5,886 matches
-
după ce l-ai lăsat o noapte întreagă să se gândească la asta e mult mai îngrozitor, nu? În ochii lui nu eram îndeajuns de mârșav. A spus că ați încercat o dată să vă retrageți oferta. —O dată, într-adevăr, doar o dată! exclamă Carosse. N-a fost timp pentru mai mult de-atât, înainte de a fi dus de lângă noi. Credeți-mă, Mademoiselle, imploră el cu lacrimi în ochi, era în toiul nopții. Da, știu că era în toiul nopții, răspunse ea, pentru că durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nopții. Da, știu că era în toiul nopții, răspunse ea, pentru că durerea m-a trezit din somn. — Cam pe la ce oră? — Imediat după miezul nopții. — Exact atunci a fost. —Ce mizerabil, cum a putut să mintă în legătură cu asta? Ce mizerabil! exclamă ea. —Dumneavoastră nu-l cunoașteți, Mademoiselle, pe acest Charlot cum l-am cunoscut eu în pușcărie. Știu că mă disprețuiți profund pentru că mi-am cumpărat viața cu prețul vieții fratelui dumneavoastră, dar cel puțin n-am trișat ca să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prea urât din partea lui, după ce l-a escrocat pe frate și i-a furat viața. — Și chiar crezi că eu am să stau cu mâinile în sân? Ți-ai dat seama și singur că o iubesc pe fată. — Mare lucru! exclamă Carosse expediind astfel problema ridicată de Charlot. Nu o iubești îndeajuns încât să-ți periclitezi propriile șanse. Nici eu, nici tu nu mai avem vârsta la care să iubim astfel. Dacă Chavel se întoarce, nu te alegi cu nimic, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu aveam altceva să ne comunicăm decât: „Nimic de semnalat“. Cu o urmă de îngrijorare în glas, Carosse întrebă: Și-acum ce faci? Semnalele astea transmiteau mesajul: „Ajutor, ne-au atacat pieile roșii!“. Ah, nu-nțeleg nimic din ce spui! exclamă fata. —Prietenul meu locuiește tot acolo, deși acum nu-mi mai este prieten. La ora asta își scoate vacile la păscut. O să vadă semnalele luminoase și o să-și dea seama că s-a întors Chavel. O să înțeleagă mesajul. „Ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
care reușește să-l citească este: „Nicicând n-au existat buze mai fragede, nici ochi mai luminoși“, ceea ce se dovedește a fi un vers dintr-un sonet scris de Cobb cu gândul, firește, la doamna Tripp. — Ce drăguț din partea lui! exclamă doamna Tripp. Marea problemă cu care se confruntă Tripp acum este cum să mascheze faptul că rapoartele sale provin din surse inexistente. Constată însă că este surprinzător de ușor. Pleacă la cumpărături și se întoarce cu o adevărată colecție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îi închină un omagiu. Pasul doi: îngroapă o anchetă despre securism, despre turnători, despre Petru Romoșanu, amicul său. După atentatele de la 11 septembrie 2001, Cornel Nistorescu scria Cântarea Americii, un text închinat libertății. Mișcat profund de exemplara mobilizare civică, a exclamat: „Numai libertatea poate face asemenea minuni!“ La opt ani de atunci, Nistorescu e ca mulți alții: strigă după libertate călcându-le altora libertatea în picioare. Libertatea lui se traduce azi prin libertatea lui Sorin Ovidiu Vântu, puțin diferită de a
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu viteză prea mare.” V-ați convins? Mă-ntreb, deseori, de ce se joacă atît de rar dramaturgie națională; mai ales, teatrul jumătății secunde de secol XX. Un om de teatru străin, care-a văzut repertoriile instituțiilor noastre de spectacol, a exclamat, În glumă: „Se pare că Shakespeare e un autor român!”. E. Dar Radu Stanca, Marin Sorescu, D.R.Popescu, D.Solomon, Iosif Naghiu, Ion Băieșu, Horia Lovinescu, Aurel Baranga, Al. Sever, Ion Omescu, V.Anania, Viorel Cacoveanu și mulți alții, devin
