744 matches
-
în public, închinîndu-te și sărutînd un falus din săpun care semnifica pe Iisus Hristos sau un sex de femeie care ziceau că e Maica Domnului și erai silit să bei "aghiazmă" din urină și să te împărtășești cu "anafură" din excremente". La acest summum dantesc nu se mai poate adăuga nimic. Nu ne rămîne decît tăcerea și groaza că așa ceva a fost cu putință. La mijlocul anului 1952, Securitatea și conducerea partidului hotărau încetarea "reeducării" prin tortură neîntreruptă. Și cum trebuiau aflați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comuniști. Douăzeci vor fi duși cu dubele la Galați, dezbrăcați sumar și băgați în celule, cîte unul sau doi. Două luni vor fi torturați. Unul dintre arestați, Chițu M. Ilie, povestește: "Ne băga sub pat, ne punea să ne facem excrementele în castroane, și ne chema de pe dedesubt: cuțu, cuțu, cuțu... și ne mîncam noi excrementele noastre. Umanitate este asta?" La Gherla, în 1959 erau zece mii de țărani, toți dintre cei care au refuzat colectivizarea. La Răstoaca, la Vadu Roșca, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîte unul sau doi. Două luni vor fi torturați. Unul dintre arestați, Chițu M. Ilie, povestește: "Ne băga sub pat, ne punea să ne facem excrementele în castroane, și ne chema de pe dedesubt: cuțu, cuțu, cuțu... și ne mîncam noi excrementele noastre. Umanitate este asta?" La Gherla, în 1959 erau zece mii de țărani, toți dintre cei care au refuzat colectivizarea. La Răstoaca, la Vadu Roșca, la ordinul personal al lui Ceaușescu, în 1957 trupele au tras în țărani. "Șef al Direcției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui - Uită-te bine, s-ar putea să fac o șmecherie - apoi o rândunică a aterizat pe pervaz și mi-am întors privirea de la stradă. Baia se umplu curând de mirosul specific resturilor unei nopți de beție - aromele alcoolului și excrementelor împănându-se într-o duhoare care mă izgoni din baie aproape la fel de rapid pe cât intrasem. Când am ajuns înapoi în bucătărie, Jayne turna apă fierbinte în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a murdăriei ne-ar fi tras de mânecă, ca să mă exprim eufemistic, și ne-ar fi determinat să luăm măsurile potrivite, dar o nouă ninsoare a acoperit totul, rezolvând, În ghilimele, problema. Ca și pisica care-și acoperă cu grijă excrementele, numai că aceea o face din cu totul alte motive. Rezolvare efemeră, căci peste câteva ore se va ajunge la aceeași imagine dezolantă. Dacă cineva și-ar da osteneala de a face o secțiune prin nămeții orașului ar putea scrie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și-a mai aflat un aliat În opera sa distructivă și tot În urma favorizării de către om. Anume, o colonie de bâtlani care, rămași fără locurile tradiționale de cuibărit, distruse de aceeași amenajare hidrotehnică, au năvălit În pădure, oxidând solul prin excrementele lor. În rest, ca mecanism, nici o deosebire de efectul arțarului. Stejari bătrâni au plătit această schimbare cu viața. Este cazul să ne mirăm? În fond, și În alt plan, unul negentropic, citadin dus la desăvârșire, pe numele său Veneția, alte
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
alt plan, unul negentropic, citadin dus la desăvârșire, pe numele său Veneția, alte păsări, tot exponente ale aceluiași stadiu al evoluției istorice a mediului, anume acela entropic, degradat, alte păsări deci, porumbeii, culmea, simbol al păcii și iubirii, degradează prin excrementele lor, tot oxidante, marmura; indiferent dacă e vorba de un bloc diform, adică relativ entropic, ori o statuie, adică negentropică. Ba chiar mai mult statuia... Iar În cazul bâtlanilor e vorba de degradarea altei negentropii, chiar dacă vie, deci autoîntreținută, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
prânz care să se cheme cu adevărat prânz fără rinoglucide pentru gust și miros. Totuși, sâmbăta și duminica, adică în zilele în care se adună în jurul mesei toată familia, iar tanti Mărioara prepară tocănița ei preferată, din purcel randamentizat cu excremente de pui de la avicolele ecologizate cu făină de pește, copiii fac cele mai multe nazuri. „Eh, copiii din ziua de azi - zice bunica -, nu știi ce bunătăți să le mai dai și ei strâmbă din nas. Să fi avut pe vremea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
