2,080 matches
-
In general orice mecanisme nervoase de control presional sunt eficace pe termen scurt și mediu. Pe termen mediu și mai ales lung presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare principale fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză presională (asociat obligatoriu, în condiții fiziologice, cu natriureză presională). 13.3.1. Importanța aportului și eliminării de apă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Pe termen mediu și mai ales lung presiunea arterială este reglată prin controlul lichidelor corpului, mecanismele efectoare principale fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză presională (asociat obligatoriu, în condiții fiziologice, cu natriureză presională). 13.3.1. Importanța aportului și eliminării de apă și sodiu Emisia zilnică de urină (diureza) depinde de rata de filtrare glomerulară și de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cu orizontala aportului normal de apă definește un anumit punct de echilibru. Modificarea cronică a aportului de apă nu duce la modificarea curbei de diureză presională, ci la schimbarea punctului de echilibru. Modificări ale funcției renale se reflectă pe diagrama excreției renale de apă, astfel că se redefinește valoarea presiunii arteriale la care nu există câștig sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
aminoacizi), îndepărtarea bioxidului de carbon și ionilor de hidrogen, aducerea la celulele țintă a diverselor substanțe bioactive, limitarea variațiilor concentrațiilor ionice în interstițiu. In multe organe funcții speciale depind direct de o perfuzie sanguină adecvată. Astfel sunt termoliza cutanată si excreția renală. Controlul pe termen scurt (secunde, minute) este realizat prin modificarea diametrului arterial ca rezultat al modificării tonusului mușchiului neted. O creștere de opt ori a activității metabolice poate duce la nivelul mușchiului scheletic la o creștere de patru ori
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mai vulnerabile la anoxie; la om întreruperea debitului sanguin cerebral determină alterări funcționale în 4-6 secunde, cu pierderea conștienței după 10-20 secunde și modificări ireversibile în 3 - 5 minute. Noi născuții sunt mult mai vulnerabili la hipoxie decât adulții. 21. Excreția Reprezintă funcția de eliminare a substanțelor nedorite, produse de procesele metabolice. Are loc la mai multe nivele. La nivel cutanat pentru apă, săruri, substanțe toxice, la nivel digestiv pentru deșeuri solide, compuși nedigerabili, produși de degradare ai hemoglobinei, xenobiotice liposolubile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sistem de eliminarea substanțelor azotate hidrosolubile, dintre care mai fac parte și creatinina și acidul uric. Pe lângă funcția primordială de eliminare a deșeurilor metabolismului azotat, rinichiul mai îndeplinește o multitudine de funcții vitale. 21.1. Funcțiile rinichiului Funcții excretorii a. Excreția produșilor metabolismului azotat precum ureea (principalul catabolit azotat al metabolismului proteinelor la om), acidul uric (catabolitul principal al metabolismului bazelor purinice) și creatinina (produsul final al metabolismului muscular). b. Excreția de xenobiotice. c. Sinteza de amoniac. Funcții reglatoare a. Reglează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de funcții vitale. 21.1. Funcțiile rinichiului Funcții excretorii a. Excreția produșilor metabolismului azotat precum ureea (principalul catabolit azotat al metabolismului proteinelor la om), acidul uric (catabolitul principal al metabolismului bazelor purinice) și creatinina (produsul final al metabolismului muscular). b. Excreția de xenobiotice. c. Sinteza de amoniac. Funcții reglatoare a. Reglează osmolaritatea prin excreția de urină cu osmolaritate crescută sau scăzută, în funcție de necesități. b. Păstrează în limite fiziologice volumul lichidului extracelular al organismului prin controlul excreției de apă și sodiu. c
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
azotat precum ureea (principalul catabolit azotat al metabolismului proteinelor la om), acidul uric (catabolitul principal al metabolismului bazelor purinice) și creatinina (produsul final al metabolismului muscular). b. Excreția de xenobiotice. c. Sinteza de amoniac. Funcții reglatoare a. Reglează osmolaritatea prin excreția de urină cu osmolaritate crescută sau scăzută, în funcție de necesități. b. Păstrează în limite fiziologice volumul lichidului extracelular al organismului prin controlul excreției de apă și sodiu. c. Reglează echilibrul electrolitic (concentrația substanțelor ionizate în plasmă electroliți). d. Participă la echilibrul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
