571 matches
-
carnală - perpetuarea în trup, prin descendență biologică și prin operă, dar și a nemuririi în Împărăția care nu e din lumea aceasta și pentru a cărei venire, creștinește, zilnic ne rugăm, cerându-ne, așadar, moartea noastră nemuritoare („vie împărăția Ta“). Existențialism, așa cum a fost cel mai adesea catalogată opera lui Unamuno? Din nou trebuie să recunosc sărăcia terminologiei consacrate. Să recitim în acest sens ultima însemnare din Jurnalul intim: „Tatăl nostru. 15 ianuarie 1902. Tată mereu, zămislindu‑ne mereu Idealul. Eu, proiectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și visa în retrotimp / când într-o iesle / în Betleem muri / dincolo de-orice rău și de-orice bine.“ (Din Romancero del destierro, 1927.) Unamuno citează din prima carte (1923) a filozofului existențialist italian Nicola Abbagnano (1901-1990), promotor al unui „existențialism pozitiv“. Alte titluri: Introduzione all’esistenzialismo (1942), Storia della filosofia (3 vol., 1946-1950) etc. Joc de cărți spaniol extrem de răspândit și cunoscut mai multe variante, în care se indică o culoare ca „triumf“ și câștigă - sau „cântă“ - jucătorul care obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Beauvoir. Nu mă duceam nici la filme, nici la teatre („arta e animalitatea spiritului”, zicea Hegel, pe care îl citeam atunci), dar stăteam înțepenit în bibliotecă ore întregi să citesc Estetica lui Croce. În anul întâi de facultate citisem tot existențialismul din Biblioteca Academiei. Acum, după ce lucrurile s-au decantat în capul meu, îmi dau seama ce bine mi-a făcut. Atunci însă a fost îngrozitor. Nu aveam încă maturitatea lecturii, așa că m-am contaminat atât de tare de ce citeam până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
teoria ta devine adevărată. E fascinant, e culmea solipsismului și a libertății: construiești o teorie consistentă logic și apoi construiești și lumea în care acea teorie devine adevărată sau, cum se mai spune, realizabilă. Logica m-a scos din mocirla existențialismului! Într-un an am ținut o evidență, mi-aduc și acum aminte, citisem 3.500 de pagini de logică, de toate felurile, de la istoria logicii la Carnap, Hintikka, von Wright, etc. În anul II de facultate am publicat în Revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
are grijă să îmi facă reclamă la toată lumea bună și se simte ca și când în lumea în care trăiesc eu ar fi făcut ce am făcut eu. Foarte empatic. El, culmea, vine înspre lumea noastră inițial de dragul marxismului și apoi al existențialismului. Un alt lucru de care nu ne putem apropia este climatul academic. Tot ce are importanță într-un campus e în campus și în bibliotecă, maximum pe Internet. Restul: deșertăciuni. Nu e nevoie de nici o inspecție la nimeni. Mai survey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
agricole la cartofi la rampele Glina și Cățelu, iar printre ele făceam cerc de filosofie, comentam „reacționarii” de atunci și de azi: Noica, Cioran, Vulcănescu și filosofia științei, că doar la astea aveam acces dincolo de gândirea epocală a partidului, vremea existențialismului trecuse, iar față de marxismul structuralist nu aveam nici o simpatie. Postmodernismul filosofic? Haida de! A venit târziu, pentru unii, abia după revoluție, pentru alții nu a venit încă, ba mai sunt și cei pentru care a venit degeaba, ca o cabală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
altă atracție a cărții sale o constituie demnitatea pe care o conferă omului de a fi una cu divinitatea. Și anume, aci pe pământ, căci pentru Spinoza nu există transcendent. Desigur și Heidegger este mult citit, dar nu numai pentru că existențialismul este la modă și trăit și scris ci mai ales fiindcă filozofia sa a suferit o comutare radicală datorită liricii lui Hölderlin, căreia i-a și dedicat o inspirată carte, în care adevărul cel mai tulburător constă în afirmația potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
deja aici, gata creat, ei urmând a da naștere unui alt neant și mai mare. Singura șansă pentru a filosofa despre nemurirea noastră este trecerea trenurilor! îi spuse Prunilă lui Hagiu. Nilă se trezi din gropile tăcerii sale mustind de existențialism negru, ca urmare a înclinațiilor psihodepresive transmise ereditar de garniturile de trenuri-cisterne pline cu vodcă perfuzată de destin în venele strămoșilor și plănui, împreună cu apologetul strivirii omului sub șenilele vieții, Prunilă, un poem strălung închinat irefutabilului cauzal. Deși mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
