10,806 matches
-
de la centrul lumii spre periferie, “granița unde lumea se termină” cum a spus poetul însuși. Exilul modern este adesea unul benevol și tot adesea, de la periferie spre “centrul lumii” adică spre marile capitale culturale, Paris, Londra, New York. Scriitorul aflat în exil modern poate fi, la fel ca Ovidiu, o creatură retrospectivă, retroactivă dar el poate fi, de asemenea prospectiv, proactiv, ca un fel de Odysseus rătăcitor, hotărât să-și depășească pierderea. Cel mai adesea el este și una și alta. Ideea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
o creatură retrospectivă, retroactivă dar el poate fi, de asemenea prospectiv, proactiv, ca un fel de Odysseus rătăcitor, hotărât să-și depășească pierderea. Cel mai adesea el este și una și alta. Ideea de bază ar fi că literatura din exil, din diaspora, se ”mișcă” înainte și înapoi în tensiunea dintre acești doi poli: întoarcere (retrospectivă) și noua creație, nostalgie idealizată și inovare estetică. ”Istoria modernismului trebuie rescrisă” scria Anders Olsson, ”iar exilul este unul dintre factorii care necesită revizuire”: Estetica
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
Ideea de bază ar fi că literatura din exil, din diaspora, se ”mișcă” înainte și înapoi în tensiunea dintre acești doi poli: întoarcere (retrospectivă) și noua creație, nostalgie idealizată și inovare estetică. ”Istoria modernismului trebuie rescrisă” scria Anders Olsson, ”iar exilul este unul dintre factorii care necesită revizuire”: Estetica modernă afirmă autonomia artei, independent de circumstanțele istorice și biografice. Aș sublinia aici impactul exilului în textele unora dintre numele cu adevărat mari ale modernismului literar: James Joyce și Samuel Beckett. Joyce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
retrospectivă) și noua creație, nostalgie idealizată și inovare estetică. ”Istoria modernismului trebuie rescrisă” scria Anders Olsson, ”iar exilul este unul dintre factorii care necesită revizuire”: Estetica modernă afirmă autonomia artei, independent de circumstanțele istorice și biografice. Aș sublinia aici impactul exilului în textele unora dintre numele cu adevărat mari ale modernismului literar: James Joyce și Samuel Beckett. Joyce si Beckett au părăsit Irlanda în semn de protest împotriva îngustimii naționaliste, religioase și estetice. Joyce s-a mutat la Trieste și Zurich
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
la Paris. Tot aici Joyce definitivează în 1939 monumentul cel mai mare și cel mai greu de citit al modernismului:” Finnegans wake” (Veghea lui Finnegan). Amestecătura de patruzeci de limbi a lui Joyce nu este doar un roman scris în exil. Prin ”întoarcerea” povestirii biblice a turnului Babel este, de asemenea, un roman despre exil. Barierele lingvistice și împrăștierea popoarelor pe toată suprafața pământului a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru poporul lui Sinear ca urmare a proiectului lor arogant de a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
mai greu de citit al modernismului:” Finnegans wake” (Veghea lui Finnegan). Amestecătura de patruzeci de limbi a lui Joyce nu este doar un roman scris în exil. Prin ”întoarcerea” povestirii biblice a turnului Babel este, de asemenea, un roman despre exil. Barierele lingvistice și împrăștierea popoarelor pe toată suprafața pământului a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru poporul lui Sinear ca urmare a proiectului lor arogant de a construi un turn înalt care să ajungă până la cer. În ”Finnegans wake” Joyce ridică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
pământului a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru poporul lui Sinear ca urmare a proiectului lor arogant de a construi un turn înalt care să ajungă până la cer. În ”Finnegans wake” Joyce ridică (desființează) pedeapsa pentru ca, în loc, să pună în scenă exilul ca posibilitate, eliberare și triumf fericit, pur și simplu ca un mijloc de apărare chiar împotriva acelei autosuficiențe culturale care l-a făcut să părăsească Irlanda. Dacă Joyce cu marea și energica sa construcție babel a căutat să realizeze un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
Dacă Joyce cu marea și energica sa construcție babel a căutat să realizeze un colaps lingvistic și cultural, Becket, în dramele și romanele sale a vrut să sape atât de adânc în limbă încât a dus la moartea acesteia. Dar exilul este eminamente prezent și aici. Reducționismul radical al lui Becket deschide cavități severe în text care ne dezvăluie o înstrăinare triplă: nu numai înstrăinarea de patrie și de limbă ci și înstrăinarea de propriile nostre corpuri. În același timp limbajul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