final al metabolismului muscular). b. Excreția de xenobiotice. c. Sinteza de amoniac. Funcții reglatoare a. Reglează osmolaritatea prin excreția de urină cu osmolaritate crescută sau scăzută, în funcție de necesități. b. Păstrează în limite fiziologice volumul lichidului extracelular al organismului prin controlul excreției de apă și sodiu. c. Reglează echilibrul electrolitic (concentrația substanțelor ionizate în plasmă electroliți). d. Participă la echilibrul acido-bazic prin eliminarea de H+ în condiții de hiperaciditate sau de HCO3în condiții de alcalinitate plasmatică. e. Contribuie într-o măsură esențială
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
presiunea hidrostatică glomerulară și readuce GFR la normal și eliberează renină de la nivelul granulelor de depozit din lacis, astfel crescând producția locală și sistemică de angiotensină II, cu efecte hipertensive și de creștere a GFR. Măsurarea GFR Se calculează măsurând excreția și nivelele plasmatice ale unei substanțe ce se filtrează liber și nu secretă nici nu se reabsoarbe la nivel tubular. Substanța trebuie să fie netoxică și să nu intre în metabolism. Cel mai frecvent folosită astfel de substanță este inulina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
există și un control volumic al eliminărilor hidrice. Stimulii volumici sunt prioritari chiar față de stimulii osmotici. Datorită poziției cheie a Na+ în homeostazia volumică, nu este surprinzător că există mai mult de un singur mecanism care a evoluat în controlul excreției acestui ion. Când volumul LEC scade, scade și presiunea arterială, producând scăderea presiunii hidrostatice glomerulare și scăderea GFR, deci și scăderea eliminărilor de Na+ . Reabsorbția tubulară crește, parțial datorită creșterii secreției de aldosteron, controlată de un sistem de feedback activat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Toți ionii de importanță fiziologică au domenii de concentrație bine definite, menținute de mecanisme speciale reglatorii, la fel ca și nivelele de glucoză și alte substanțe non ionice din LEC. 26.3.1. Reglarea renală a sodiului Mecanismele ce reglează excreția sodiului sunt atât de precise încât sodiul corporal total variază cu doar câteva procente, în ciuda faptului că variațiile de aport pot fi extrem de mari. Sodiul se filtrează liber prin membrana filtrantă și se reabsoarbe, dar nu se secretă. Acest ion
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
reabsorbție a Ca2+. Fluxul total zilnic de Ca2+ în ultrafiltratul glomerular este de aproximativ 239 sau 10 000 mg. 67% din acest calciu este reabsorbit la nivelul tubului contort proximal, iar echilibrarea la nivelul tubilor distali se reglează de către PTH. Excreția reală zilnică este de 100-200 mg pe zi (sau 2,5-5 mmol/zi) la nivel urinar și de 50 mg sau 1,1 mmol la nivel cutanat, deci o pierdere zilnică maximă de 250 mg (sau 6 mmol) de Ca2
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
tiroidieni, dar distincte de celulele tiroidiene. Este secretată ca răspuns la nivelele mari de calciului plasmatic. Reduce nivelele de calciu plasmatic prin inhibiția eliberării acestuia de la nivel osos (are acțiune antagonică parathormonului la acest nivel) dar nu modifică absorbția sau excreția urinară de calciu. Este de asemeni implicată în modularea durerii și i s-au demonstrat efecte analgezice (reducerea percepției dureroase), precum și în producerea recalcificării osoase. 26.3.4. Reglarea renală a fosfatului Necesarul zilnic de fosfat este de 18 mmol
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
oase și cca 4 moli în mușchi și alte țesuturi moi. Un aport zilnic de 46 mmoli de fosfați (egal cu aportul de Ca2+) cu o secreție de 3 mmoli și o absorbție intestinală de 39 mmol, face necesară o excreție zilnică de 46 mmoli/zi. Concentrația plasmatică normală a fosfaților este de 1 mM. Filtrarea zilnică este de aproximativ 180 mmoli, din care cea mai mare parte este reabsorbită. Cea mai mare parte a reabsorbției fosfaților are loc la nivelul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
