2,392 matches
-
avînd mereu în dreapta varianta românească, dacă nu a fi, așadar, posibilitatea de a-ți plimba privirea pe litera unui text milenar, farmecul cărții s-ar risipi pînă la inexistență. În totul, tomul indispune prin perorația interminabilă, în buna tradiție a exegezei seci. „Mai întîi, trebuie să vedem ce este iubirea, de unde îi vine numele, care este efectul iubirii, între cine poate exista iubirea, cum se dobîndește iubirea, cum se păstrează, cum crește, cum scade, cum sfîrșește, de asemenea care sunt semnele
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
opera cea mai vastă, aceasta putând fi comparată, doar cu cea a scriitorilor bisericești Origen și Fericitul Augustin. Operele sale literare sunt un izvor nesecat nu doar pentru teologi, ci și pentru arheologi și pentru istoricii culturii. Între tratate, omilii, exegeze și predici se înscrie și lista impozantă a scrisorilor. Scrisorile, care sunt circa 240 la număr, foarte scurte, cele mai multe din timpul celui de-al doilea exil (404-407). În volumul LII al lucrării Patrologia Graeca, abatele Migne a colectat 240 de
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
hrisostomice 11. În general, operele literare ale Sfântului Ioan Gură de Aur se impun printr-un fond bogat, serios și realist. Din punctul de vedere al elocinței, el i-a depășit pe toți părinții greci, dar, ca și teologia și exegeza sa, și elocința a fost una eminamente populară și practică. El cunoștea regulile artei oratorice, încât nici un scriitor grec creștin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate. În discursurile sale
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
mereu accesibilă și instructivă, care știe să profite de orice ocazie și orice mișcare pentru a trage învățăminte de utilitate spirituală pentru ascultători 13. Fidel principiilor Școlii din Antiohia, al cărei ilustru reprezentant și este, el se atașează mai ales exegezei literare. Totuși, temperează rigiditatea acestei metode fie printr-un recurs prudent și moderat la un oarecare alegorism, mereu fondat pe literă, fie prin insistența asupra învățăturii 8 Dintre aceste Epistole, 54 se adresează unor episcopi; una unor episcopi și preoți
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
Alături de Mateiu Caragiale, Dan Stanca e, cum ar fi spus I. Negoițescu, „cel mai reacționar romancier român”. Nu-i de mirare că a ținut să reformuleze, în cheie personală, „gnosticul și ezotericul” Craii de Curtea-Veche. Adică „scriptura” cu a cărei „exegeză nocturnă” reușea să redebuteze, în 1981, bătrînul Vasile Lovinescu. Craii și morții a fost deja comentat - pertinent - în România literară de către Marius Miheț. Nu avem însă de-a face, cum pare a crede tînărul meu confrate, cu o „rescriere”, ci
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
într-un volum elegant și substanțial, texte dedicate lui Gellu Naum: unele evocatoare, „din prietenie”, semnate de Sanda Roșescu, Oana Lungescu, Sebastian Reichmann, Gheorghe Rasovszky, Florin Balotescu, Simona Popescu (care stă de vorbă și cu Dan Stanciu), iar altele de exegeză scrise de Marieva Ionescu, Brîndușa Dragomir, Cristina Eșianu, Iulian Tănase. De asemenea, am remarcat jocurile realizate de Daniel Ioan, Lygia Naum, Carmen Rasovszky, Gheorghe Rasovszky, Sebastian Reichmann, Sanda Roșescu, Dan Stanciu și Gellu Naum însuși, apoi un excelent capitol de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
a Universității din Iași, Const. Ciopraga este înrolat, trimis pe front, cade prizonier la sovietici și se reîntoarce abia în 1946. Experiențele războiului și ale prizonieratului vor fi transfigurate în romanul Nisipul (1989), care nu s-a bucurat de o exegeză adecvată. 4. Ultimul număr, zece, al revistei Viața literară apare în august 1941. Abonații sunt înștiințați că revista urmează să reapară în septembrie același an. Lucru ce nu s-a mai întâmplat. * Epistolele și eseurile lui Const. Ciopraga fiind dactilografiate
Note despre epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5681_a_7006]
-
fiecare foiletonist „are în fața sa, pe masa de lucru, o ipotetică istorie a literaturii, căreia i se supune”. Proză și reflexivitate (1977), a doua carte a lui Cornel Ungureanu, se situează, în viziunea criticului, „la mijlocul drumului între lectura imediată și exegeza plurală”, miza fiind „o analiză a structurilor romanelor, nuvelelor unui timp clar determinat”. Analize riguroase, puncte de vedere incitante, aprecieri solid argumentate sunt dedicate prozei lui Vasile Voiculescu, Ștefan Bănulescu, Marin Preda, D. R. Popescu, Al. Ivasiuc, sau M. H.