drum, departe de origine și de umbrele nostalgiei - către ceva care poate este și mai rău. Indiferent de timp, moment sau conjunctură politică, părăsirea de voie sau de nevoie a țării natale este o mare și grea experiență. A accepta exilul, în același mod cum ai accepta o boală incurabilă, ar trebui să ajute să ne vedem propria amăgire. În țara natală misiunea autorului era clară iar cititorii așteptau să audă ce acesta avea de spus dar îi era interzis să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
mod cum ai accepta o boală incurabilă, ar trebui să ajute să ne vedem propria amăgire. În țara natală misiunea autorului era clară iar cititorii așteptau să audă ce acesta avea de spus dar îi era interzis să spună. În exil autorul este liber să spună dar nimeni nu-l ascultă și, poate că, mai mult decât atât, el a uitat ceea ce avea de spus. În mai toate tipurile de societate, chiar și în cele în care oficial cenzura nu există
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
avangardiste cu scopul de a transforma literatura într-un joc nevinovat pentru o elită limitată. Dar de îndată ce un scriitor dă atentie relațiilor reale apare cenzura iar ca urmare a expulzării sau a propriei sale decizii el se află într-un exil. El își revarsă mulțimea de sentimente de furie, deseori îndelung înfrânate, observațiile și gândurile sale, considerând că aceasta este datoria sa, este misiunea sa. Dar ceea ce în țara natală era văzut ca o problemă de viață și moarte, în străinătate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
o limbă dar nu există într-alta. S-ar putea spune că fără cuvinte nu există gânduri... Scriitori din diaspora evidențiază adesea limba maternă ca adevărata lor origine, atât ca formă de protecție dar și ca o posibilitate de scăpare. Exilul scriitorului poate fi ceva fără voie, impus, dar și ceva voluntar, poate implica atât alienarea și tristețea, cât și libertatea și o anume pace a minții. Poate că ar putea fi chiar o stare interioară cât și una exterioară eului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
creatorului/scriitorului. Ceva care unește pe aproape toți acești scriitori din diaspora este faptul că limba maternă însăși devine casa exilatului. Literatura oferă retragerea pe care realitatea nu o poate oferi. În ultima vreme, când se atinge ocazional noțiunea de exil, se vorbește și despre globalizare iar limba engleză a devenit un limbaj universal iar literatura s-a internaționalizat. Dacă această imagine este adevărată sau falsă depinde incontestabil de care parte a gardului ești. Este o diferență între a fi în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
se vorbește și despre globalizare iar limba engleză a devenit un limbaj universal iar literatura s-a internaționalizat. Dacă această imagine este adevărată sau falsă depinde incontestabil de care parte a gardului ești. Este o diferență între a fi în exil și a fi turist. Din acest punct de vedere mi se pare interesant că W.G. Sebald nu a vrut să se numească scriitor în exil în ciuda faptului că a trăit un sfert de secol în Anglia. Argument: “ Europa a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
incontestabil de care parte a gardului ești. Este o diferență între a fi în exil și a fi turist. Din acest punct de vedere mi se pare interesant că W.G. Sebald nu a vrut să se numească scriitor în exil în ciuda faptului că a trăit un sfert de secol în Anglia. Argument: “ Europa a devenit o țară atât de mică. Întotdeauna ești la Düsseldorf într-un moment.” Dar am putea zice că această creștere extraordinară a mobilității în spațiu nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
acestea sunt, cel mai adesea, grotesc distorsionate. Umilința este proporțională cu mândria și, probabil, aceasta este o pedeapsă justă. Sau cum Bertolt Brecht scria pe la sfârsitul anilor 1930 într-unul din poemele sale: ”Strămutați suntem - blestemați. Fără casă, doar un exil este țara care ne-a primit.” Și cam așa cred că ar putea suna un discurs pe care un scriitor din diaspora și l-ar ține sie însuși: Ești sigur că scriitorilor din țara adoptivă, care se mișcă într-o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
poți schimba, salva lumea, de ce să-ți faci griji în cazul în care scrierile tale ajung la un număr de cititori mai mic sau mai mare? Problema este că autorii despre care știm astăzi că au scris opere magnifice în exil sunt tocmai aceia pe care nu i-a înghițit negura timpului. Ne amintim tocmai pe aceia care au reușit să scrie, care au fost forțați să plece în exil ca să-și apere viața și obligați să o ia de la început
