efuziunea, puțin obișnuită firii sale, le aruncă tovarășilor săi: — Dl Lesage era prietenul lui Seyyed Djamaledin! Într-o clipă, am Încetat să mai fiu un oaspete de seamă pentru a deveni un monument istoric sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am continuat drumul singur, pe jos, până la palatul lui Șirin. — Pari cu totul tulburat, Îmi spuse ea, ieșindu-mi În Întâmpinare. — Tocmai mi-am luat rămas-bun de la Shuster. — A! În sfârșit a plecat! Nu eram sigur că am Înțeles tonul exclamației ei. Mi-a explicat: — Mă Întreb astăzi dacă n-ar fi fost mai bine să nu fi pus niciodată piciorul În această țară. Am privit-o cu groază. — Tocmai tu spui asta! Da, eu, Șirin, sunt aceea care spune asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tentativă de spionaj științific cu scopul de a descoperi cum reușiserăm așa ceva, dar, având În vedere problemele care s-au abătut peste noi de atunci Încoace, credem că sentimentul majorității populației din aceste țări s-ar putea traduce prin această exclamație, De ce am scăpat noi. Biserica, cum nu se putea altfel, intră pe câmpul dezbaterii călare pe calul de luptă obișnuit, adică, planurile lui dumnezeu sunt cum au fost Întotdeauna, de nepătruns, ceea ce, În termeni curenți și puțin pătați de impietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile, mi se părea că funii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un început de chelie, îmbrăcat în alb, cu aer de doctor, încerca să explice tânărului nervos, cu ochelari și femeii între două vârste, cu față de veveriță, ce efecte are imponderabilitatea asupra secreției sucului gastric. Amândoi îl ascultau, scoțând câte o exclamație din când în când, dar cu cât îl auzeam mai mult, cu atât eram mai convins că nu e doctor, deși purta halat alb. Nimeni din cantină nu mi-a acordat o atenție deosebită, nimeni nu m-a privit pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lumea asta mai mult decât să mi se maseze picioarele. Delicat, îmi frământă degetele unul câte unul, presându-le doar atât cât e nevoie pentru a mă relaxa, apoi trece la pernuțe și arcada plantară, găsind și amortizând tensiuni, până când exclamațiile mele de plăcere se întețesc. Am uitat de film. Mâinile lui Jake sunt calde și puternice, iar eu sunt atât de preocupată să mi le imaginez tratând tensiunile din tot corpul meu, că nu-mi dau seama când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa-zișii savanți. Știu că așa cum este jos, așa e și sus. Și nu există nimic altceva de știut.” Ne oferi țigări de foi cubaneze, de o formă curioasă, nu drepte, ci răsucite, ondulate, deși groase și butucănoase. Scoaserăm câteva exclamații admirative, iar Diotallevi se apropie de rafturi. „Ei”, zicea Agliè, „o bibliotecă minimă, cum vedeți, nu mai mult de vreo două sute de volume, am ceva mai acătării În casa familiei mele. Dar, cu modestie trebuie s-o spun, toate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apoi Îi făcu multe complimente de bun venit. Voia să ne invite să intrăm În casa ei, dar Belbo i-o tăie scurt, după ce o Îmbrățișase și o făcuse să-și vină În fire. De cum intrarăm În vilă, Lorenza scoase exclamații de bucurie pe măsură ce descoperea scări, coridoare, camere umbroase cu mobile vechi. Belbo se ținea În understatement, zicând că fiecare are castelul pe care și-l poate permite, dar era mișcat. Venea aici din când În când, ne spuse el, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de nuiele, de care Vierme se și debarasează iute, apostolește, părăsindu-l în mijlocul trotuarului. Dă-l mai sub bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de presiune hârâi și se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a generatorului auxiliar care procura energie în absența mașinilor principale. Pe pasarelă domnea confuzia. Când urletele și exclamațiile se mai potoliră, Lambert proferă prima reflecție inteligentă. ― Generatorul secundar trebuie să fi fost branșat