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
românești, iar Baudelaire și experiența abisului, deși ultima (și nefinalizată de autor), are prioritate întrucât n-a mai fost până acum tradusă în românește. Cea de-a doua se configurează post-lectură: avem de-a face cu un , care strecoară, în exegeza lui Baudelaire, propria filosofie de existență și propriile-i convingeri cu privire la rostul artei. Publicarea acestei ultime cărți acum, la începutul ediției, are rostul de a furniza cititorului prolegomenele operei ulterioare, atât ale celei românești, cât mai ales ale celei franceze
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
vorba de o carte care reunește literatura și filosofia scriitorului, nu pot decât regreta decizia care a făcut ca versanții operei sale să fie parcurși nu de o ediție românească integrală, ci de două ediții paralele, una vizând poezia și exegeza literară, cealaltă gândirea lui Fundoianu.) Ediția românească este, de altfel, blindată cu tot ceea ce trebuie să știe un cititor despre carte și despre autorul ei, fiind un adevărat exemplu de excelență editorială. Se distinge imediat, în felul în care a
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
comunică într-o scrisoare din 7 mai 1946 doamnei Geneviève Fondane - că „nu s-a scris niciodată ceva mai profund despre Baudelaire”. Filosoful nu poate fi suspectat nici de complezență, nici de „patriotism”: chiar și azi, în ciuda evoluției inerente a exegezei operei poetului, interpretarea lui Benjamin Fondane stă în picioare și, mai ales, își păstrează nealterate profunzimile de care vorbea Cioran. Pentru că nu este o lectură critică obișnuită, ci o interpretare filosofică și morală a unei opere care până atunci fusese
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
epistole și iconografie necunoscute, aparținând celui ce a scris inconfundabila poemă Moartea căprioarei. Inexistența unei ediții integrale a operei, lipsa unei biobibliografii complete și o cunoaștere fragmentară a ceea ce a publicat Nicolae Labiș duc, cum e și firesc, spre o exegeză superficială și irelevantă. Cărțile de amintiri și evocări - de altfel emoționante - coordonate de Gheorghe Tomozei (1936-1997) îngreunează semnificativ înțelegerea exactă a itinerariului biografic și creator al unuia dintre cei mai talentați poeți români. Un segment important al activității literare, și
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
dr. Cristina Vasiliu, inițiatoarea unor serate muzicale din seria Confluența artelor ce ne-au încântat sufletul vreme de 30 de ani în sala Ateneului Român. Pot afirma cu toată convingerea că după Emanoil Ciomac, recunoscut ca fiind autorul unei minunate exegeze Richard Wagner, pentru toți wagnerologii această lucrare fiind cotată ca o adevărată „Biblie” a operei lui Wagner, analizele stilistice din cele trei serate prezentate la Ateneul Român de către Cristina Vasiliu au avut o reverberație specială în sufletele iubitorilor lui Wagner
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
provincie fără tradiții universitare există destui oameni de carte entuziaști și înzestrați, autori ai unor cărți deloc provinciale. Fănuș Neagu. Povestirile magice e o premieră exegetică notabilă, mai întîi prin felul în care (Eugen Negrici dixit) autorul ei „repornește motoarele exegezei”, scoțînd „literatura lui Fănuș Neagu de sub mormanul formulelor simplificatoare care de două decenii încoace blochează procesul firesc al receptării” - între altele, demonstrînd cum temele și motivele prozei fănușiene, despre care „se credea că sunt puține și definitive”, evoluează în timp
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul său. Uneori, se sugerează chiar că Dickens ar aparține exclusiv literaturii pentru copii, transferul operei lui către marea epopee a romanului fiind inoportună. De fapt, în aceste clișee de hermeneutică literară, se ascunde
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
și criticul literar Const. Ciopraga, unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai itinerariului autorului Baladelor vesele și triste. Apelând, consecvent, la opera literară a lui George Topîrceanu, dar și la paraliteratură: memorii, jurnale, însemnări biografice, epistole, Const. Ciopraga a augmentat exegeza literară cu un portret autentic al unui poet inclasabil. Remarcabilă este și activitatea sa de îndrumător literar al tinerilor săi confrați pe care i-a descoperit și publicat în revistele din Iași, precum Viața Românească, Însemnări literare și, desigur, Însemnări
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
au putut remarca ,,partea de delir metafizic" a acestor cursuri, discursul lui Creția asupra formelor limbii eline devenind o ,,incursiune fascinantă în marile ipostaze ale ființei" (Gabriel Liiceanu), o introducere în ontologie. În filozofie, Petru Creția s-a concentrat, în afară de exegeza gîndirii grecești (stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