1910-1994), asistent al lui D.D. Roșca. Acesta era un vechi apologet al filozofiei blagiene, dar recent publicatele texte ale lui Nae Ionescu i-au stârnit o vie admirație pentru profesorul dispărut. Prin urmare, în primele numere, pe lângă un articol despre existențialism, el a oferit spre publicare două recenzii entuziaste la ediția cursurilor naeionesciene. Blaga le-a publicat à contre cœur, căci pentru el autorul lor „nu există“. 27. Din relatările fiicei sale, știm că filozoful clujean nutrea aversiune față de oratorie și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
lumii și a vieții. Deci autenticitate, nu originalitate. Nae Ionescu nu este „un vânător de originalitate cu orice preț, dar prețuiește mai presus de toate efortul personal în lucrarea filozofică a spiritului“. Metafizica sa e pomenită laudativ și în articolul „Existențialismul“. Aici Popa se vădește un naeionescian pur, atunci când pledează pentru filozofia existențială (Kierkegaard, Nietzsche), antiabstractă și antisistemică, împotriva filozofiei existenței (Heidegger, Jaspers). Blaga, simțindu-se pus în categoria filozofilor sistematici și a acelora care, mai grav chiar, preferă trăirii creația
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
existențială (Kierkegaard, Nietzsche), antiabstractă și antisistemică, împotriva filozofiei existenței (Heidegger, Jaspers). Blaga, simțindu-se pus în categoria filozofilor sistematici și a acelora care, mai grav chiar, preferă trăirii creația, îi răspunde în același număr al revistei cu o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-a schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
categoria filozofilor sistematici și a acelora care, mai grav chiar, preferă trăirii creația, îi răspunde în același număr al revistei cu o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-a schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-a schimbat în uimitor pretext de elogiere a sterilității și de exaltare a neputinței congenitale de a crea“. Acest existențialism nu e altceva decât impotență. Nota e traversată de o pasiune polemică vrednică de cauze mai nobile. Astfel, el scrie: „Unii existențialiști îți declară cu grave jurăminte că sunt gata să moară pentru «adevărul» lor (care niciodată nu e al
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
dacă aceste rânduri fac un portret al lui Grigore Popa sau o caricatură generică, împrumutând trăsături de la mai multe personaje. E mai mult decât probabil că printre cei pe care îi avea în vedere se afla și Nae Ionescu, părintele „existențialismului“ autohton. Consecvent acestei atitudini, Blaga refuză publicarea celei de-a treia recenzii, dedicată chiar Metafizicii, spunându-i autorului: „să nu iasă cumva că am avut eu ceva cu el!“ Și aici Popa conchidea că filozofarea lui Nae Ionescu este „adâncă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pp. 15170 (41). E vorba tot de un răspuns la întrebările lui I. Oprișan, care însă a ajuns prea târziu pentru a putea fi inclus în volumul citat. Iată cum explică el geneza conflictului: „Grigore a considerat asta [articolul contra existențialismului - n.n.], poate nu fără temei, ca pe o lovitură sub centură, răzvrătindu-se peste noapte împotriva lui Blaga, cu furia renegatului. Probabil, fire impulsivă, Grigore se va fi exprimat față de amicul său Zevedei Barbu, anume ca să-i parvină lui Blaga
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sa integrală. A fost considerat unul dintre „plagiatorii cei mai sârguincioși ai filozofilor reacționari germani, precursori ai nazismului“. Ideile sale erau „versiunea românească a amoralismului și iraționalismului nietzschean și a altor câteva concepții specifice hitlerismului“ (a se înțelege Lebensphilosophie și existențialismul). A fost chiar transformat într-un „Rosenberg român“. Numelor vehiculate în perioada interbelică li s-au adăugat altele noi, Bergson și Husserl în special. Dar unii ideologi marxiști nu s-au mulțumit cu atât, ci i-au pus în cârcă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
eventual superior - față de părțile care au intrat în componența lui, după cum înclinau să creadă elevii și apropiații săi; 2. dacă într-adevăr și-a devansat contemporanii români prin sincronism cu gândirea europeană, ba chiar prin anticiparea unor importante curente - precum existențialismul și logica intuiționistă -, așa cum au susținut discipolii săi. Nu e desigur un program revoluționar. Sunt lucruri pe care buna tradiție a cercetării filologice le-a practicat și verificat îndelung. Distorsiunile la care a dus discuția asupra surselor lui Nae Ionescu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Românesc, Vol.II.,Ed.Pim, 2012; Din mucenicia Neamului Românesc,Vol.III., Ed.Pim, 2012; -Amintiri însângerate, Ed.Pim, Iași, 2013 Traduceri în limba franceză -Ars longa, vita brevis, poèmes/ Cătălin Anuța, sélectionnés et traduits du roumain par Constantin N. Existențialism Trăim pe semne de-ntrebare, incertitudini, temeri, goluri universală-ngrijorare, trec corbii pe deasupra stoluri... Foc dinspre soare și-n mijlocul pământului de sub călcâi; pe unde oare o fi locul unde am apărut întâi?!?.. Și noaptea-i gata să-și răstoarne