acum. Făcu un pas și se lovi cu genunchiul de marginea pupitrului. ― Atunci nu văd de ce n-avem lumină, zise Kane care, cu mare precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant manevră un comutator. Pasarela se lumină instantaneu, lectorii electronici șovăiră, apoi se aprinseră, și în fața acestei agreabile abundente de semnalizatoare în cabină izbucniră exclamații de satisfacție. ― Avem energie și lumină, raportă Kane. Bună treabă! ― Nu facem decât treabă bună. replică Parker. ― Păi, zise Brett care trebuia să fie pe lângă motoare, după bârâitul regulat care-i însoți răspunsul monosilabic. ― Nu vă bucurați prea tare, reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Partea are deci - și trebuie să aibă - altă soartă decît întregul. „Cum așa ?” - mă mai mir eu, apoi îmi trece. îmi trece deoarece încerc să caut un rost în această contradicție elementară, să găsesc un sens mai profund în aceste exclamații de conver sație superficială. Primul pas pe această cale este, probabil, acela de a realiza că cele două tipuri de afirmații fac parte din două filme diferite, că ceea ce poate fi spus împreună într-o succesiune narativă se află și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al lui Dumnezeu, ci pentru că a insinuat că el va sta la judecată împotriva marelui preot ca și cum acesta din urmă ar fi un dușman al lui Dumnezeu. Nu e de mirare că răspunsul temerar al lui Isus este întâmpinat cu exclamații de blasfemie și strigăte care cereau moartea (14,63-65). În acea dimineață, autoritățile iudaice au discutat și hotărât trimiterea lui Isus la Pilat, guvernatorul roman. Mingea se afla acum în terenul lui Pilat, deși capii iudeilor deciseseră. De acum înainte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
borcanul ei gros cât o conductă de canalizare; alături se afla nautilul cu cochilia sa portocalie striată cu negru, cu mănunchiul său de tentacule pornind chiar din ochi. Și apoi nenumăratele insectare, prin fața cărora am trecut scoțând tot felul de exclamații, de parcă am fi inspectat fauna stranie de pe altă planetă. Cum erau posibile atâtea forme hidoase ale materiei? Mai întîi termitele, mișunând în cuibul lor sferic, de vreun metru grosime, apoi viespile, unele negre și lungi cât un deget, Vesta craho
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu humor, aducîndu-și fata de mână, căci Maitreyi se rezemase de fereastră, cu buza de jos tremurând și cu șalul căzîndu-i pe frunte. A fost o scenă neasemuită acel examen al veștmintelor, acea cântărire în mâini a bijuteriilor, urmată de exclamații și entuziasm, de întrebări și răspunsuri transcrise stenografie de Lucien în carnetul lui de note, în timp ce Maitreyi nu mai știa unde să se uite și tremura toată, palidă, înspăimîntată, până ce mi-a întîlnit ochii, și eu i-am zâmbit, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascuns, trudindu-mă să prind înțelesul acelor cuvinte pe care le striga Maitreyi când era chemată sau când se supăra. Învățasem, astfel, că giacè înseamnă "vin acum"; iar ki vishan! ― pe care îl auzeam în orice discuție ― un fel de exclamație și mirare, ceva cam "ce extraordinar!". Manualul meu nu prea m-a învățat mult și, când Maitreyi mi-a propus să luăm lecții împreună, am primit. În schimb, eu trebuia să-i dau lecții de franceză. Chiar în acea zi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
războiul și să intervii chiar în punctul lui cel mai avantajos ? Sau tot acest efort este inutil și fără rost, de vreme ce viitoarea desfășurare a istoriei nu poate fi întrezărită, așa cum iarna nu vezi mai departe de doi pași prin viscol ? Exclamațiile de aprobare ale tânărului îi aduc mulțumirea că a fost înțeles. Iar canaturile ușii se aud, în sfârșit, deschizându-se. Brusc, pătrunde în salon forfota îndepărtată a casei, gânguritul Sophiei (la telefonul din hall), o exclamație uimită - dar Titi Ialomițeanu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]