551 matches
-
conduce la depersonalizarea subiecților și de aceea metoda trebuie asociată cu principii etice și deontologice riguroase (trebuie întotdeauna să se ceară acordul subiecților pentru a fi incluși în cercetare, aceștia se pot retrage în orice moment al desfășurării experimentului, atitudinea experimentatorului trebuie s. fie cît mai firească și umană etc.). În cercetarea educațională, experimentul este utilizat în special pentru a demonstra calitățile unor metode inovatoare de predare învățare sau de evaluare, efectele schimbării curriculumului, efectele grupării omogene, impactul alocării diferite a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
spion neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă mantia alchimistului experimentator? Perpetuu neînțeles de prozeliții eșuați În simpli spectatori blazați, August Prostul proiectează, pe peretele fantomatic al scenei, umbra profetului care n-a fost să fie. „Cum puteai cere seriozitate de la ei, de la adunătura aceea de huruitoare și de spărgătoare de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Este revelator în acest sens experimentul realizat de Ruth Hamill, Timothy Wilson și Richard Nisbett (1980): subiecților li s-a cerut să vizioneze o casetă pe care era înregistrat un interviu cu gardianul unei închisori (în realitate, un asociat al experimentatorilor), care se prezenta în două moduri diferite: o dată ca o persoană rece, lipsită de omenire, iar altă dată ca o persoană caldă, omenoasă. Jumătate dintre subiecți au fost informați că persoana intervievată înalt reprezentativă pentru gardienii din penitenciare, iar cealaltă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Stanomir Explorări în comunismul românesc, Iași, Editura Polirom, 2004 (456 p.) Studierea mecanismelor psihologice ale supunerii are deja o istorie. Încă în 1924, studiind reacțiile emoționale ale unor indivizi care asistau la decapitarea unor șobolani, Landis a demonstrat ca autoritatea experimentatorului poate înfrânge orice rezistență a subiecților. Paradigma lui S. Milgram joacă însă rolul de model fondator. Experimentul său asupra supunerii la autoritate e cunoscut: unui număr de 40 de subiecți, de vârste, nivel de școlaritate și profesional diferite, li se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un experiment (plătit cu 4,5 dolari!) asupra resorturilor memoriei. Nu se face nici o referire la faptul că subiecților li se vor aplica șocuri electrice pentru a se vedea dacă și cum această formă de exercitare a puterii influențează memoria. Experimentatorii, aureolați de autoritate științifică, manipulează condițiile experimentului, oferindu-se subiecților posibilitatea de a intra în pielea autorității forte, de a decide asupra sancțiunilor aplicate unor subiecți care greșesc. Rezultatele sunt uimitoare. Toți subiecții acceptă șocurile, se supun condițiilor inumane ca
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Incapabili să se revolte contra tiraniei experimentatorului (acesta îi trata cu impulsuri electrice), subiecții lui Milgram se explicau apoi: nu credeam că e posibil să refuzi, făceam ce mi s-a cerut. Ei își declinau astfel orice responsabilitate. Milgram explică: supunerea la autoritate este mecanismul psihologic care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
aspect al scrierilor sale i-a fost reproșat adesea de către confrații care transformaseră „metoda științifică” (adică experimentul de laborator) în fetiș. Lui Guthrie nu i-a păsat foarte mult de aceste critici. Inspirat de Janet, i-a ironizat adesea pe experimentatorii de duzină care se îndrăgostesc de „cobai” și „uită că numai oamenii gândesc, dar viața îi pune și pe ei în poziție de cobai”. Totuși, după cum se va vedea, nu disprețuia cercetările experimentale. A preferat însă să își susțină tezele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
rezultatelor unei dresări prealabile, fuseseră de mult prezentate. În contrast cu acestea, porumbeii lui Skinner au putut fi aduși în clasă și învățați să recurgă la diverse trucuri chiar în prezența studenților. Demonstrarea empirică a faptului că învățarea intră în sfera controlului experimentatorului este importantă și, dacă ceea ce se întâmplă poate fi descris în termeni sistematici, cu atât mai meritoriu pentru acel sistem. Cercetările privind învățarea programată au deschis totuși căi, atât pentru școală, cât și pentru industrie. Ce valoare au ele? Iată
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se bazează pe principiile complementare ale controlului prin prezentarea și reținerea recompensei. Principiile suplimentare ale discriminării între stimuli și diferențierii răspunsurilor sunt suficiente pentru a asigura modelarea prin metoda aproximațiilor succesive. Pe lângă aceasta, tot ce se cere este ingeniozitate din partea experimentatorului. Nu avem motive pentru a ne face probleme nici din punctul de vedere al datelor experimentale, nici din cel al principiilor corelate. Din punctul de vedere al realizării teoretice, aceasta poate fi considerată ca o extindere modestă a legii efectului