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
față de convențiile real(ism)ului. Interpretarea în cheia fantasticului modern nu putea lipsi, așadar, din peisaj... O discuție privind „fantasticul absurd” al lui Urmuz propune Sergiu Pavel Dan în studiul său din 1976, cu precizarea că „trimiterile la suprarealism sau existențialism trebuie făcute cu multă prudență”, ca și „cele la fantasticul neliniștitor al lui Poe sau Hoffmann”. Pornind de la biografie spre operă, autorul insistă asupra „umorului negru” urmuzian, plasîndu-l astfel pe Urmuz în proximitatea suprarealismului: „În totul, persoana lui însemna reîntruparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Vocea lectorială); textul exhibează nu numai mecanismele producerii, ci și ale receptării. Decodarea jurnalelor este facilitată de prezența unui motto Împrumutat din S. Kierkegaard: Înalt entropice, cele două personaje traversează o dialectică a stărilor paradoxale ale conștiinței, alternativele unui existențialism de sorginte expresionistă, ce aspiră la depășirea condiției medii. Tehnica mise-en-abîme aglutinează, În jurnale, o substanță epică eterogenă: impresii din copilărie și adolescență, descrieri de locuri (Slatina, București), portrete (evocarea, de un crud lirism, a lui T. Vianu, M. Preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui Sartre, Camus și Merleau-Ponty, noii pontifi ai gândirii din Saint-Germain-des-Prés. Clopotnița abației medievale, atât de puternică odinioară, devenise acum locul de întâlnire al gânditorilor existențialiști și atei, care exercită o mare influență intelectuală asupra societății. Or, ce altceva este existențialismul, dacă nu, ca o reacție la declinul pe care îl cunoaște creștinismul, expresia unui nou umanism? O filozofie nouă, care, departe de a promova supunerea femeilor și reprimarea sexualității, exaltă libertatea și responsabilitatea fiecărui individ? Lucru hotărât, vremurile se schimbaseră
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
zadar. Totul, absolut totul este trecător [...]” Apărută încă din cele mai vechi timpuri, ca o modalitate de sintetizare a înțelepciunii umane, parabola pare să se fi născut simultan cu ființa omenească însăși. De la pildele biblice și până la formulele romanești ale existențialismului secolului al XX-lea, formulele parabolice au exercitat constant o atracție aproape inexplicabilă asupra spiritului uman, fiind mijlocul cel mai natural de surprindere a esenței acestuia. Aplecarea spre această formulă de comunicare și de cunoaștere apare firească în literatura existențialistă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
paradigmă stă sub semnul teoriei generale a sistemelor (a lui L. von Bertalanffy). Conjugate, teoriile cibernetice despre informație și comunicare au influențat masiv psihoterapia familiei. Dar și alte curente de gândire au contribuit la schimbarea opticii în psihoterapia membrilor familiei: existențialismul, cu accentul pe raportul libertate-responsabilitate, fenomenologia, mai cu seamă prin conceptul de intenție, constructivismul filosofic, cu ideea realității construite prin interacțiune. Și, în general, atmosfera ideatică de pluralitate, tendința și dreptul la diferențiere și expresie personală au influențat profund teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
8 al enciclopediei The Cambridge History of Literary Criticism From Formalism to Poststructuralism, se vorbește despre teoria deconstructivistă a lui Derrida, afirmându-se: "Deconstructivismul a fost, inițial, eticheta aleasă de către Derrida mai mult pentru a exprima propriile sale gânduri, așa cum existențialism a fost eticheta lui Heidegger pentru doctrinele de Ființă și Timp. Dar, pentru că Derrida a fost făcut celebru (în țările vorbitoare de engleză) nu de către colegii săi, filosofi, ci de către criticii literari (care au căutat noi modalități de lectură a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află, undeva, între existențialismul blagian și patosul eliberator, de tip stănescian. Puntea dintre cele două lumi este, cumva, cenzurată, de această poetică a imponderabilității. Puritatea absolută, regăsibilă, în inima poeziei sale (firește, doar după ce este înlăturată mantia aridă a conceptualului), constă tocmai în această
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]