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cărămizi trandafirii, cu petunii la fereastră și cu porumbei pe acoperiș." M-a întrebat: "Cât a costat?" "Ce importanță are? i-am răspuns. A costat de trei ori mai mult decât o casă obișnuită." Omul acela mare și gros a exclamat: "Ce casă frumoasă!" Tu ești un fel de om mare. OMUL: Bine, dar eu va trebui să spun cunoscuților mei că am întâlnit un prichindel drăguț, îmbrăcat așa, și așa, și care venea din cutare loc. MICUL PRINȚ: De ce? Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
busolă. Ea ne-a salvat.” „Dar, dacă nu era cine s-o citească, cine știe pe unde ajungeam.” - am răspuns eu. În dimineața următoare, soarele se lăfăia deasupra unei ape ce șerpuia printre lunci. „Suntem pe malul Nistrului, Costăchele!” - o exclamat Filip, cu ochii înrourați. „Cum îl trecem?” - o fost prima mea întrebare. „Slavă Domnului că am ajuns aici! De trecut... Ai uitat că ai fost tunar? Soluția e simplă. Adunăm lemne, stuf... Tot ce plutește și facem o plută. Hăinuțele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fericirii, dar o fericire matură, care izvorăște întotdeauna ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria îi spori și mai mult. „M-am născut ca să fiu un creator!”, exclamă el în extaz, amețit cu totul de priveliștea lucrării încheiate. În dorința sa de a și-o publica, i-o înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea departe...”, ceea ce-l determină să se oprească direct în mijlocul trotuarului, derutat. „Ah, nicidecum, prostii!, exclamă el, aproape sonor, peste foarte puține clipe, alungânduși repede gândul de mai înainte. Vreau s-o fac, trebuie să se întâmple și deloc nu mă sfiesc. Fiind viața mea, totul îmi este permis. În plus, se tot vorbește, la modul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de irealizabil și de fantezist... Dar uite că m-am descurcat perfect admirabil. Pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe deasupra, și de față cu mine?! - Păi, din moment ce m-ai pus să repet ce am zis, am crezut că ți-a plăcut!, răspunse el foarte ironic, aproape rânjind. - Doamne ferește, tu te transformi într-un ateu, și asta văzând cu ochii!, exclamă îndurerată femeia. Mă îngropi, puțin câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise și îl mohorâse, neputând trezi în el absolut nimic sfânt și nobil. „La problemele pe care le am eu, oare de biserică îmi arde mie acum?!”, exclamă cu amar în sinea sa. Și totuși, fusese ceva anume, ceva care se poate spune că-l înflăcărase, în anumite momente, chiar foarte simțitor. Motiv pentru care își spunea mai departe: „Cu toate acestea, cred că singura legătură clară, statornică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească sensul scrisorii și să priceapă repede despre ce-i vorba. „Asta-i nemaipomenit!”, exclamă el în gând, uluit. Ce mai putea să-i explice el maică-sii acum? Totul, în acest moment, era deja dat pe față, și încă în ce mod... În acele clipe, însă, fără să vrea, lăsă hârtia buclucașă să-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde să devină aproape o normalitate: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tulbură liniștea ce devenise parcă singura stăpână. Hei! E cineva acasă? am strigat aproape la unison, În timp ce ne scoteam hainele și căutam din priviri un loc pe unde să le abandonăm. Ce bucurie! am auzit-o pe mama dintr-o dată, exclamând În spatele nostru, cu brațele larg deschise, neștiind pe cine să Îmbrățișeze mai Întâi. Bineînțeles că nici lacrimile nu s-au lăsat mult așteptate, rostogolindu-se calde și discrete... Lăsați-mă să vă privesc! Sunteți superbi! Vă prinde de minune această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să rupă zăgazuri... Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-ale ei, gata să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă. L-a așezat la pieptul meu... și am crezut că lumea toată s-a topit În acel moment. Era cea mai fină atingere, o senzație atât de suavă și de plăcută, cum nu mai cunoscusem
