767 matches
-
înțelegerea critică (...Ă se nuanțează nemăsurat, într-o infinitate de percepții locale și cu o capacitate de a vibra la "timbrul unic" și de a-l circumscrie, în comentariu strâns analitic, de-a dreptul exemplar." Într-o mereu reînnoită tentativă exegetică, Vladimir Streinu a tins, așadar, sisific - "spre nucleul iradiant al operei și spre un mereu altceva, obsedant, virginal, fremătător." În suita de contribuții exegetice contemporane, unele aplicate și exacte, altele mai expediate și complezente și doar puține substanțiale ca densitate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a-l circumscrie, în comentariu strâns analitic, de-a dreptul exemplar." Într-o mereu reînnoită tentativă exegetică, Vladimir Streinu a tins, așadar, sisific - "spre nucleul iradiant al operei și spre un mereu altceva, obsedant, virginal, fremătător." În suita de contribuții exegetice contemporane, unele aplicate și exacte, altele mai expediate și complezente și doar puține substanțiale ca densitate ideatică, paginile lui Lucian Raicu sunt profund instructive și pilduitoare din perspectiva exigențelor critice autentice: o sagacitate niciodată dezmințită, o aderență simpatetică la universul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de puțin rațiunea în cunoaștere, lucru dovedit de folosirea termenului 0s«Qia cel puțin pe trei nivele, cele două inferioare plasând contemplația pe terenul rațiunii: este vorba de cunoașterea științifică, pentru care bizantinul avea o mare prețuire, și de metoda exegetică. Se conturează pe această cale o înțelegere alternativă a naturii cunoașterii pe nivelele supreme ale experienței cognitive. Deși poziția lui Grigorie s-a dovedit a fi mai proprie specificului sub care s-a găsit spiritualitatea bizantină, întrebarea asupra naturii minții
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
găsi o mai potrivită cale de a răspunde la întrebările vremii. In fond, pentru bizantini, clasicii greci nu fuseseră niciodată cu totul abandonați, ceea ce făcea diferența în aceste veacuri de apogeu cultural era o reluare a lecturii clasicilor cu filtre exegetice de alt gen. Exegeza clasicilor era un exercițiu absolut obligatoriu pentru oricine dorea să devină un om cu adevărat instruit, însă în acest exercițiu bizantinul își găsea un teren pentru nuanțarea problemelor care îl chinuiau. In acest mediu intelectual și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cele din Moldova n-au înregistrat atâtea cereri de călugărire ca în perioada de după decembrie '89. Spaima de timp, frica de necunoscut se conjugă, aici, cu fragilitatea în fața istoriei și a provocării impuse de tot ceea ce este nou, o analiză exegetică a acestei sintaxe comportamentale, înscrisă în codul literaturii în ansamblu și al prozei în special -, fiind cât se poate de oportună. Toate epocile de decadență ale culturii europene au dezvoltat pasiuni exuberante pentru frică, estetizarea spaimei nefiind niciodată mai puternică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este acela de a pune la dispoziția celor interesați un instrument (desigur, subiectiv și incomplet) de cartografiere a prozei terorii în literatura autohtonă, de la Miron Costin la Mircea Cărtărescu. Criticii inflexibili și malițioși se vor grăbi să îmi psihanalizeze discursul exegetic, subliniind, probabil, o obsesie a pionieratului (dacă aș vrea să-i găsesc un corespondent ilustru, aș putea menționa aici acea idée fixe care stă la baza Simfoniei fantastice a lui Berlioz) și, corelativ, un reflex al orgoliului intelectual incisiv. Cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri stilistice, de personaje favorite și de indicații de atmosferă. Cu toată profuziunea de apariții editoriale, persistă o discretă pudoare exegetică în privința recuperării acestora din unghiul restrictiv al beletristicii importante, astfel că autorii de texte senzaționaliste își selectează publicul mai degrabă din rândul adolescenților teribiliști decât din cel al profesioniștilor filologi. În ultimii ani însă, pe măsură ce programele universitare s-au relaxat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arhitectură autentic supraetajată. Aceste texte, unele mai cunoscute, altele, dimpotrivă, obscure, vor face obiectul studiului meu: pornind de la ele și sfârșind cu ele, caut să rotunjesc o primă imagine coerentă a terorii în spațiul estetic autohton și să legitimez utilizarea exegetică a conceptului. (Între paranteze fie spus, horror-ul, ca expresie a visceralului și a repugnantului, nu pare a avea priză la publicul autohton: din 1990 și până astăzi, nu s-a impus nici un autor de gen în România 3. De ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