strada Dogarilor. Regăsesc reperele familiare, identific uneori obiecte în același loc știut. Au dispărut avizele restrictive, așa că mă surprind ispitit să întind mâna după câte un volum, răsfoit sau consultat odinioară. Trebuie să mai fie pe undeva ediția princeps a exegezei lui Marcel Raymond, De Baudelaire au surréalisme, pe care - eveniment cu totul ieșit din comun - mi s-a îngăduit s-o împrumut cândva, ba mai mult, să o iau cu mine în vacanța programată la Casa de creație de la Bălcești
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
dovedit nu doar o dată, a fi surse de inspirație în luptele pentru libertate politică, în asemenea măsură, încât autoritățile Rusiei țariste incapabile să înăbușe deplin studiile clasice, au căutat să înăbușe spiritul lor revoluționar dirijându-le pe făgașul inofensiv al exegezelor de texte numai din unii autori aleși, împiedicându-le să se transforme într-o mult mai periculoasă deschidere către teoria politică a Antichității" (Sofiștii, trad. rom., Mihai C. Udma, Editura Humanitas 1999, p.7). Rusia țaristă a păstrat orele de
Școala noastră cea de toate zilele by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11063_a_12388]
-
Scriitorilor Români din Basarabia. Deci, nu se poate spune că Mihail Sadoveanu e uitat. Ne trezește interesul unei explorări noi. M-am întrebat dacă e momentul unei noi etape în receptarea operei sadoveniene. Nu sunt semnele unei înnoiri considerabile a exegezei. Am rămas la nivelul (foarte bun) al deceniului opt, reprezentat de interpretările lui Nicolae Manolescu și Alexandru Paleologu. Pe tărâmul istoriei literare ar fi însă multe lucruri noi de spus. Biografia lui Sadoveanu trebuie rescrisă și completată, mai ales la
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
inevitabile, sistematizările de bun-simț, țelul d-sale fiind de-a oferi segmente de istorie literară, imagini "rotunjite" ale operelor/autorilor, dl Tudor Cristea are grijă de-a releva de cîte ori are ocazia pliuri ale textelor nebăgate-n seamă de exegeza anterioară, fațete ce reverberează într-un chip aparte în zilele noastre. Apăsînd pe "maneta" prezentului, scoate pe ecran un citat din Ion Ghica, incontestabil util pentru diriguitorii sistemului de învățămînt actual: "în loc de a încuraja inteligențele slabe, ar fi mult mai
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
banală casă de cultură, deși observă că, în noul context, e alterată însăși noblețea actului de creație. Similitudinile în configurația afectivă, intelectuală și socială a personajelor centrale din Bietul Ioanide (1953) și Moromeții, I (1955) sunt interesante și stimulatoare pentru exegeză. Ilie Moromete e un țăran aristocrat, cel puțin prin ținuta de excepție și ironia cu care se distanțează de ceilalți săteni, dar și printr-o filosofie sceptică și dezabuzată de contemplativ căruia nu se știe de unde îi vin resursele. Drama
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
care apar în scrierile lui I.L. Caragiale. Trecînd la celălalt Caragiale, Mateiu, Dan Ciachir face o foarte subtilă analiză unui personaj despre care, îndeobște, se crede că se știe totul: Gore Pirgu. Și aici, finețea observației eclipsează locurile comune ale exegezei. Observă cu justețe autorul: ,Ni se spune, în finalul cărții, că va deveni deputat, ministru, om bogat etc. Însă, cum bine s-a remarcat, Gore Pirgu nu este un parvenit. Căci dacă ar fi fost, s-ar fi îngrijit mai
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
culturale, poate întruni un asemenea sufragiu universal, mai ales într-o epocă în care bursa valorilor literare e mai fluctuantă ca oricând. Opinia mea este că acest succes ilustrează nu atât valoarea exponențială a unei opere artistice, cât deficiențele unei exegeze care nu se ia, pe sine, în serios. Putem înțelege că de dragul unei teze (progresul în artă) criticii ,optzeciști" desființează tardo-modernismul unui Nichita Stănescu și celebrează pre-postmodernismul unui Șerban Foarță. Putem, de asemenea, admite că e dificil să separi profilul
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
și semnificațiile, face observații critice în timp ce povestește, îl atenționează pe Milionar cum trebuie interpretate întâmplările și, în consecință, îi face recomandări despre cum ar trebui scrisă Cartea. Monica Spiridon a observat foarte bine că proza lui Ștefan Bănulescu își conține exegeza și strategiile de lectură. Prin structurile ei simbolice, Cartea Milionarului ,își expune codul estetic, iar literatura lui Ștefan Bănulescu se arată străbătută subteran de fluxul meditației asupra literaturii - mai precis asupra genezei și înțelesurilor sale". Creatori virtuali sunt Polider, numit
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]