735 matches
-
cronică” cu privire la reflecțiile lui Cristian Tudor Popescu despre film. Ele sunt, mai degrabă, niște microeseuri din care răzbate vocea inubliabilă a prozatorului, o repatriere a experienței amplificată de marele ecran menit să confere amploare propriului traseu destinal. Dacă termenul de „existențialist” ar putea fi adaptat literaturii critice, ei bine, eseurile acestui rafinat cinefil l-ar merita cu prisosință. Există și un alt punct de convergență, majoritatea filmelor în discuție aparțin Noului Val, sau Noului Cinematograf Românesc cum a mai fost numit
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
încă n-a fost nimeni este o metaforă a luptei cu sine, în căutarea adîncimilor din suflet. Sau, poate, în speranța de a le păstra ascunse chiar de sine. "Pelerinul" nu își suprapune Muntele din suflet cu himera exterioară fiindcă, existențialist, ezită. Nu cumva, pînă la urmă, e totuna în ce direcție mergi? În această carte despre Muntele din suflet ești "tu" sau "eu" sau "el" sau "ea". N-ai nume și nu faci niciodată parte dintr-un "noi". În lume
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
trăirii nemijlocite, al confesiunii existențiale fără menajamente. Dacă acestor elemente le mai adăugăm și iconografia obsesiva, în centrul căreia se găsește o feminitate exuberanta și polimorfa, pe jumătate narcisiaca, pe jumătate compensatorie în consecință unor posibile proiecții traumatice, planul vital, existențialist, se conturează cu o și mai mare claritate. Din multe puncte de vedere, la acest nivel, Mirela Trăistaru se întîlnește cu mitologia eului feminin și cu setea inepuizabila de a glosa în jurul lui din pictură Claudiei Todor. Dar spre deosebire de Claudia
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
și moarte”, scrise în proximitatea propriei „ieșiri din scenă”), patru interbelici (dacă-l socotim și pe încă junele, pe-atunci, Eliade). În rest, numai scriitori de după război. Rezultatul e destul de neașteptat. Îl putem, desigur, citi în grilă ideologică. Faptul că existențialiștii noștri nu s-au grăbit să exploateze tema destinului ar avea o explicație în orientarea celor mai mulți dintre ei către un neoșism tradițional (ne amintim de „revolta fondului nostru nelatin”). Pe de altă parte, dacă privim chestiunea sociologic, profuziunea pe care
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
unei gramamŕ, ,mamița mamițichii puiului". Plecăm de pe o altă linie - chiar dacă în aceeași direcție -, cu un tren de mare viteză, contemporan cu Ford; asistăm la meciuri de foot-ball, la partide de box, la câte un dancing îndrăcit, întretăiat de conversații existențialiste; contemplăm eforturile ,primarului Târnăcop", infatigabilul Dem I. Dobrescu, de a face din București o Capitală realmente europeană; și ne uimim de prestidigitațiile lui Arghezi, care ,transformă în literatură tot ce atinge". La autorul cuvintelor potrivite, contorsionate până scot scântei, arta
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
ale artistului, modul său de a gîndi, simți, crea, ce se află într-o matrice structurală din care decurg inovațiile sale și prin care se explică pecetea sa stilistică. într-un asemenea înțeles sîntem în măsură a vorbi despre drama existențialistă pe care o trăiește creatorul baroc, căutînd mereu un echilibru pe care-l poate realiza doar fugar, angoasat în permanență de conștiința eșecului pe care, asimilîndu-l, se străduiește a-l recicla. Iar "revalorizarea eșecului" (Adrian Marino) se bizuie pe efectul
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
al sobrietății). Cred că ecuația e mult mai simplă: pentru Mureșan (care a urmat, de altfel, la Cluj, studii de filozofie) lumea e mai importantă decât literatura. Evidentei dimensiuni existențiale a poeziei lui i-ar putea fi adăugată și aceea existențialistă. Și nu doar ea. Bagajul cultural al poetului îi conține și pe Platon, și pe Aristotel, și pe cinici (Diogene, în primul rând). Nu numai bibliografia este alta, dar și „enciclopedia”. Adică setul de cărți și de experiențe fundamentale, împreună cu
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
vechi de un pitoresc aparte, inspirându-i cele 7 povestiri, „De 7 ori viața”. Volumul de poezii „Băutorii de nepăsări” a fost lansat tot în Austria, la Graz. Romanul ei de referință rămâne... deocamdată „Baltazara”, romanul unei deznădejdi de tip existențialist. A lansat volume la Paris, Bruxelles, New York și Roma, unde a „cules” și nenumărate voci ale culturii universale.