părți a studiului, să dezambiguizez, semantic, conceptele de "teroare" și de "groază", precizând, simultan, de ce am ales să mă concentrez asupra primului termen, în detrimentul celui de-al doilea, pe care îl găsesc mult mai puțin fertil din punct de vedere exegetic (deși, actualmente, apar mult mai multe proze horror decât opere subsumate terorii)6. Ulterior, îi voi avea în vedere, diacronic, pe reprezentanții cei mai semnificativi ai literaturii de profil din tradiția universală (unii dintre ei s-au remarcat și prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Scriitura recuperabilă pe coordonatele goticului și anterioară nașterii sale glisează numai parțial pe direcția acestui model. Primul autor tentat să traseze o genealogie a ideii de "teroare" în literatura universală este îndelung lăudatul H.P. Lovecraft, însă acestuia îi lipsesc criteriile exegetice ferme și clare cu care este obișnuit un filolog profesionist. În deja citata sa lucrare, autorul american plasează, absolut arbitrar, începuturile temei în Biblie (Întâia Carte a lui Enoh) și într-o veche carte de magie, Cheia lui Solomon, elaborată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
toamnă. Într-adevăr, după cum observă și Albert J. George, Mérimée "a urmat tradiția orală, cum recomanda Diderot; multe dintre povestirile sale au fost scrise pentru a fi citite cu voce tare, în special tinerelor doamne" (1964: 131). De ce? Din pudoare exegetică, vă las pe dumneavoastră să încercați să răspundeți la această întrebare virtual imposibilă. * * * În ceea ce a scris mai bun, Joseph Sheridan Le Fanu este la fel de influent ca Poe. Dintre numeroasele sale nuvele, două merită cu prisosință amintite: Green Tea și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
literatură și din nefericire pentru filologul profesionist, odată cu debutul secolului al XX-lea (și cu formularea explicită a promisiunilor de generoasă evoluție tehnico-științifică pe care acesta le-a comportat), proza terorii, melanjată, până atunci, în proporții variabile și greu separabile exegetic, cu groaza macabră, explodează într-o multitudine de direcții și de tendințe, pentru a căror simplă trecere în revistă ar trebui să scriu o carte întreagă. (De altfel, tot în primele decenii ale secolului trecut apar și primele cercetări sistematice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Convenții și inovații în literatura română Dacă, în capitolul precedent, am discutat mai multe probleme conceptuale și am încercat, grație unui vademecum diacronic, să pun bazele unei abordări practice extinse, am ajuns, în acest punct, la însuși miezul întreprinderii mele exegetice: deimografia. Voi examina, în continuare, unsprezece opere care subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
terorii, fapt care ar fi fost, în sine, de ajuns pentru a-i asigura lui Cezar Petrescu un loc în galeria de vedete ale scriiturii terifiantului. În literatura română însă, destinul ei a fost retezat de enunțul de o suficiență exegetică manifestă al lui G. Călinescu, care opinează că "nuvela se curmă prin spaima inoportună a eroului vizitator, care află prea devreme un lucru pentru care se cerea o mare desfășurare epică". Am fi avut nevoie de intuiția unui Lovecraft, aptă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vampirii de sex masculin vânează femei, iar cei de sex feminin, bărbați" (1994: 206). De asemenea, ar trebui înțeles profundul substrat romantic al poveștii, care se întrețese cu un cadru specific decadentismului european. Dincolo de obositoarea influență eminesciană, sesizată cu aviditate exegetică de toată lumea, se pot decela alte influențe la fel de puternice: figura Lamiei, din mitologia greacă, prelucrată de romanticul John Keats în poezia cu un titlu omonim, ale cărei forme și comportament serpentin o prezintă ca pe una dintre primele hetaire mistice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și de profundă, populată de făpturi deopotrivă reale și simbolice, [...] atrasă magnetic de promiscua subterană psihanalitică și luminată totodată de splendide curcubeie cerești" (2008: 1348). Redutabilele resurse creative ale lui Cărtărescu mă fac, de aceea, să aștept cu mare curiozitate exegetică producțiile sale viitoare, dintre care cel puțin câteva, sper, vor putea fi grupate sub genericul terorii diegetice. * * * Desigur, evoluția prozei terorii în literatura română nu se va opri aici. În anii care vor urma, sub presiunea unui gust public din ce în ce mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la dispoziție, premisele critice pe care se fundamentează cercetarea mea (și care pot fi lecturate, la rigoare, ca un outline al cărții), nu îmi rămâne de adăugat decât o serie de considerații privitoare la posibilitățile reale de continuare a întreprinderii exegetice. Și mai întâi, ca o măruntă paranteză, să vă destăinuiesc, în cea mai bună tradiție gotică, à la Ann Radcliffe, secretul adevăratei (știu că adjectivul poate părea nedelicat sau chiar trivial în câmpul literaturii) motivații care m-a determinat să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ineficiente. 