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de modelare mai ordonată (Bandura, Harris, 1966; Bandura, McDonald, 1963; Bandura, Mischel, 1965). Aceste studii foloseau o paradigmă în care persoanele expun un pattern consistent de atitudini comportamentale la diverși stimuli și teste pentru efecte modelatoare generale conduse de diferiți experimentatori, în diferite condiții sociale, cu modelele absente și cu diferite tipuri de stimuli. Rezultatele arată că subiecții observați răspund unor noi situații de stimulare într-o manieră legată de dispoziția modelelor - chiar dacă subiecții nu au observat niciodată modele reacționând la
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
influențele exterioare. Invers, patternurile de răspuns pot fi menținute eficient prin autorăsplătire în condițiile unui suport sau ale unei aprobări externe minime. Dacă cineva este interesat în producerea comportamentului imitativ, unele dintre procesele notate mai sus pot fi nesocotite. Un experimentator care demonstrează în mod repetat un set dat de răspunsuri instruiește copiii să le reproducă, sugerează comportamentul când acesta întârzie să apară, apoi administrează întăritori puternici, ce vor necesita răspunsuri de potrivire în majoritatea cazurilor. Poate fi nevoie de una
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fără a găsi acadeaua, renunță pentru moment și începe să se uite sub revistele de pe raftul de sus. Apoi se reîntoarce să caute sub câteva cărți de pe raftul de sus, pe care le ridicase înainte. După aceasta, se întoarce către experimentator și întreabă: „Unde este bomboana?”, fără a primi răspuns. După o scurtă pauză, mai scoate câteva cărți de pe raftul de jos, se oprește, se așază și se uită la cărți aproximativ 30 de secunde, pleacă de lângă etajeră, caută sub o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
afară din cameră, bomboana este ascunsă sub aceeași carte și apoi este rechemată pentru o nouă încercare. De data aceasta, se duce direct la raftul de jos, extrăgând meticulos fiecare carte. Nu se oprește stând jos, plecând sau punând întrebări experimentatorului. Sub a douăsprezecea carte găsește bomboana. A terminat în 86 de secunde. A treia oară se duce aproape direct la locul potrivit, găsind bomboana sub a doua carte pe care o ia din raft, în numai 11 secunde. Următoarea încercare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
noua și a zecea, copilul oferă doar un răspuns, ducându-se direct la cartea corectă.) 5.2.2. Patru factori ai învățăriitc "5.2.2. Patru factori ai învățĂrii" Primul factor implicat în învățare este impulsul (drive). Înainte de a începe, experimentatorii au trebuit să se asigure că fetița voia bomboana. Dacă nu ar fi fost motivată, atunci cu siguranță că experimentul ar fi fost un eșec. Impulsul constrânge subiectul să acționeze sau să răspundă. Răspunsul (response) este cel de-al doilea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
închizi ochii și apoi să duci arătătorul pentru a atinge punctul respectiv - ar trebui să dea posibilitatea analizării capacității omului de a acționa ca un calculator pentru a corecta diferite tipuri de distorsiune sistematică. Miller și Dollard concluzionau că asemenea experimentatori ar da teoreticienilor noi probleme și noi date. 5.6.4. Indiciu multiplu (multiple cue) și potențialități ale răspunsului (response potentialities)tc "5.6.4. Indiciu multiplu (multiple cue) și potențialități ale răspunsului (response potentialities)" Până la momentul în care își
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
la relația potrivită, acest lucru se întâmplă din diverse motive, unele total nerelevante pentru înțelegere. Ar fi greșit să numim întregul proces „soluție prin înțelegere” (solution by insight). Acest lucru este evident când soluția unei probleme este aleasă arbitrar de către experimentator. Experimentele lui Harlow, analizate critic de Köhler, în care primatele trebuie să aleagă un obiect ciudat dintr-un grup de obiecte sunt edificatoare. „Ciudățenia” (oddity) este o relație specială de fapte. O dată ce o maimuță e atentă la acest lucru, îl
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care obiect dintr-un grup reprezintă obiectul ciudat; dar trebuie să învețe să fie atente la factorul «ciudățenie» în primul rând. Sper ca acest lucru să clarifice viziunea” (Köhler, 1925, p. 190). Când soluția problemei nu este arbitrar aleasă de experimentator, dar mai direct legată de natura soluției date, înțelegerea poate juca un rol mai important. Dar, chiar și în aceste circumstanțe, nu doar înțelegerea conduce la soluție. De obicei, faptele, mai mult decât soluțiile care apar, spre surprinderea subiecților, sunt