micul tren pentru călătoria de 12 ore care ne ducea Înapoi În Cuzco. În aceste tipuri de tren există vagoane de clasa a treia „rezervate“ indienilor din zonă: arată ca vagoanele din Argentina pentru transportarea vitelor, cu excepția că mirosul de excremente de vacă este mult mai suportabil decît versiunea umană. Conceptul pe care Îl au indienii despre decență și igienă e ceva asemănător cu cel al animalelor, adică, indiferent de gen sau vîrstă, ei Își fac nevoile pe marginea drumului, femeile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sau vîrstă, ei Își fac nevoile pe marginea drumului, femeile ștergîndu-se cu fustele pe care le poartă, iar bărbații deloc, continuînd-și apoi treaba ca și pînă Înainte. Juponul pe care-l au femeile cu copii este literalmente un depozit de excremente, urmare a felului În care Își șterg odraslele de fiecare dată cînd unul dintre ei trage un vînt. Desigur, turiștii ce călătoresc În vagoanele lor confortabile nu pot decît să bănuiască condițiile În care trăiesc acești indieni, din frînturile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ziua respectivă; inclusiv boabele de porumb, de grâu ori semințele de floarea-soarelui, rămase întregi, scăpate ca prin minune de râșnița puternică a maxilarelor zdrobitoare... De asemenea, se vedea o bogată faună de insecte și de gândaci specifici acestui tip de excrement animalier; dar mai ales o mulțime de scarabei. O, desigur, m-aș fi bucurat enorm ca măcar unul dintre sutele de exemplare întâlnite la "treabă" să mă fi dus la descoperirea unei comori fabuloase ca în "Scarabeul de aur", tulburătoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
culoarea roșie ; vezi zicala populară : „Jidovul e stropit de cocoșu’ roșu” <endnote id="(3, p. 24)"/>. În spațiul german, cocoșul nu-i stropește pe iudei nici cu picături de borș clocotit, nici cu picături de sânge, ci cu stropi de excremente ; de aceea, În limbaj popular, pistruii sunt numiți Judas Dreck („găinațul lui Iuda”). Originile legendei populare par să fie Într-un text apocrif neotestamentar, intitulat Acta Pilati, În care Iuda Își bate joc de Isus spunându-i că va Învia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înseamnă cămătărism” <endnote id="(602, p. 268)"/>. Observații privind „mercantilismul” scriitorilor evrei abundau În presa de extremă dreapta (Sfarmă Piatră, Buna Vestire etc.) din România anilor ’30. Ei ar fi „traficanți de «libertate»”, „negustori șmecheri”, „negustori de pornografie”, „comercializatori de excremente sufletești”. De la „taraba lor”, evreii „jefuiesc sufletește, nu numai materialmente”, astfel ca „negustoria evreiască să meargă tot atât de bine și În literatură, ca și În celelalte tărâmuri de jaf metodic al nostru” <endnote id=" (202, pp. 448-451)"/>. În aceeași epocă, evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În spațiul iberic la adresa evreilor convertiți la creștinism. În spațiul german, trebuie amintită icono grafia repulsivă - mai ales din secolele XVI- XVIII - care Îl repre zintă pe evreu venerând și călărind o scroafă (Judensau), sugându-i laptele și ingurgitându-i excrementele <endnote id="(28 și 4, pp. 113-119, și ilustrațiile 10-14)"/>, dar și injurioasa expresie populară Judenschwein („porc de evreu”). Într-un cântec nazist, Cristos Însuși este taxat astfel : „Nu vrem să fim creștini,/ Isus a fost un porc de evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numai În civilizațiile tradiționale, ci și În cele urbane contemporane - dovadă a forței și vechimii acestui tip de gândire magică : credința că Întâlnirea cu un coșar (sau atingerea lui) ar fi de bun augur sau că atingerea involuntară a unui excrement ori pronunțarea numelui său (fr. merde !) ar fi aducătoare de noroc etc. Acest gen de explicație ar putea justifica de ce - În unele formulări ale credinței populare În discuție - evreul este dublat de coșar sau de țigan (un alt „personaj etnic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Chicago. E Încântat. Fotografia, plin) de amprentele degetelor celor care Îl iubesc, trece din mân) În mân). Și În felul acesta ne-am Împrietenit. Mică fund)tur) În care ne afl)m e plin) de coji de portocale și excremente, coji de ou) și capace de sticle. Aproape Îmbr)țișându-ne cu brațele sale când ne arăt) drumul, negustorul ne Însoțește pan) la b)ile turcești, chiar dup) colț, imediat dup) un pasaj cu ziduri roz-portocalii, cu ieșituri asimetrice. Dac) este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
se ivesc din nou În fața mea literele din cartea de gramatică. Camera de Învățătură era scăldată de razele soarelui. Într-un borcan de sticlă care transpiră, mai multe omizi țepoase se hrăneau cu frunze de urzici (secretând interesante grămăjoare de excremente de culoare oliv, cu formă de butoiașe). Mușamaua de pe masa rotundă mirosea a clei. Miss Clayton mirosea a Miss Clayton. Alcoolul sângeriu din termometrul exterior se ridicase În mod miraculos, victorios, până la 24o Réaumur (86o Fahrenheit) la umbră. Privind pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