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
tânărul cameraman că filmează "modern" cu camera în mână, așa cum filmează adesea tânăra generație de cineaști în dezaprobarea grandilocventă a maeștrilor nicolaescieni. Scandalul devine măsura tuturor lucrurilor, asezonat de limba de linoleum și zâmbetul de celofan ale prezentatorului care disecă existențialist pe marginea temei, "a fost sau n-a fost", pornind de la premiza de o mare istețime că dacă lumea a ieșit în stradă înainte de fuga lui Ceaușescu, "a fost", iar dacă lumea a ieșit abia după fuga lui Ceaușescu, "n-
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
lui Crulic transformând- o în inexistență. Situația kafkiană a unui deținut tot atât de nevinovat precum K, transferul dintr-o celulă în alta, corpul chircit cu aspect de bob de fasole care refuză să germineze, putrezind de viu, atrage atenția asupra potențialului existențialist al poveștii acestui Everyman din Est. Crulic se impune atenției noastre cu forța absurdului care-i macină existența. Chiar și așa, el continuă să viseze la paradisul unei copilării recompuse după expresia desenelor naive care însoțeau Ulița copilăriei a lui
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
cotidiană. Pe cerul înstelat al conștiinței lui Horacio Oliveira, personajul-cheie din Șotron, există ceva apăsător: diferența hamletiană între a face și a nu face (nicidecum între a fi și a nu fi!). Renunțarea, abandonul (auto-abandonul), iată tema obsesivă a intelectualului existențialist în secolul XX! Iată un individ care ar putea să fie fericit, dar nu poate. Sau nu vrea? Ardoarea anunță arderea, consumarea, sfârșitul; dar acest lucru se întîmplă în logica naturală a lucrurilor. Apoi mai este ceva: a gândi prea
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
boemă a pictorilor din Montmartre, buchiniștii înșirați pe malul Senei, florăresele, cafenelele de pe bulevardul Saint-Germain, șansonetele cântate de Edith Piaf, Charles Trenet, Aznavour, Yves Montand sau Juliette Greco, trompeta lui Boris Vian, Jean-Paul Sartre și mișcările studențești din mai 1968, existențialiștii și noua filosofie, noul roman și noul cinematograf. Pentru cei mai mulți oameni de pe pământ Paris este orașul iubirilor romantice, al curtoaziei și al bunelor maniere, al vinurilor pour les connaisseurs și al mâncărurilor sofisticate, al fetelor vesele din Pigalle și al
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
o "oglindă nebună", care se-apropie să-l îmbrățișeze și să-i acorde un sărut funerar, înregistrează o reflexie deloc complezentă (eșecul narcisismului se adaugă celorlalte). Neputința stabilirii unei identități personale, o marginalizare nativă, o greață de sine îl specifică existențialist: "Vii în lume și în locul tău găsești/ pe altcineva. ți-ai trăit deja jumătate/ de viață (mai mult sau mai puțin, nu/ mai contează) te privește ca pe un uzurpator// te somează să mai aștepți într-o margine/ pînă ce
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Pillat, în al cărui scris poate fi detectat un soi de textualism avant la lettre, Al. Vona înlocuind curajos personajul cu individul, Pavel Chihaia scriind destul de camusian - credea Ion Negoițescu - Blocada, am fi avut, așadar, un val de prozatori poate existențialiști, poate mai apropiați de experiment, interesanți în orice caz, apți să ducă mai departe realizările prozei din perioada interbelică. Contextul politic sumbru a frânt însă ultima generație normală din literatura noastră făcând loc aberației proletcultiste. Al. Vona este, alături de Pavel
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
p. 17-18). Este de-a dreptul impresionantă toată această galerie de maniaci, obsedați de tot felul, sadici, monomani, piromani, care se perindă prin fața cititorului-spectator, "omuleți de sticlă" pe care autoarea îi aduce în scenă cu un scop vădit polemic; miza existențialistă și agresivitatea tehnicii literare se îmbină armonios și confirmă pe deplin această dublă vocație polemică (la nivel estetic și "estetic"). În ceea ce privește esteticul, piesele Iuliei Petrescu ne trimit cu gândul la o întreagă tradiție a genului (este vorba de teatrul absurd
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
autenticitate, ca și aparentul paradox pe care îl menționam mai devreme (discrepanța între situația dramatică a personajelor și tonul antrenant al relatării). În privința primei chestiuni, aceea a autenticității, ar fi mai multe lucruri de spus. În primul rând că, spre deosebire de existențialiștii francezi, Levi pare a o separa complet de ideea de eroism. În al doilea rând că, în mai toate împrejurările, el o asociază cu fiziologicul. Sunt recurente, de pildă, imaginile mâinii care înșfacă hrana, ale maxilarelor care o devorează, ale
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