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
autorii despre care știm astăzi că au scris opere magnifice în exil sunt tocmai aceia pe care nu i-a înghițit negura timpului. Ne amintim tocmai pe aceia care au reușit să scrie, care au fost forțați să plece în exil ca să-și apere viața și obligați să o ia de la început, de multe ori într-o sărăcie extremă și în medii în care adeseori nu cunoșteau limba. Dar ceilalți? Cei care s-au “pierdut”, pe care negura timpului sau societatea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
despre scriitori foarte promițători din diaspora care nu au avut, nu li s-a oferit o șansă să se afirme și, prin urmare, ne-au lăsat mai săraci cultural decât avem nevoie să fim. Nu există nicăieri o politică a exilului în care scriitorii, artiștii să fie tratați altfel decât exilații obișnuiți. Poate că ar trebui să existe... De ce? Răspunsul este de fapt foarte simplu. Scriitorul (poetul, jurnalistul, prozatorul) este și a fost întotdeauna un - nu rareori involuntar - personaj cheie în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
Domnului” din Bussy-en-Othe iar în 1957 este tunsă în monahism. În urma unei colecte va ridica în Elwood City (SUA) mănăstirea „Schimbarea la față”, căreia îi va fi stareță și care va fi sfințită în 1968. După 42 de ani de la exil, Maica Alexandra, în vârstă de 81 de ani și cu sănătatea șubrezită, va reveni în România în 1990. La 21 ianuarie 1991, la ora amiezii, respirația ei s-a oprit. În testament a lăsat să fie înmormântată ca o simplă
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE „Religie și… Cuno… Știință” [Corola-blog/BlogPost/93966_a_95258]
-
economiile de o viață. A avut parte de multă ingratitudine din partea unor colaboratori și a unor foști subalterni, chiar și din partea unora care au beneficiat de sprijin din partea lui. La un moment dat, din această cauză, scârbit, a ales calea „exilului” la Craiova. Și acestea au produs efecte devastatoare asupra sănătății sale. Apoi, a fost munca extenuantă de cercetare, iar după 1989 a fost și suferința permanentă pe care a avut-o datorită eroziunii dirijate a românismului, la care a ținut
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Saba ar fi venit/ să locuiască-n Amarul Târg // să ne imaginăm că i-ar fi înviat / pe toți cei din jur / pentru-a putea muri împăcat el însuși. După aceste șase poeme-exorcisme contra răului de a trăi într-un exil interior (e semnificativă idealizarea, prin contrast, a spațiului tinereții - Cluj, Oradea - unde poetul cunoscuse bucuria înrădăcinării fertile într-un acasă asumat, el care se născuse la capătul răsăritean al românității, la Soroca, și migrase biografic spre soare-apune!), trebuie luat în
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
impresia că, spre deosebire de proză, lirica fusese lăsată de capul ei, dar și să se descurce singură, s-au discutat mult în ultima vreme, eseistul a socotit că nu are a stărui asupra acestui capitol, dat fiind și anii lungului său exil, alții puteau fi mai informați. Pe Ilie Constantin l-a atras studiul substanței poetice, pe profile, a unei epoci scurte, dar care a înzestrat lirica română cu o serie de personalități și, în opinia sa, cu un set de remarcabile
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
acelei generații - premiile scriitoricești primite stând dovadă. Prietenilor de atunci le va aduce, prin urmare, o ofrandă - dar și o mână întinsă celor ce nu l-au prețuit, iar, în vreme, au trecut hotarul vieții. Revenirea în țară, după un exil de trei decenii, de-a lungul cărora a cultivat și muza franceză, cu real succes de altminteri recentul său volum de eseuri cu trimiteri la zi, ar reprezenta și tentativa de reintrare în rândurile unei literaturi pe care, desigur, nu
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
o luptă corp la corp. În privința scrisului său, era măcinat de îndoieli și inhibiții kafkiene. Își iubea paginile dactilografiate, vechi și îngălbenite, cu corecturi mărunte, aproape indescifrabile, pe care le scrisese cîndva, demult, unele în România, altele după plecarea în exil. Nu se îndura nici să le rupă, nici să le dea drumul în lume. Iar dacă, într-un moment de cutezanță, ni le trimitea, după aceea începea o lungă tîrguială în trei: ne telefona și ne testa, prin întrebări viclene
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]