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ceea ce Maslow numește, de dragul contrastului, învățarea extrinsecă; adică învățarea exteriorului, a impersonalului, a asocierilor arbitrare, a condiționării arbitrare. În acest tip de învățare, cel mai adesea nu persoana însăși este cea care decide, ci mai degrabă un profesor sau un experimentator care spune: „Voi folosi o sonerie”, „Voi folosi un clopoțel”, „Voi folosi o lumină roșie”, și cel mai important: „Voi folosi asta, și nu cealaltă”Ț În acest sens, învățarea este extrinsecă celui care învață, exterioară personalității sale și extrinsecă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
1994) ne oferă un exemplu de construcție a învățării bazându-se pe tehnici de modificare comportamentală (individul urmărind să-și schimbe propriul comportament). Astfel, în cazul învățării autodirecționate, cel care învață îndeplinește simultan roluri de subiect al experimentului și de experimentator. Pentru realizarea procesului se vor alege răspunsul pe care dorim să-l întărim și motivatorul acestuia. Cei trei autori își sprijină demersul pe un exemplu frecvent întâlnit în tehnicile de schimbare comportamentală cotidiană: cel al dorinței unei persoane de a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
alături de Lancereaux, clinician de excepție, anatomo-patolog perspicace, maestru neegalat. După cum spuneam, Lancereaux a făcut atât cât putea face un clinician. Pasul următor nu putea fi făcut decât de un fiziolog asociat cu un biochimist, posedând în același timp calitățile unui experimentator abil și posesor al unei gândiri clinice și fiziopatologice adânci. Paulescu a fost singurul la vremea lui care a îndeplinit toate aceste condiții. Abilitățile de chirurg ale experimentatorului le-a câștigat alături de Reynier, în laboratoarele Institutului de Fiziologie Experimentală de la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
un fiziolog asociat cu un biochimist, posedând în același timp calitățile unui experimentator abil și posesor al unei gândiri clinice și fiziopatologice adânci. Paulescu a fost singurul la vremea lui care a îndeplinit toate aceste condiții. Abilitățile de chirurg ale experimentatorului le-a câștigat alături de Reynier, în laboratoarele Institutului de Fiziologie Experimentală de la Sorbona, conduse de fiziologul Dastre, unde Paulescu a executat intervenții de microchirurgie, precum sutura cap la cap a ureterelor sau a arterelor și unde a executat și primele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
nesfârșit de spectacole”, este interesant să se descopere misterele chimiei. Unele fenomene naturale pot fi reproduse în laborator și ... dacă nu este atenție s-ar putea crede că sunt vrăjitorii. Chimia este o știință experimentală deoarece are la bază experimentul. Experimentatorul are nevoie în principal de două instrumente : -ochi pătrunzători, care înregistrează toată diversitatea aspectelor manifestate în cursul desfășurării unui fenomen studiat; 1 -capacitatea de a pătrunde în esență celor constatate. Prin chimie, omul și-a făcut viață mai plăcută, și-
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
într-o culoare galbenă portocalie și începe să spumeze. Este bine că sub pahar să se pună o tavă, deoarece la un moment dat se revarsă o spumă strălucitoare. Pentru a produce impresie se poate varsă din pahar lichidul în jurul experimentatorului și fiecare picătură ce cade răspândește o lumină ,,magică”. În timpul experimentului, lichidul se încălzește, ceea ce face să se degaje vapori de formaldehida, cu un miros înțepător. De aceea este bine să se lucreze cu ferestrele deschise. Fenomenul care are loc
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
de exprimare conservatoare nu mai are nevoie de a se declara în mod clar împotriva socialismului, pentru că acesta este deja infirmat de istorie și declarat ca un proiect eșuat. Lucrurile nu stau, însă, chiar așa. Utopiile sunt printre noi, iar experimentatori de ocazie se găsesc oriunde și oricând. Evoluțiile politice din Europa ultimilor ani, de după criză, vin să confirme aceste lucruri. Este bine să dezbatem cu argumente științifice, specifice tuturor științelor sociale, și este bine să ne pronunțăm clar, ori de câte ori avem
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și studiile care deja i-au fost consacrate (în România, în special volumul lui Marin Victor Buciu intitulat Dieter Schlesak, un maestru german al evaziunii ) ca și numeroasele articole, cronici de carte, recenzii pe marginea scrierilor sale, virtuțile sale de experimentator, de investigator al realului și imaginarului, la frontiera cu ficțiunea, par a-l situa pe autor mai degrabă pe traiectoria modernismului, postmodernismului, avangardismului (date fiind și popasurile făcute în teritoriile "oniricului".) Complexitatea spiritualității creatoare a lui Dieter Schlesak este confirmată
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]