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
când a ieșit la cumpărături și când trebuia să citească de pe bucățele de hârtie ascunse În buzunar avea să se dezlege În curând. Revenind În cartierul vechi, după ceva vreme și intrând la „Fornaia”, un bătrân aflat la cumpărături a exclamat, plin de uimire: „Femeie, tu semeni cu Ana!”... Și doar atunci a Înțeles, din tremurul mâinilor vânzătorului, din privirile ce nu se puteau desprinde de pe chipul ei, că ea, străina, purtând numele Maria, și venită dintr-o țară Îndepărtată, semăna
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
urât și insuportabil pe care îl răspândea în jurul său hoitul. Ucenicii se stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă, s-a apropiat de hoit, l-a privit o clipă și apoi a exclamat: „Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară, dar înțeleg bine ce mesaj poartă pentru noi. Atunci când nu vom vedea doar ce este rău la alții, atunci vom simți cu adevărat milă față de ei. Să ne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Acolo, am văzut o bătrânică, pe care tot satul o considera credincioasă și mulți chiar îi cereau sfatul în diferite situații. Îmi veni și mie în gând să-i cer un sfat pentru cazul meu. Mă ascultă cu răbdare și exclamă: - Doamne ferește! Auzi tu, să nu faci acest lucru! Roagă-te la Maica Domnului să te ajute, să-ți dea copil sănătos, citește în fiecare zi Paraclisul și cere-i cu lacrimi acest lucru. Mergi și te mărturisește la părintele și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de dragă copila ei cea șmecheră... În sfârșit, rochița fu gata. Maică-sa o călcase cu fierul de călcat și acuma era ca din magazin. O îmbrăcă pe copilă, îi zise să se învârteasă, o privi din toate părțile și exclamă fericită: - S-a făcut lucru bun, slavă Ție, Doamne, pentru ajutor! Acum las-o, ai să te îmbraci cu ea deseară când te vei duce la magazin să cumperi pâine, îi zise mama, vei trece și pe la bunică-ta să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
soare. Doctorul îi zâmbește întinzând mâinile spre ea. "Vino, păpușă". Stă pe un taburet, lângă birou. Nu face niciun pas, nu poate. "Vino, nu te mâncăm". Doctorul târșie scaunul spre ea, o prinde de mijloc, o întoarce spre celălalt și exclamă: "E formidabilă, nu-i așa?" "Ca o statuie". Mâinile doctorului alunecă peste coapsele ei, pielea, mușchii i se contractă. "Uite ce piele are, catifea dumnezeiască, îți spun eu, nu sunt un ageamiu". Cabinetul se învârte cu ea. Simte mâinile celor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
coajă. Seamănă cu gorunul în care mi-am petrecut copilăria, seamănă cu bunica pe care o vedeam atât de frumoasă. Am fost șocată când una din verișoarele mele, orășence, văzând-o pentru prima oară, nu s-a putut abține să exclame: "Ea e muma pădurii?" Nu uit zâmbetul senin al bunicii uitându-se cumva drăgăstos spre ea și spunând: Da, eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în engleză, eu stau deoparte, musafirii vin, mă salută, apoi se întrețin cu prietenii lor, se grupează. Ștefi trece din când în când pe lângă mine să se asigure că îmi este bine. O cățelușă intră pe ușă și toți musafirii exclamă: "Vine Jozsi, vine Jozsi!" Ștefi străpunge buluceala de musafiri, îl ia de mână pe cel care intră, un bărbat cam la șaptezeci de ani, înalt, chipeș, îmbrăcat ca un englez, cu foarte mult rafinament, în nuanțe de bej, mi-l
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]