enigmatica lui apreciere, acel uluitor - doar pentru adulți - „foarte bine”; adresat nu aspectului etic, ci exclusiv planului estetic: foarte bine că întâmplările se succed (o pisică și-a abandonat puiul), că povestea continuă. * Scaune. „De dimineață, defecație excepțională: două mici excremente în formă de corn de rinocer. Mă îngrijorează totuși acest scaun așa de puțin abundent. Credeam că, dimpotrivă, șampania - cu care nu mai sunt obișnuit - o să aibă efect laxativ. Dar după mai puțin de o oră sunt nevoit să merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de nemirositor. Mă gândeam la problema longevității umane, și asta din cauza unui octogenar care studiază subiectul și care tocmai și-a dat drumul deasupra Senei cu o parașută din mătase roșie. Intuiția e că, dacă am izbuti să facem ca excrementele umane să aibă fluiditatea mierii, viața omului s-ar prelungi, căci (după Paracelsus) excrementul nu e altceva decât firul vieții și orice întrerupere sau pârț e de fapt o clipă care-și ia zborul. Echivalentul, în timp, al foarfecelor celebrelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
studiază subiectul și care tocmai și-a dat drumul deasupra Senei cu o parașută din mătase roșie. Intuiția e că, dacă am izbuti să facem ca excrementele umane să aibă fluiditatea mierii, viața omului s-ar prelungi, căci (după Paracelsus) excrementul nu e altceva decât firul vieții și orice întrerupere sau pârț e de fapt o clipă care-și ia zborul. Echivalentul, în timp, al foarfecelor celebrelor Parce, care taie firul vieții, îmbucătățind-o și consumând-o. Nemurirea în timp trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
firul vieții și orice întrerupere sau pârț e de fapt o clipă care-și ia zborul. Echivalentul, în timp, al foarfecelor celebrelor Parce, care taie firul vieții, îmbucătățind-o și consumând-o. Nemurirea în timp trebuie căutată în deșeu, în excrement și nicăieri în altă parte. Și fiindcă cea mai înaltă misiune a omului pe pământ este aceea de a spiritualiza totul, excrementul este, în mod deosebit, elementul care are cel mai mult nevoie de așa ceva. De aceea, am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Parce, care taie firul vieții, îmbucătățind-o și consumând-o. Nemurirea în timp trebuie căutată în deșeu, în excrement și nicăieri în altă parte. Și fiindcă cea mai înaltă misiune a omului pe pământ este aceea de a spiritualiza totul, excrementul este, în mod deosebit, elementul care are cel mai mult nevoie de așa ceva. De aceea, am început să disprețuiesc din ce în ce mai mult glumele scatologice și orice formă de frivolitate pe această temă. Dimpotrivă, sunt uimit de lipsa de apetit fiziologic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aceea, am început să disprețuiesc din ce în ce mai mult glumele scatologice și orice formă de frivolitate pe această temă. Dimpotrivă, sunt uimit de lipsa de apetit fiziologic și metafizic pe care a dovedit-o spiritul omenesc asupra acestui subiect capital care este excrementul. Și ce grozăvie să vezi că sunt atâția oameni de spirit care-și fac nevoile ca oamenii de rând. În ziua când voi scrie eu un tratat general pe această temă, lumea întreagă va fi, fără îndoială, uimită. Va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
geometric al câmpului, la o înălțime colosală, se ridică două siluete neliniștite și bine-cunoscute, în maniera statuilor antice, reprezentând cuplul tragic din Vecernia lui Millet. Silueta bărbatului este chiar a mea: eu sunt reprezentat orb, gura aurită este plină de excremente, am doi sâni frumoși de femeie, în mână un bici, sunt încoronat de trandafiri: femeia, încarnare a lui Sacher-Masoch, mă privește drept în ochi, cu o tristețe infinită, este îmbrăcată în blănuri" (apud Amossy 1995: 93). Dalí a urmărit cu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
și castrării. Cufundat în laptele călduț, țăranul lui Millet arată de parcă s-ar îneca în elementul maternal. Chiar și timpul s-a lichefiat, este moale și alunecos în Persistența memoriei (1931) ori în Ceasuri moi (1933). Imagini ale morții, ale excrementelor, mutilării ori castrării, ale cadavrelor în putrefacție, apar în Canibalism de toamnă (1936-37), Spectrul sex-appeal-ului (1934) și Călărețul morții (1935). În Spectrul sex-appeal-ului, o fantomă gigantică, un amfibian spectral ce reflectă, probabil, propria fobie a artistului, imagine a feminității eterne
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]