15 Pentru o expunere exhaustivă a problemei, cf. Sullivan, 1986: 412-14. 16 Pentru detalii suplimentare, cf. Lovecraft, 2000: 23-26. 17 Pentru mai multe amănunte, cf. Seigneuret, 1988: II, 1256-57. 18 Un alt exemplu de exagerare metodologică, motivată de entuziasm exegetic, este studiul lui Susan Kray (la origine, o conferință științifică), intitulat "We Almost Ate from the Tree of Life: Fantasy and Horror in Ancient Near Eastern Religious Text", în care autoarea nu se sfiește să vorbească despre terifiant (desigur, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
abordări hermeneutice ale unor opere din literatura universală. Comentariile critice urmăresc scriitori de prim rang ai patrimoniului cultural internațional, mergînd de la epocile elizabethană și iacobită, pînă la momentele modernității și postmodernității. Noi, românii, avem tendința uneori nu atît editorial, cît exegetic să ne izolăm într-un insularism artistic autohton, neglijînd universalitatea. În ciuda activității editoriale bogate (lucru nu doar îmbucurător, ci și lăudabil!) din spațiul "cărții beletristice străine", critica de specialitate (atît cît ea există) pare mai curînd refractară la acest gen
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al cuplului (o aluzie pasageră din text acreditează existența și a unui al patrulea băiat al Ducesei, mai mare, din prima căsătorie Dumitru Dorobăț acordă atenție acestui misterios personaj în prefață, pe linia lui William Archer -, dar, cumva în nesincronizare exegetică, George Volceanov contestă validitatea eroului, într-o notă finală, considerîndu-l "o scăpare a autorului și o dovadă în plus că textul a fost tipărit, fără a fi, în prealabil, revizuit de către Webster"), un fel de Horațio hamletian, menit să ducă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fie el și de vioiciunea sangvinară a lui Babo) în acest stereotip al predestinării (stereotip, pînă la urmă, cu aer ușor nietzschean și nu neaparat gidean). Un alt critic al textului, Joseph Schiffman, îl descrie pe Babo dintr-un unghi exegetic mult mai legitim ca "fiind rău, datorită unei lumi rele." Observația mi se pare exactă. În Republica lui Platon, Socrate vorbește, la un moment dat, despre structura tripartită a "sufletului uman": instinct, rațiune și thymos. Thymos-ul nu e altceva decît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Wildfell Hall/Chiriașa de la Wildfell Hall (la noi, volumul a fost tradus drept Necunoscuta de la Wildfell Hall, n.m.). La o privire atentă, ipoteza unei paternități ambigui a romanului La răscruce de vînturi nu stă în picioare nici măcar din unghi pur exegetic. Există un număr imens de deosebiri stilistice, de construcție sau de simbolistică între creația lui Emily și cea a lui Charlotte. Aceste diferențe apar mai ales în raport cu Jane Eyre, cartea scrisă măcar prezumtiv în același interval de timp cu tulburătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la noi (în 2006), din operele celor doi prozatori, Home Truths/Crudul adevăr și, respectiv, Castillos de cartón/ Castele de carton , irump dintr-o temă comună a "triun ghiului amoros", așa-zicînd, ca necesitate de supraviețuire a destinului individual -, ajungînd reperabile exegetic, surprinzător, pe același palier metodologic. Voi spune însă, de la bun început, că, dacă, la Lodge, "triunghiul amoros" funcționează ca o metaforă de disoluție a identității, la Grandes, acesta reprezintă tocmai cheia regăsirii ei. Optica romancierilor, deși aparent similară în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și Early Music/Muzică timpurie). Totuși, el reușește să capteze atenția cercurilor literare de elită din Statele Unite abia cu amintitul roman ce produce, practic instantaneu, în ciuda dimensiunilor reduse și a structurii narative puțin cam prea sofisticate, un val de aprecieri exegetice autorizate. Lucru și mai interesant, după apariția primelor ediții din The Virgin Suicides, se constituie, treptat, grupuri masive de admiratori ai autorului în întreaga lume, care discută, pe diverse site-uri, despre roman și îi comentează posibilele semnificații ascunse. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]