un mare număr de alte tipuri celulare, ce includ celule medulare, limfocite, neuroni periferici și centrali. Eritropoetina ajută la proliferarea și supraviețuirea unui mare număr de celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații cam de 130 de ori mai reduse decât în urină, de vreme ce excreția cutanată este mai mult un fenomen secundar termoreglării. Mai ales în situațiile în care există cantități mari de azot ca rezultat al
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la proliferarea și supraviețuirea unui mare număr de celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații cam de 130 de ori mai reduse decât în urină, de vreme ce excreția cutanată este mai mult un fenomen secundar termoreglării. Mai ales în situațiile în care există cantități mari de azot ca rezultat al unui metabolism crescut, acesta poate fi eliminat sub formă de azot liber în aerul expirat și în gazele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la 500 Da. Xenobioticele cu molecule mai mici pot fi eliminate mai eficient dacă li se mărește molecula prin glucuronoconjugare. Secreția activă are o proporție bilă/plasmă ce poate ajunge la 50/ 1. Bila este de asemeni unica modalitate de excreție a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
bilă/plasmă ce poate ajunge la 50/ 1. Bila este de asemeni unica modalitate de excreție a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
a produșilor de metabolism ai hemoglobinei. Deficitele de secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de gradul de legare cu proteinele plasmatice. Tubii excretori ai glandelor salivare excretă apă și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
secreție sau eliminare a bilei produc acumularea acestor produși în țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de gradul de legare cu proteinele plasmatice. Tubii excretori ai glandelor salivare excretă apă și săruri și sunt sensibili la reglarea eliminării prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
țesuturi. Plămânul este organ esențial în excreția gazelor respiratorii, precum și a substanțelor gazoase și volatile, precum anestezicele gazoase, corpii cetonici sau alcoolii. Excreția salivară nu este o formă reală de excreție, pentru că de obicei substanțele eliminate prin salivă sunt înghițite. Excreția este dependentă de pH-ul salivar și de gradul de legare cu proteinele plasmatice. Tubii excretori ai glandelor salivare excretă apă și săruri și sunt sensibili la reglarea eliminării prin aldosteron. Eliminarea salivară a substanțelor este folositoare pentru monitorizarea nivelelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
alimentația, actul sexual) se realizează în tandem cu componenta somatică conștientă. În timp ce segmentul cerebrospinal somatic asigură motilitatea voluntară și sensibilitatea externă necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor două sectoare stau deosebiri de ordin anatomic. Astfel, în timp ce fibrele somatice cerebrospinale deservesc numai elementele motorii și senzitive ale somei, structurile vegetative se găsesc larg răspândite atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
necesitățile variabile ale organismului. Spre deosebire de segmentul cerebrospinal somatic, al cărui principal rol este de a asigura motilitatea voluntară și sensibilitatea externă, necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor două sectoare stau deosebiri de ordin anatomic. Astfel, în timp ce fibrele cerebrospinale deservesc numai elementele motorii și senzitive ale somei, structurile vegetative se găsesc larg răspândite atât în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipofizară, pe care a denumit-o cerebrostimulină. Cât privește cei aproximativ 48 de nuclei și centri situați după Obszewski (1954) în formația reticulată bulbo-mezencefalo-diencefalică, este cunoscut că o mare parte din ei participă la reglarea neuroreflexă a circulației, respirației, digestiei, excreției și altor funcții vegetative. Prezența lor, alături de elementele nervoase somatice în rețeaua reticulată a trunchiului cerebral, asigură componenta vegetativă absolut necesară în măsură mai mare sau mai mică tuturor formelor de activitate somatică ale organismului. Începând cu cel mai simplu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]