spus. Ori de cîte ori o birui, reapare. Nu degeaba e balaur. Chiar dacă nu totdeauna reapare imediat. Și nici nu ești vreodată sigur că ai biruit-o. Este numai o victorie temporară - dacă e. Ce te lasă mai sărac, spun existențialiștii. Sau mai bogat, pretind romanticii. Dar oricum, ajungi și tu să-i semeni fiarei. De n-ar fi decît pentru că fiara, monstrul, are ades chip uman. Care, fie și numai pentru că e chip de om, e al tău. În labirint
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
e evazivă. Marea și, uneori, amurgul îndeplinesc rolul de rezonatori sufletești pentru o stare depresivă, realizată stilistic la modul elegiac, cu o virtuozitate a mijloacelor împinsă până la limita artificiului poetic. Se simte un învins, eșecul îl amenință, ca în proza existențialistă. Anchetatorul și informatorii îl obsedează. Pentru a scăpa de presiunile unei lumi detestabile caută un fel de terapeutică a evaziunii sau a neutralității, "un mod de a ignora realitatea". Proza din Punctul de inflexiune devine astfel un dens poem al
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
cu interes și cu multă nerăbdare pentru epilogul său măreț, textul în sine avansează cam greoi din cauza faptului că Bogdan Brătescu urmărește cu prea multă fidelitate aspectele științifice ale acestei cvasiutopii genetice, mergând până la indicarea unor surse bibliografice reale. Problematizarea existențialistă lasă locul unui tehnicism pentru mulți aproape SF. În plus, desfășurarea epică e prea liniară și acest lucru se vede bine și din structura cărții, din titlurile capitolelor și organizarea lor în cele trei cicluri (Căutarea, Soluția, Discursul), când s-
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
judecății de valoare din critica oficială va reveni sub forma regăsitei sticle a căpitanului Grant, iar această regăsire o constituie codul, nicidecum mesajul operei. Criticul este provocat să stabilească o punte de legătură între pestrițul alfabet ideologic al epocii noastre (existențialist, psihanalitic, creștin etc.) și limbajul specific al operei literare. Receptarea unei astfel de „răsturnări” a priorităților critice va fi la fel de contradictorie, nu doar în Franța, unde străvechea la querelle des Anciens et des Modernes se reactivase cu această ocazie, dar
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
religie, asemănătoare cu aceea a marilor reprezentanți ai existențialismului, cu ale căror produse culturale Barthes s-a hrănit intens înaintea decolării spre gradul zero al scriiturii. Ar fi interesant de notat o paralelă R. Barthes - Gabriel Marcel. De N. Steinhardt, existențialist creștin format într-un mediu francofon, dar „deturnat” de către căile neștiute ale Destinului spre alte experiențe existențiale și revelatorii, așa cum doar închisoarea politică sau convertirea pot fi, pe „ultimul” Barthes (sau, cel puțin, pe acel Barthes din „Plăcerea textului”) l-
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
fondul atitudinii cu privire la pozițiile lor surprinse, așa-zicînd, în flagrant. Cele spuse/scrise în convorbirile cu Andrei Grigor despre colegii de generație (și în particular despre critici) vădesc, dincolo de frustrări și dezamăgiri, fairplay-ul unui critic drept. Un moralist de factură existențialistă, în răspăr cu văicăreala și defetismul dominante, care-și dezvăluie, acum, filozofia de viață și resorturile concepției critice. „N-am devenit încă un eurosceptic, dar mi-am întărit convingerile că trebuie să devin un eurolucid.” „N-ai observat, domnule Andrei
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
retrospectivă a stărilor de spririt. Se poate vorbi ăn scrisul lui Cezar Paul-Bădescu din această carte de o manieră cvasi-behavioristă de rememorare a trecutului, fapt oarecum surprinzător cel puțin din perspectiva unui narator-adolescent care nu-și ascunde obsesia pentru scriitorii existențialiști și pentru opera lui Cioran. Eul-narativ se mulțumește să descrie faptele, urmănd ca cititorul să tragă singur concluziile pe care le crede de cuviință. Tinerețile lui Daniel Abagiu este o carte aparent fără miză și fără cine știe ce calități literare. Citită
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
Femeii îi rămâne interzisă până și efemera fericire de a-și reconstrui, departe de țară, o viață și așa sleită: cei doi sunt uciși la graniță, chiar de călăuzele lor. Mor fără să se zbată. Recviemul este dublat de viziunea existențialistă: înstrăinați de ei înșiși și de trecutul lor, cei doi rămân încremeniți în propriul zid; călătoria salvatoare îi trimite, sadic, la moarte. Recitind romanul dinspre Vântul de martie, întreaga perspectivă se schimbă fundamental. Vântul de martie reprezintă, în structura romanului
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
mari și ingeniozitățile, religiosul și ludicul, sacrul și absurdul, prețiozitatea, cea mai afectată și o anume tranșanță lucidă, arhaismele și neologismele. Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne și gravissime
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]